Practica judiciara insolventa. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 538
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în B,- Bis județul B, împotriva sentinței nr. 178 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRL,cu sediul în B, str. - nr. 39 bis, județul B, lichidatorul judiciar, domiciliat în B, str. -. 3, județul B și creditoarea Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul- pârât
, reprezentat de avocat din Baroul Buzău, lipsind debitoarea SC SRL,lichidatorul judiciar și creditoarea Administrația Finanțelor Publice B,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice B prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă. Tot prin serviciul registratură și lichidatorul judiciar a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 proc. civ.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, luând act că atât lichidatorul judiciar, cât și intimata-creditoare Administrația Finantelor Publice au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, critică sentința recurată pentru nelegalitate, susținând motivele de recurs aflate la dosarul cauzei.
În esență, consideră că în mod greșit instanța a admis cererea de antrenare răspunderii personale a administratorului, deoarece lichidatorul judiciar nu a precizat care sunt faptele și împrejurările de fapt care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei și nu a probat existența unui raport de cauzalitate între fapta culpabilă a fostului administrator și apariția stării de insolvență.
Pentru a dovedi reaua-credință a lichidatorului judiciar, s-a solicitat obligarea acestuia să prezinte registrul unic de control care reprezenta proba necesară dovedirii acestei situații, însă instanța, în mod nejustificat, a respins această cerere.
creanțelor este anterioară și nu ulterioară stării de insolvență a debitoarei, așa cum greșit a reținut instanța de fond, la data contractării și emiterii facturilor, aceasta era deja în faliment.
Deși instanța reține că prin procesul-verbal încheiat de fostul asociat a fost obligat să restituie suma de 1.292.631.579 lei ridicați fără drept, cu titlu de avansuri din dividende, nu dispus obligarea în solidar a acestuia la acoperirea creanței proporțional cu suma retrasă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimitereea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la angajarea celei de-a doua persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr -, lichidatorul judiciar a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței privind pe debitorea SC SRL.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că a fost desemnat de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău ca lichidator al societății comerciale debitoare, pentru efectuarea operațiunilor de lichidare, motivat de faptul că aceasta fusese deja dizolvată ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 359/2004.
În urma verificărilor efectuate, lichidatorul a constatat că debitorul înregistrează creanțe bugetare în cuantum de 163.166 lei fiind, în consecință, obligat de dispozițiile Legii nr.85/2006 să solicite deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
Prin sentința nr. 170 din 18.03.2008 a fost admisă cererea lichidatorului judiciar, dispunându-se deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, precum și celelalte măsuri specifice ce decurg din această lege.
În urma atribuțiilor prevăzute de lege și dispuse de către instanță, lichidatorul judiciar a întocmit notificări, rapoarte lunare, tabelul definitiv al creanțelor precum și cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator pentru întreg pasivul debitoarei.
Prin sentința nr.178 din 29.01. 2009, judecătorul sindic de la Tribunalul
B dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului L și radierea acestuia din registrul comerțului; a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii personale a fostului administrator pentru întregul pasiv al debitoarei, în sumă de 173.593 lei, datorat către Administrația Finanțelor Publice Totodată, s-au dispus și celelalte măsuri specifice ce decurg din lege.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că societatea debitoare s-a înființat în anul 2002, fiind dizolvată ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 359/2004, prin încheierea nr. 30680/2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, fiind desemnat lichidator pentru efectuarea operațiunilor de lichidare.
La momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarea nu deținea în patrimoniul său bunuri mobile ori imobile sau lichidități, înregistrând o creanță bugetară totală de 173.593 lei datorată Administrației Finanțelor Publice
Din ultimul bilanț al societății debitoare încheiat de lichidatorul judiciar la 30.06.2006, rezultă că aceasta avea de încasat creanțe în valoare de 196.504 lei, suficiente pentru a acoperi pasivul care la acest moment este de 173.593 lei, rezultând astfel că fostul administrator nu a făcut demersuri în vederea încasării acestor sume.
În urma notificărilor și demersurilor lichidatorului judiciar, fostul administrator nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de a preda acestuia actele și situațiile financiar contabile ale societății comerciale, ceea ce înseamnă că acesta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Instanța de fond a reținut că există legătură de cauzalitate între faptele fostului administrator și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, cerință impusă de art. 138 din Legea nr.85/2006 pentru a putea fi atrasă răspunderea personală a fostului administrator întrucât este evident că debitoarea a ajuns în stare de insolvență ca urmare a nerecuperării creanțelor pe care debitoarea le avea de încasat, în cuantum de 196.504 lei, suficiente pentru acoperirea integrală a creanțelor.
Din procesul-verbal întocmit de Direcția de Control Fiscal din cadrul DGFP B, la data de 18.08.2004, rezultă că activitatea debitoarei nu s-a desfășurat în mod corespunzător, fiind încălcate dispozițiile legale privind ținerea unei contabilități corecte, mai mult decât atât, în anul 2003 fostul asociat a ridicat avansuri dividende în sumă totală de 1.292.631.579 lei RON la care nu era îndreptățit, din același proces verbal rezultând că toate actele, documentele și evidențele contabile au fost restituite administratorului care, așa cum s-a arătat, a refuzat să le pună la dispoziția lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul -, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În sustinerea recursului pârâtul arată că relatările lichidatorului din cererea de atragere a răspunderii sale ca administrator, pentru acoperirea pasivului societății reținute și de instanta prin sentinta pronunțata, în sensul că nu a predat documentele societătii sunt nereale, întrucât nu s-a facut nicio dovadă că ar fi ascuns sau distrus asemenea documente.
Prin cererea formulată, lichidatorul nu a arătat concret, sustine recurentul, în ce constă fapta săvârșită de el și care duce la antrenarea răspunderii materiale, raportul de cauzalitae dintre fapta și ajungerea societătii în stare de insolvență și care este prejudiciul produs prin fapta sa.
Mai susține recurentul că deși a solicitat instanței obligarea lichidatorului de a prezenta registrul unic de control pentru dovedirea sustinerilor sale, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, motiv pentru care consideră că s-au încălcat prevederile CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Sentința instanței de fond este nelegală, mai arată recurentul, întrucât fapta reținută în sarcina sa a fost aceea de nerecuperare în termen a creanțelor societații, și care nu este prevazută de art.138 din Legea 85/2006.
Recuperarea creanțelor nu a fost posibilă, arată recurentul, datorita cheltuielilor care se impuneau (taxele judiciare de timbru) și care erau imposibil de investit de către societate.
Un alt motiv invocat de recurent este și acela că deși s-a reținut că prin procesul verbal de control al B fostul asociat a fost obligat să restituie suma de 1.292.631.579 lei, ridicați fără drept cu titluri de avansuri din dividende, instanța nu a dispus și antrenarea raspunderii acestuia pentru acoperirea pasivului societătii debitoare.
Curtea, analizand sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent având în vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie constata ca recursul este intemeiat urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente.
In cauză, prin sentința recurată, instanța de fond a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus, în temeiul art. 138 lit d din Legea 85/2006, antrenarea raspunderii recurentului în calitate de fost administrator al societătii debitoare pentru acoperirea pasivului.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 - In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte, respectiv și atunci când potrivit lit.d, au ținut o contabilitate fictivă, au facut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea legală.
4 al art. 138 arată că: în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul sau în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.
Persoanele in cauza se pot apara de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolvență sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența.
In speță, față de actele dosarului și cele retinute de instanța de fond în fundamentarea deciziei de antrenarea răspunderii materiale a recurentului,se reține ca fiind intemeiată critica recurentului cu privire la faptul ca instanța de fond nu a analizat dacă în cauză se impune răspunderea solidară si cu privire la fostul asociat administrator al societatii.
Din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului B (fila 26 dosar fond ) rezultă ca societatea debitoare avea doi asociati administratori,respectiv recurentul, dar și numitul.
Cu privire la activitatea acestuia în cadrul societătii lichidatorul nu a făcut niciun fel de analiză deși îi trimite o notificare(fila 48 dosar)la care nu răspunde
și desi din procesul- verbal încheiat de DGFP-Directia de Contol Financiar încheiat la data de 19.08.2004 rezultă că ambii administratori și au ridicat în cursul anului 2003 avansuri dividende din profituri care nu puteau fi distribuite.
Pentru aceste considerente se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care judecatorul sindic urmează a obliga lichidatorul judiciar la refacerea raportului privind cauzele care au condus la ajungerea societății in stare de insolvență prin prisma analizei activitătii celor doi administratori, și dacă se impune formularea unei cereri de antrenare a răspunderii solidare față de aceștia.
Față de aceste considerente, Curtea, în raport cu art, 312 alin. 5 Pr.Civ va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare potrivit considerentelor reținute în decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în B,- Bis județul B, împotriva sentinței nr. 178 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRL,cu sediul în B, str. - nr. 39 bis, județul B, lichidatorul judiciar, domiciliat în B, str. -. 3, județul B și creditoarea Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul
Casează sentința nr. 178 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
dact MC
3 ex/22.04.2009
- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 18/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 187/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
