Practica judiciara insolventa. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 569
Ședința publică din26 martie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecare recursului declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în B, nr. 5, jud. B, împotrivasentinței nr. 454 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalului Botoșani-Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC 2000 SRL B, prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I, pârâții intimați, și intimat parte în proces
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Luând act că creditoarea recurentă a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr-, la data de 12.06.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Municipală Bas olicitat antrenarea răspunderii prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, în sensul obligării administratorilor statutari și să plătească debitoarei aflată în faliment SC "" SRL B suma de 166.177 lei pasiv neacoperit.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că pârâții - administratori se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, faptă care a determinat starea de insolvență, că pârâții nu și-au îndeplinit obligația legală de a preda evidența contabilă lichidatorului.
Creditoarea a mai arătat că nepredarea evidenței contabile echivalează cu neținerea contabilității, conform legii sau ascunderea unor acte în vederea sustragerii bunurilor de la valorificare în interesul creditoarelor.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că la data de 29.03.2006, a cesionat toate părțile sociale pârâtul, care a preluat și arhiva și evidența contabilă, fiind mutat și sediul societății.
Prin sentința nr. 454 din 04.12.2008, Judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Municipală
Pentru a hotărî astfel Judecătorul sindic a reținut că fiind cu ponderea cea mai mare în tabelul creditorilor, creditoarea are calitatea procesuală de a formula acțiune, chiar dacă lichidatorul nu a făcut-
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data formulării cererii, prevede că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că cel puțin pârâtul, în calitate de asociat a cesionat părțile sociale pârâtului, operațiune înregistrată în Registru Comerțului prin încheierea nr. 944/30.03.2006. Actul adițional modificator prevede că au fost predate acțiunile și arhiva, operațiune care a avut loc cu un an înainte de depunerea cererii pentru deschiderea insolvenței.
Instanța de fond a reținut că în aceste condiții, pârâtul nu mai are obligația predării către lichidator a evidenței contabile. Pe de altă parte, pârâtul nu a fost depistat de lichidator pentru a fi notificat în vederea depunerii evidenței contabile, iar nepredarea evidenței contabile nu duce automat la antrenarea răspunderii, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, cât timp nu s-a făcut dovada că fapta săvârșită de administrator a dus la starea de insolvență a debitoarei, astfel încât nu poate fi ținut răspunzător potrivit art. 138 din legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Municipală B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, reiterând susținerile de la instanța de fond.
În esență, recurenta critica sentința, arătând că eronat judecătorul sindic respins cererea de atragere răspunderii personale a fostului administrator, deși datoriile fiscale ale societății debitoare care au condus la falimentul societății, datează din perioada în care acesta avea calitatea de administrator, iar cesionarea părților sale sociale cesionarului, dovedesc reaua - credință și încercarea de eludare a legislației fiscale.
Ca urmare, mai arată recurenta, cum dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu fac distincție între administratorul de drept numit prin actul constitutiv al societății și fostul administrator care nu poate fi exonerat de răspundere pe perioada în care administrat societatea și acumulat obligații către creditori, se impunea admiterea cererii de atragere a răspunderii personale a fostului administrator, de către judecătorul sindic.
Examinând recursul declarat în cauză, întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă și prin prisma art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.
răspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta care trebuie să se încadreze în cazurile expres prevăzute de legea insolvenței, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărui răspundere este antrenată.
Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
În speță, criticile recurentei sunt neîntemeiate, susținerile acesteia fiind nedovedite.
În mod corect judecătorul sindic a reținut că pârâtului nu-i incumbă obligația predării, către lichidatorul judiciar, actelor prevăzute la art. 28 lit. "a"- "e" din Legea nr. 85/2006, modificată prin OUG 170/2008, atâta timp cât încă din 30.03.2006 (deci cu cca. un an înainte de formularea cererii introductive) i-a cesionat părțile sale sociale pârâtului .
Chiar din actul adițional încheiat la contractul de cesiune, înregistrat în registrul comerțului prin încheierea judecătorului delegat nr. 944 din 30.03.2006, rezultă fără echivoc faptul că au fost predate toate acțiunile, întreaga arhivă debitoarei, așa încât în mod corect pârâtul a fost exonerat de răspunderea instituită prin art. 138 din Legea 85/2006 și nici nu a fost probată întrunirea cumulativă cerințelor legale prescrise de art. 998 Cod civil.
Față de această situație, cum criticile recurentei nu sunt întemeiate și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în B, nr. 5, jud. B, împotrivasentinței nr. 454 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalului Botoșani-Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC 2000 SRL B, prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I, pârâții intimați, și intimat parte în proces
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/28.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 545/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1295/2009. Curtea de... → |
|---|
