Practica judiciara insolventa. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 622/2008
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâta - și creditoarea AVAS B împotriva Sentinței civile nr.545/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că recurenta AVAS solicită judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința civilă nr.545/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaras -a dispus închiderea procedurii falimentului declanșată la cererea creditoarei Bank SA față de debitoarea SC SRL, radierea debitoarei din Registrul Comerțului, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență pentru antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare și a fost obligată - la plata întregului pasiv în sumă de 817.177,7 RON.
S-a constatat descărcarea lichidatorului judiciar de responsabilitățile procedurii și s-a dispus plata către acesta a sumei de 1.686,21 lei cu titlu remunerație și cheltuieli de lichidare.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
În timpul desfășurării procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 și ulterior de Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar a făcut demersuri pentru a putea intra în posesia actelor contabile ale debitoarei, însă acestea nu au fost găsite la sediul acesteia.
Nu s-a identificat bunuri aparținând averii debitoarei.
Conform art.137 din fosta Lege nr.64/1995 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori și orice persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această stare, răspunderea organelor faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Aceleași prevederi sunt reluate de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Această răspundere este o răspundere delictuală întemeiată pe art.998 - 999 Cod civil.
Lichidatorul judiciar a arătat că fostul administrator a continuat activitatea care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, a folosit creanțele persoanei juridice în interes personal și nu a predat actele contabile, ceea ce a determinat starea de insolvență a debitoarei persoană juridică existând ca atare raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Cuantumul pagubei produse este suma cu care creditorii au fost înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, respectiv întregul pasiv neacoperit.
Judecătorul sindic a apreciat că refuzul de predare a actelor de către fostul administrator și faptului că acesta a făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare, aceasta a vrut să ascundă modul fraudulos prin care a ținut contabilitatea.
Judecătorul sindic a apreciat că, în speță, este dovedită rea credință a fostului administrator întrucât aceasta a refuzat să se prezinte la vreun termen de judecată deși a fost legal citat de la adresa indicată de Serviciul Public de Evidență a Populației și prin publicitate. Fostul administrator a binevoit să se prezinte la notarul public însă fiind citat de judecătorul sindic pentru a da lămuriri cu privire la actele contabile și patrimoniul societății a refuzat să se prezinte.
Din toate acestea se trage prezumția că fostul administrator a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară bunurile societății, fapte delictuale care au condus nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus s-au admis ca întemeiate cererile formulate de lichidatorul judiciar și a fost obligată pârâta - să plătească creditorilor suma de 817.177,7 lei cu care sunt înscriși în tabelul definitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs - - fostul administrator social care a solicitat modificarea acesteia în sensul exonerării acesteia de plata sumei de 817.177,7 lei pentru care a fost antrenată răspunderea și AVAS B care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii.
În dezvoltarea motivelor de recurs - susține că în raportul final lichidatorul judiciar nu reține incidența prevederilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 și nu a adus societatea în stare de insolvență întrucât nu și-a însușit nicio sumă de bani de la societate și nu a folosit creanțele falitei în scopuri personale.
Recurenta mai arată că a predat parțial actele societății, iar contabilitatea a fost ținută permanent, neexistând niciun raport de cauzalitate din care să rezulte prejudicierea societății.
Creditoarea AVAS susține în dezvoltarea recursului că în mod greșit judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al SC SRL întrucât simplul fapt al neținerii contabilității atrage răspunderea acestuia, iar culpa administratorului este prezumată și trebuie apreciată " in abstracto" având în vedere mandatul comercial.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de fostul administrator social -, raportat la probele dosarului și dispozițiile art.304 indice 1 Cod pr.civilă care impune examinarea cauzei sub toate aspectele, curtea de apel constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Judecătorul sindic a apreciat în mod subiectiv că este dovedită reaua credință a fostului administrator întrucât a refuzat să se prezinte la vreun termen de judecată pentru a da lămuriri cu privire la actele contabile deși a fost legal citat, însă a binevoit să se prezinte la notarul public.
În lipsa unui material probator care să justifice raportul de cauzalitate între eventualele fapte ale fostului administrator social și pasivul de 817.177,7 lei judecătorul sindic a obligat recurenta - la plata întregului pasiv doar pe prezumția că fostul administrator a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară bunurile societății.
Potrivit art.129 alin.5 Cod pr.civilă " judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Or, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu în mod netemeinic judecătorul sindic a obligat-o pe recurentă la suportarea întregului pasiv.
Prin urmare, dat fiind și cuantumul foarte mare ale pasivului rămas neacoperit, în cauză trebuia dispusă efectuarea unei expertize de către un expert contabil imparțial care să verifice dacă faptele fostului administrator au produs vreun prejudiciu și care este acela raportat la fiecare faptă, fiind inadmisibilă obligarea la suportarea întregului pasiv fără o individualizare exactă a consecințelor patrimoniale a faptelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Raportat la cele expuse, urmează ca în baza art.312 pct.1 Cod pr.civilă să fie admis recursul fostului administrator social -, cu consecința casării sentinței doar în ce privește soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și trimiterea cauzei spre rejudecarea acestei cereri în vederea efectuării expertizei contabile care să indice dacă sunt fapte din cele prevăzute la art.138 alin.1 din legea nr.85/2006 și eventual existența sau inexistența raportului de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
În ce privește recursul declarat de AVAS, instanța de recurs constată că respectiva creditoare se află într-o gravă eroare criticând respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator, deși această cerere a fost admisă de judecătorul sindic, însă în vederea unei judecăți unitare, în baza art.312 pct.3 Cod pr.civilă va fi admis și recursul acestei creditoare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta - și creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr.545/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează sentința atacată cu privire la cererea de suportarea pasivului și trimite această cerere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 3 ex /30.12.2008
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 402/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 499/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
