Practica judiciara insolventa. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMA N I
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediu în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 824 din 20 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, cu sediul în comuna, sat, jud. S, parte în proces intimată fiind ORC de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța, având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După strigarea cauzei, s-a prezentat în instanță avocat pentru debitoarea intimată, care a depus la dosar împuternicire avocațială și solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 29 iunie 2009 și înregistrată sub nr-, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurilor prevăzute de Legea privind procedura insolvenței față de debitoarea - SRL, motivat de faptul că aceasta datorează bugetului de stat suma de 40.047 lei, reprezentând TVA, impozit venit salarii, impozit profit, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2009, debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni de 10 % din valoarea creanței, sumă din care își va acoperi pagubele suferite în urma introducerii cererii de către aceasta, având în vedere că cererea a fost formulată fără a exista vreo creanță certă, lichidă și exigibilă.
Judecătorul sindic, prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2009, în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței, a obligat creditoarea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de 10 % din valoarea creanțelor.
Prin sentința nr. 824 din 20.10.2009, Tribunalul Suceavaa respins cererea ca neregulat introdusă, reținând că recurenta creditoare nu a depus la dosar dovada consemnării cauțiunii stabilite de instanță și că, dat fiind caracterul special al dispozițiilor Legii nr. 85/2006, norma din OG nr. 92/2003, care scutește reclamanta de plata cauțiunii, nu se aplică în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea DGFP arătând că potrivit art. 177 alin. 4 din OG nr. 92/2003, cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni și că, dimpotrivă, OG nr. 92/2003 constituie norma specială față de Legea nr. 85/2006.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
cu privire la special și general în raportul dintre actele normative în discuție nu poate să pornească decât de la prevederile art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Trei sunt regulile conținute de acest articol, corespunzând fiecare unui alineat al acestuia:
(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.
(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Analizând textul art. 177 alin. 3 din OG nr. 92/2003, în considerarea acestor reguli, și cu prioritate a celei de a doua, observăm că în vreme ce Legea nr. 85/2006 reglementează toate aspectele legate de procedura insolvenței, stabilind, printre altele, posibilitatea instanței de a obliga creditorii ce solicită deschiderea procedurii la depunerea unei cauțiuni, textul mai sus citat constituie o dispoziție derogatorie, aceea că în cazul în care, creditorul care solicită deschiderea procedurii este un organ fiscal ce acționează în vederea recuperării creanțelor fiscale, el este scutit de plata cauțiunii. Este în realitate punerea în practică a dispozițiilor art. 14 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, reglementarea cadru fiind art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, reglementare de la care se derogă prin disp. art. 177 alin. 3 ale OG nr. 92/2003, prima reglementare păstrându-și caracterul obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
În consecință, constatând că judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a regulilor privind tehnica legislativă, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și că în acest fel a lăsat nesoluționat fondul cauzei, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată, trimițând cauza Tribunalului Suceava în rejudecare, instanța urmând analiza fondul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fără impune creditoarei obligația de a depune cauțiune.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediu în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 824 din 20 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, cu sediul în comuna, sat, jud. S, parte în proces intimată fiind ORC de pe lângă Tribunalul Suceava.
Casează sentința nr. 824 din 20.10.2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud..
Tehnored.
Ex. 2/27.01.2010
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1934/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 38/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
