Practica judiciara insolventa. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 590/
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 807 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 807/25 martie 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei "" și a și dispus radierea societății din registrul societății.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut, în considerentele hotărârii mai sus-atacate, că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să fie supuse vânzării în procedura de lichidare.
Pe parcursul procedurii a fost angajată răspunderea fostului administrator, prin sentința nr. -, însă nu a putut fi pusă în executare deoarece nu au fost identificate bunuri care să poată fi urmărite silit.
De asemenea, se mai arată că deși notificați, niciunul din creditori nu a înțelese să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea M, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, respingerea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și dispunerea închiderii procedurii insolvenței după identificarea altor bunuri ale societății debitoare. de asemenea, recurenta pretinde că nu putea fi închisă procedura până nu se proceda la deschiderea unei proceduri executorii silite comune față de fostul administrator statutar, cărui i s-a angajat răspunderea.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs reține următoarele:
Instanța constată faptul că lichidatorul judiciar, aspect care nu a fost negat de creditoarea-recurentă, a făcut tot ce i-a stat procedural în atribuții pentru a identifica bunurile mobile și imobile care ar fi putut fi executate în favoarea creditorilor.
De asemenea, rezultă din raporturile succesive ale lichidatorului judiciar că acesta a relevat că debitoarea nu mai are bunuri în averea acestuia pentru a acoperi cheltuielile administrative.
Rezultă, așadar, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, și anume că atunci când nu debitoarea nu mai are bunuri și niciun creditor nu se oferă să avanseze cheltuieli pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale procedurii judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii, ceea ce a și făcut în mod corect.
În ce privește netemeinicia dispoziției de închidere a procedurii întrucât nu s-a procedat la punerea în executare silită a bunurilor administratorului statutar, instanța reține că simplul fapt că fostul administrator nu are bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestui administrator, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu poate să fie un argument pentru admiterea obiecțiunilor formulate de creditoare, cu atât mai mult cu cât, după închiderea procedurii, creditoarea recurentă poate iniția procedura execuțională pentru executarea propriei creanțe împotriva fostului administrator statutar.
Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să dispună numirea unui executor judecătoresc. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 807/25.03.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./12.06.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 489/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 907/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
