Practica judiciara insolventa. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format 301/F/1/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 598
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Radu Mateucă Mateucă
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta - reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL C, împotriva Sentinței nr.179 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, în calitate de lichidator al - SA C, având ca obiect procedura insolvenței despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns Av. pentru recurenta-reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL C și lichidator al - SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. solicită îndreptarea erorii în sensul că intimat este și nu - SA C.
După ce părțile declară că nu mai au cereri de formulat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvîntul asupra recursului.
Av. pentru recurenta - reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL Cas olicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În susținerea celor solicitate a arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca nefiind întrunite condițiile art. 998 și urm. civ. neexistînd o faptă ilicită a pârâtului în calitate de lichidator.
Totodată a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de probatorii, declarații de martori, interogatoriul pârâtului, 2 expertize, una evaluatorie și una contabilă - iar prin respingerea de probatorii, litigiul a fost soluționat fără a intra în cercetarea fondului. Contractul dintre - INTERNAȚIONAL SRL și -, s-a încheiat pentru cea din urmă de către intimatul pârât în calitate de lichidator, la o dată la care contractul cu - SA era încă în vigoare, acesta fiind numit lichidator în 1999, așadar la data de 16 ianuarie 2001 când a vândut activul lui - INTERNAȚIONAL SRL C trebuia să-și îndeplinească toate obligațiile în calitatea sa de reprezentant al vânzătoarei adică de a preda bunul vândut și de a răspunde de acesta. A susținut că - SA a fost pusă în posesie după ce intimatul pârât a vândut - INTERNAȚIONAL SRL C și deci trebuia să facă toate demersurile necesare în vederea conservării activul și predării către ei a acestuia, obligație pe care nu și-a îndeplinit-
Intimatul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinice și legale, întrucât vânzarea activului aparținând debitoarei - către - s-a făcut de către lichidatorul judiciar anterior prin contractul de vânzare nr. I/29 mai 2000, arătând totodată că el ca lichidator nu a intrat niciodată în posesia bunului.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-, reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL Cac hemat în judecată pe pârâtul, în calitate de lichidator al - SA C, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 90.000 lei, reprezentând contravaloarea a 6 șoproane, 5 pătule, cântar basculă, 2 mori, 3 instalații pentru producerea nutrețurilor și alte bunuri mobile și imobile, precum și 10.000 lei, reprezentând contravaloarea profitului nerealizat în ultimii 3 ani ca urmare a neexploatării bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/16 ianuarie 2001 plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că, prin procesul- verbal de licitație din 08 martie 2000 și contractul de vânzare - cumpărare nr. 1/16 ianuarie 2001 a cumpărat de la - SA C activul FNC C, iar ulterior pârâtul a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare nr. 1/11 aprilie 2001, prin care a vândut aceleași bunuri către - SA, care la rândul său a vândut numiților și prin contractul nr. 1411/14 noiembrie 2001.
S-a invocat reaua credință a lichidatorului judiciar care prin încheierea unui alt contract de vânzare-cumpărare a pus reclamanta în imposibilitatea de a intra în posesia bunurilor și de a putea desfășura activitate comercială.
Prin sentința nr. 339/03 iunie 2007, Tribunalul Olt - Secția Comercială respins acțiunea ca neîntemeiată, pe considerentul că, în speță, nu poate fi angajată răspunderea pârâtului în calitatea sa de lichidator al societății debitoare întrucât în sarcina acestuia nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite, condiție de angajare a răspunderii civile delictuale, conform art. 998 și următoarele din codul civil.
Urmare a recursului formulat de reclamantă, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială prin decizia nr. 1721/27 noiembrie 2007 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului O l t, pe considerentul că litigiul era de competența judecătorului sindic.
Judecătorul sindic desemnat de Tribunalul Olt - Secția Comercială să administreze procedura insolvenței în cazul debitoarei - SA C, a pronunțat la 24 martie 2008 Sentința nr. 179, prin care a respins cererea ca neîntemeiată.
S-a reținut că, atât - SA cât și reclamanta au intrat în posesia activul FNC C în urma unor executări silite, iar în perioada scursă între data punerii în posesie a - SA și data punerii în posesie a reclamantei - SRL, pârâtul, în calitatea sa de lichidator judiciar al - SA nu a mai îndeplinit nici o atribuție cu privire la acel activ, nemaiavând nici o obligație în ceea ce privește măsurile de conservare și pază a bunurilor care au rămas în posesia - SA, fără a reveni vreodată în patrimoniul debitoarei.
S-a considerat că pârâtul, în calitatea sa de lichidator judiciar nu a comis nici o faptă ilicită în legătură cu activitatea sa, prejudiciul invocat de reclamantă nedatorându-se pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL C, care în principal, a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, în temeiul art. 312 alin. 5 pr. civ. pe considerentul că litigiul fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului.
Astfel, instanța de fond a respins în mod greșit cererea reclamantei de probatorii, în condițiile în care obiectul pretențiilor nu poate fi stabilit decât în urma administrării unor probe.
Reclamanta a considerat că potrivit art. 129 alin. 5 pr. civ. instanța de fond trebuia să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului în cauză.
În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea în totalitate a sentinței și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Potrivit recurentei, contractul dintre - INTERNAȚIONAL SRL și - a fost încheiat de către intimatul - pârât, în calitatea sa de lichidator, la o dată la care contractul cu - SA era încă în vigoare.
- SA a pus-o în posesie după ce intimatul - pârât a vândut reclamantei, ori în calitatea sa de lichidator al - SA trebuia să facă toate demersurile necesare în vederea conservării activului și predării acestuia către reclamantă.
Cum pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, după circa 5 ani de la plata prețului activului cumpărat, reclamanta la intrarea în posesie a găsit întregul activ descomplectat.
Că pârâtul nu și-a îndeplinit aceste obligații rezultă din faptul că a vândut de două ori același bun și deși a primit prețul de la reclamantă, nu a conservat bunurile, deși trebuia să o facă.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare, însă la termenul din 17 iunie 2007 s-a prezentat în instanță și a pus concluzii de respingere a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarul, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. 3 și 24 alin.1 din Legea 85/2006, în cazul în care administratorul judiciar, din culpă sau cu rea credință, nu își îndeplinește sau îndeplinește cu o întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic, acesta îl va sancționa cu amendă judiciară de la 1000 lei la 5000 lei.
Amenda judiciară aplicată practicianului nu reprezintă însă singura sancțiune a sa, ci ea se poate cumula cu răspunderea civilă, după cum reiese din prevederile art. 22 alin. 4, coroborat cu art. 24 alin. 1 din Legea 85/2006.
Astfel, dacă prin fapta prevăzută la alin. 3, practicianul în insolvență a cauzat un prejudiciu, judecătorul sindic va putea, la cererea oricărei părți interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar sau lichidator la acoperirea acelui prejudiciu.
În ceea ce privește sarcinile lichidatorului, art. 23 lit. d din Legea 64/1995(actualmente art. 25 lit. d din Legea 85/2006)stabilește ca obligație, aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor.
Recurenta a invocat neândeplinirea acelor obligații, dar și cea stipulată în prevederile literei(i) din art. 23, respectiv ca vânzarea bunurilor din averea debitorului să se realizeze în conformitate cu legea.
În primul rând, recurenta a susținut, că, a fost încălcat principiul dreptului la apărare și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin faptul că instanța de fond nu a încuviințat probatoriile, litigiul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului.
Cu privire la această susținere, art. 167 alin. 1 pr.civ. precizează că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii.
Ori, în speța de față, instanța de fond a stabilit în mod just cum că, probele solicitate nu pot aduce clarificări în ceea ce privește răspunderea lichidatorului, neâncălcîndu-se în acest fel nici principiul dreptului la apărare sau art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum nici nu poate fi vorba despre o incidență a prevederilor art. 129 alin. 5 pr. civ. privind lipsa rolului activ al judecătorului - sindic.
Cât privește culpa lichidatorului, Curtea constată că judecătorul sindic a făcut o apreciere corectă a fondului cauzei.
În acest sens, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/16 ianuarie 2001 dintre - SA C și - INTERNAȚIONAL SRL C, s-a realizat prin intermediul lichidatorului - pârât -, deșii procesul - verbal de negociere și vânzare din 08 martie 2000 fost încheiat de fondul lichidator.
Tot, este cea care a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare nr. 01/29 mai 2000 dintre - SA C și - SA B, având ca obiect vânzarea aceluiași activ.
Prin urmare, intimatul - pârât - nu poate fi acuzat că nu a realizat vânzarea bunurilor conform dispozițiilor legale, în condițiile în care acesta doar a concretizat negocierile și vânzarea activului de către un alt lichidator.
Intimatul - pârât nu este în culpă nici pentru neândeplinirea atribuției de conservare a bunurilor falitei, acesta fiind pus în situația doar de a constata că s-au pronunțat o serie de hotărâri cu privire la activul vândut, inclusiv punere în executare, prin care - SA a intrat în posesia activului (dosar de executare nr. 1/2001 al executorului judecătoresc ), dar și întoarcere a executării, prin care recurenta a dobândit activul (proces-verbal nr. 75/15 aprilie 2005 încheiat de executor judecătoresc ).
Corect a reținut judecătorul sindic că lichidatorul nu a mai îndeplinit nici o obligație cu privire la activ, în condițiile în care bunurile au rămas în posesia - sămai revină vreodată în patrimoniul debitoarei - SA.
În plus, atâta timp cât - SA nu a invocat lipsa vreunuia din bunurile ce alcătuiau activul, pârâtul nu a comis nici o faptă ilicită în legătură cu activitatea sa, care să-i atragă răspunderea.
Față de aceste considerente, Curtea,în raport de prevederile art. 312 pr.civ. va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL C, cu sediul în C, nr.27, județul D, împotriva Sentinței nr.179 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în comuna, județul O, în calitate de lichidator al - SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
red.jud.
jud. Fond
ex. 3
tehnored. 2 iulie 2008
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Radu Mateucă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 713/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 46/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
