Practica judiciara insolventa. Decizia 577/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 577
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Veronica Pacurariu
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1027/10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL G, cu sediul în G,-, -.4,.42 și prin lichidator judiciar MD, cu sediul în G,--9, -.4,.42, intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, intimații-pârâți G, domiciliat în G, - nr.28, -.4,.82 și, domiciliată în G,-, -.6,.26 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este motivat, scutit de plata taxelor judiciare și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. De asemenea mai arată că citația emisă pe numele intimatei-pârâte a fost restituită cu mențiunea că adresa este incorectă"nu există blocul 6 pe-", însă din verificările efectuate în dosarul de fond s-a constatat că intimata-pârâtă a fost citată la aceeași adresă unde a fost îndeplinită procedura de citare, motiv pentru care se constată procedura completă pentru acest termen.
Curtea, având în vedere că procedura de citare este îndeplinită precum și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.1027/10.08.2009 a Tribunalului Galațis -a respins cererea în antrenare răspundere patrimonială, formulată de lichidatorul judiciar MD în contradictoriu cu pârâții G și, ca nefondată.
S-a admis raportul final întocmit de lichidatorul debitoarei SC SRL G, MD.
În temeiul art.131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
Conform art.136, s- dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a aprobat decontul de cheltuieli și s-a dispus plata către lichidatorul judiciar MD a sumei de 1438,29 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de procedură din fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic reținut, în esență, următoarele:
Lichidatorul judiciar MD Gaf ormulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale față de foștii administratorii Gh. și, în conformitate cu dispozițiile art. 138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006, motivat de faptul că aceștia nu s-au conformat prevederilor legale, nerespectare ce constă în aceea că nu au predat lichidatorului documentele contabile ale societății.
Pârâții nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
În ceea ce privește cererea de antrenare răspundere patrimonială a foștilor administratori ai societății conform art. 138 al.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 instanța a constatat că este nefondată. Astfel, potrivit art. 138 al.1 lit. d fapta constă în aceea că " administratorul a ținut o evidență contabilă fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Nu s-a făcut nici cea mai mică dovada în sensul îndeplinirii de către foștii administratori a celor trei situații alternative.
Simplu fapt că nu au mai ținut evidențele contabile, documentele nefiind predate, sau faptul că nu au prezentat aceste evidențe lichidatorului nu pot conduce la concluzia că în cauză ar trebui antrenată răspunderea lor patrimonială în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpa, caracter ilicit al faptei.
Faptele enumerate la lit. d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, intenție ce trebuie dovedită cu probe în cazul fiecărei persoane considerate răspunzătoare. Chiar dacă s-ar putea imputa administratorilor unele greșeli de gestiune sau în aplicarea legii contabilității, acestea nu echivalează cu o contabilitate fictivă.
A constatat că la data de 16.02.2009 lichidatorul judiciar MD, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL Gas olicitat prin raportul final să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului, ce nu dispune nici de sume care să fie distribuite creditorilor;
A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 842/12.09.2008;
A reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.131 pentru a dispune închiderea procedurii
În ceea ce privește decontul de cheltuieli, instanța l-a admis motivat de faptul că prin sentința comercială nr.842/12.09.2008 a fixat o retribuție de 1200 de lei pe toată durata procedurii, la care s-au adăugat cheltuielile cu taxa timbru, timbru judiciar și celelalte cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Astfel, au fost greșit aplicate prevederile art. 138 - 142 din Legea 85/2006.
Judecătorul-sindic dispus închiderea procedurii falimentului înainte de a se pronunța o hotărâre irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, ceea ce contravine prevederilor art. 142 din Legea 85/2006.
Conform textului de lege suscitat, înainte de închiderea procedurii judecătorul-sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul judiciar să îi pună la dispoziție tabelul creditorilor și în baza acestuia să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.
În opinia recurentei închiderea procedurii se poate dispune numai după soluționarea irevocabilă a cererii întemeiate pe disp.art.138 din lege și după executarea silită a titlului executor astfel obținut. Aceasta întrucât, după închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.9, art.304 indice 1.pr.civ. art.138-142 din Legea 85/2006.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, prin sentința recurată s-a respins cererea în antrenare răspundere patrimonială, iar această hotărâre este definitivă și executorie bucurându-se de autoritate relativă de lucru judecat. Mai mult, titularul cererii întemeiate pe disp.art.138 alin.1 din Legea 85/2006, respectiv lichidatorul judiciar, singurul căruia legea i-ar fi permis să critice, prin intermediul căii de atac a recursului, soluția referitoare la această acțiune, a achiesat la hotărâre.
Prin urmare, criticile referitoare la imposibilitatea punerii în executare, după închiderea procedurii insolvenței a unui virtual titlu executoriu, constând într-o sentință întemeiată pe prevederile art.138 din Legea insolvenței sunt străine de dispozitivul hotărârii recurate.
Chiar dacă s-ar presupune că hotărârea sub aspectul soluției referitoare la cererea întemeiată pe disp.art.138 din lege, ar fi reformată în calea de atac a recursului, în sensul admiterii cererii, închiderii procedurii nu împiedică executarea silită contra persoanelor răspunzătoare în temeiul art.138 din Lege.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006 "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art.138 alin.1, se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
După închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Din modul de redactare a art.142 mai sus enunțat rezultă că închiderea procedurii poate fi dispusă și înainte de executarea silită contra persoanelor răspunzătoare în temeiul art.138 din Lege.
Este adevărat că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale este parte componentă a procedurii insolvenței câtă vreme soluționarea cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului sindic, conform art.11 lit.g din Legea nr.85/2006.
Prevederile art.142 din Legea nr.85/2006 au deschis doar posibilitatea punerii în executare a hotărârilor pronunțate în temeiul art.138, după închiderea procedurii, așa cum rezultă din redactarea textului.
Nu poate fi primită susținerea creditoarei de interpreta dispozițiile art. 142 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul de a delimita competența lichidatorului judiciar de cea a executorului judecătoresc și că în interpretarea alineatului 2 al aceluiași articol trebuie acceptată ideea că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, putând fi continuată executarea, după închiderea procedurii de faliment, de către creditori.
Conținutul dispozițiilor art.142 din Lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul în care să nu se aplice.
Astfel, din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că dacă executarea silită se efectuează după închiderea procedurii repartizarea sumelor se va face de către executorul judecătoresc, conform prevederilor legii privind procedura insolvenței, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către creditor.
Posibilitatea ca executarea silită să se realizeze și după închiderea procedurii rezultă fără echivoc din cuprinsul alin.2 al art.142 din lege, pentru ca repartizarea sumelor, în această situație, se efectuează de executorul judecătoresc spre deosebire de situația în care procedura nu ar fi fost închisă și când legea instituie în sarcina lichidatorului judiciar atribuția repartizării sumelor.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat o pot face și creditorii care sunt interesați în executarea silită și în repartizarea sumelor obținute în urma executării silite, și prin ea însăși, comunicarea acestui tabel nu implică nici o sarcină și responsabilitate pentru lichidator.
Sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că, executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art.2 din Lege, pentru care s-a instituit procedura.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1027/10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored.
7.XII.2009/9 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Veronica Pacurariu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 404/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 596/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
