Practica judiciara insolventa. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 577
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea - SRL, cu sediul în sat, com.,-, județul S împotriva sentinței nr. 18 din 15 ianuarie 2008 Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pentru debitoarea recurentă, administrator, asistată de avocat, lipsă fiind creditoarea intimată - LEASING SA B, lichidator intimat Cabinet Individual de Insolvență av. și intimat parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru debitoare solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, arătând că criticile aduse sentinței se rezumă la două aspecte: neîndeplinirea cerinței art. 3 pct. 6 din legea insolvenței - arătând că după opinia sa, în mod eronat s-a reținut valoarea reziduală în acea sumă; că este vorba de 2 rate; că din luna august contractul a fost reziliat și că mașina a fost dată firmei - COM SRL, inițial în chirie iar a intervenit o promisiune de vânzare și nicidecum nu a avut loc un transfer de proprietate; că nu este întrunită cerința legală pentru întregirea sumei.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, arată că debitoarea nu este în imposibilitate de plată, - LEASING fiind singurul creditor; că a făcut dovada că societatea desfășoară activitate; că nu mai aveau cum că plătească ratele, pentru că - COM SRL s-a obligat să plătească ratele ca urmare a intervenirii antecontractului de vânzare cumpărare.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și prin admiterea contestației, a se lua act că nu sunt întrunite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.09.2007, creditoarea - LEASING SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, pentru plata sumei de 106.105,30 lei.
În motivarea cererii creditoarea arată că între părți s-a încheiat contractul de leasing nr. 182/2003 modificat prin actul adițional nr. 1/2003.
Din luna mai 2005 debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile, acumulând un debit de 97.938,6 lei și penalități de 8.166 lei, creanță lichidă, certă și exigibilă dovedită cu facturile depuse și copia contractului încheiat.
Debitoarea a formulat contestație susținând că creditoarea nu are calitate procesuală și că creanța nu este certă, întrucât art. 20 contract atrage rezilierea de drept a contractului în cazul neplății a două rate, prin urmare contractul a fost reziliat din luna august 2005 iar debitul este de 5.751,04 lei.
De asemenea, în mod greșit a fost inclusă și valoarea reziduală întrucât aceasta urma să fie plătită la expirarea contractului în condițiile transferului dreptului de proprietate care nu s-a realizat.
Prin sentința nr. 18 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Suceavaa respins contestația debitoarei și admițând cererea creditoarei, deschis procedura insolvenței și a dispus celelalte măsuri prevăzute de lege, reținând în esență că, invocarea clauzei prevăzute de art. 20 contract privind rezilierea de drept reprezintă un beneficiu acordat părții care și- executat obligațiile.
Prin urmare, în condițiile în care creditoarea nu a uzat de această clauză, iar debitoarea nu a solicitat rezilierea ori încetarea contractului, acesta și-a produs efectele asupra sumelor pretinse de creditoare.
Cât privește valoarea reziduală, judecătorul sindic a apreciat că includerea ei este corectă în condițiile în care vehiculul nu a fost restituit de către debitoare, ci așa cum rezultă din adresa nr. 588/2007 executorului judecătoresc, autovehiculul a fost înstrăinat de debitoare rezultând cu certitudine intenția de cumpărare.
Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea arătând că înțelege să conteste cuantumul debitului, respectiv caracterul cert al creanței, că contractul de leasing a fost reziliat de drept prin neplata a două rate, că nu este dat caracterul lichid al creanței, cuantumul acesteia nefiind determinat exact, că nu s-a făcut dovada că debitoare se află în încetare de plăți, că nu are transferate drepturi de proprietate către - COM SRL, cum reține judecătorul sindic și că în realitate, creditoarea dorește să evite plata taxelor de timbru la care ar fi obligată dacă ar formula o acțiune de drept comun.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În realitate, față de expunerea de motive din conținutul cererii de recurs, Curtea observă că, vorbind despre caracterul cert și lichid al creanței, recurenta se referă la determinarea cuantumului acesteia, așadar la caracterul lichid al creanței (conform definiției date de art. 379 alin. 4 Cod pr. civilă), astfel încât caracterul cert al creanței nu este pus în discuție.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, respectiv determinarea câtimii acestuia, Curtea observă că în faza examinării cererii de deschidere a procedurii și a contestației la aceasta, cuantumul creanței este esențial doar în măsura în care există dubii cu privire la atingerea pragului minim prevăzut de lege.
În speța de față însă, indiferent dacă debitoarea și-ar fi manifestat sau nu opțiunea de cumpărare a autoturismului la încheierea contractului de leasing, valoarea ratelor neachitate depășește fără îndoială pragul de 10.000 RON, astfel încât faptul că debitoarea ar fi încheiat sau nu antecontract de vânzare cu un terț, cu privire la autoturism nu mai are relevanță.
Faptul că în contract se stipulează un pact comisoriu de grad IV pentru neachitarea a două rate consecutive nu are nici un efect asupra obligativității plății acestora, invocarea acestei clauze fiind, așa cum a arătat și judecătorul sindic, o facultate a părții care și- îndeplinit obligațiile. De altfel, bunul în discuție nefiind restituit, natura contractului dintre părți impunea plata în continuare a redevențelor indiferent dacă bunul a fost sau nu folosit.
În ce privește susținerea potrivit căreia în cauză nu s-a dovedit starea de insolvență, Curtea observă că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa, situație care se verifică complet în cauză.
În consecință constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea - SRL, cu sediul în sat, com.,-, județul S împotriva sentinței nr. 18 din 15 ianuarie 2008 Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud..
Tehnored.
Ex. 2/6.05.2008
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 460/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 22/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
