Practica judiciara insolventa. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 668/2009
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr.350/F/1.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-au înregistrat note de ședință din partea lichidatorului judiciar Casa de Insolvență Transilvania, pentru debitoarea SC N Import export SRL.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că părțile au solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.350/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaraa fost admisă cererea pentru închiderea procedurii falimentului formulată de către lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului N Import - Export SRL; s-a dispus radierea debitorului din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatori și responsabilități; au fost respinse cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate împotriva pârâtului N.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, prin notele de ședință depuse de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania, s-a solicitat aprobarea raportului final, închiderea procedurii și antrenarea răspunderii fostului administrator N pentru întregul pasiv rămas neacoperit în sumă totală de 1.174.900, 74 lei în favoarea tuturor creditorilor debitoarei.
În conformitate cu indicațiile date de instanța superioară s-a comunicat raportul final și cu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, care prin adresa nr.5359/24.01.2009 a comunicat că a luat cunoștință de conținutul raportului final și își menține cererea pentru antrenarea răspunderii fostului administrator.
Cum nu s-au formulat obiecțiuni la raportul final judecătorul sindic a dispus aprobarea acestuia, închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei SC N IMPORT - EXPORT SRL de la Oficiul Registrului Comerțului
În cea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator N, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința comercială nr.709/2004, s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a numitului N.
Prin decizia comercială nr.139/2004 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins recursul debitoarei împotriva sentinței nr.709/2004 reținând, în considerente, că judecătorul sindic s-a pronunțat în principiu asupra atragerii răspunderii administratorului pe care nu l-a obligat să suporte eventualul pasiv neacoperit și provocat prin vreuna din faptele prevăzute de art.124 din Legea nr.64/1995.
Cu alte cuvinte, s-a reținut că nu este declanșat procesul având ca obiect delictul opus de către judecătorul sindic pârâtului, astfel că nici nu a devenit actual dreptul procesual al acestei persoane referitor la înlăturarea vreunei obligații de acoperire de creanțe localizate în patrimoniul societății debitoare și neachitate din culpa vreunei alte persoane decât debitoarea.
În aceste condiții nu există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator, astfel că, devenind actual acest drept, judecătorul sindic a analizat răspunderea patrimonială din prisma prevederilor art.124 din Legea nr.64/1995, în prezent art.138 din Legea nr.85/2006, coroborate cu art.998, 999 Cod civil.
Este bine de știut că, atât în vechea reglementare cât și în actuala reglementare, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de persoana care a cauzat starea de insolvență prin una din faptele enumerate la literele a-
Prin urmare, în contextul dispozițiilor legale precizate, atragerea răspunderii se poate face doar în situația în care se dovedește ca și în cazul răspunderii delictuale reglementată de art.998, 999 Cod civil, că persoanele vizate au săvârșit una sau mai multe fapte enumerate în textul de lege, că există prejudiciu și legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, respectiv ajungerea societății în stare de insolvență, simplele afirmații ale creditorilor neputând constitui temei al atragerii răspunderii.
Numai starea de insolvență nu justifică obligarea administratorului la plata unei părți din pasivul societății, câtă vreme aceasta nu este consecința unei fapte culpabile.
În speță, creditorii s-au mărginit să afirme că administratorul societății debitoare a săvârșit fapte fără a dovedi și demonstra asemenea fapte prin probe.
Creditorii și-au motivat cererile pe existența sentinței nr.709/2004 fără a aduce argumente sau probe în susținerea cererilor lor și fără ca măcar să indice expres care sunt faptele de care se face vinovat pârâtul -fost administrator al societății debitoare.
După cum s-a arătat sentința nr.709/2004 nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii în condițiile în care judecătorul sindic s-a pronunțat, în principiu, asupra răspunderii, fără a reține vreo faptă sau întinderea prejudiciului și legătura de cauzalitate între ele și fără a pronunța hotărârea în contradictoriu cu fostul administrator.
Mai mult, din rapoartele depuse la dosar lichidatorul judiciar nu a reținut în sarcina administratorului săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art.124 din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 din Legea nr.85/2006.
În condițiile în care creditorii nu au făcut dovada existenței faptelor nu se poate atrage răspunderea administratorului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Creditoarea DGFP Has olicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii pârâtului N.
În motivarea recursului s-a arătat că, prin sentința de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei SC N IMPORT - EXPORT SRL s-a dispus antrenarea răspunderii pârâtului N, vinovăția acestuia fiind probată,astfel că urma să se mai stabilească doar întinderea răspunderii acestuia. Pârâtul este vinovat de continuarea activității neprofitabile. Pârâtul nu a condus eficient activitatea debitoarei. Mandatul pârâtului a fost oneros, acesta având interesul de a continua activitatea ce conducea vădit la încetarea de plăți.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.3, 3041Cod pr.civilă, art.12 alin.1 și art.138 din Legea nr.85/2006, art.72 și 73 din Legea nr.- și art.998 Cod pr.civilă.
Creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii pârâtului N.
În motivarea recursului s-a arătat că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006 și ale art.998 și 999 cod civil pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului.
Și creditoarea AVAS a solicitat, prin recurs, modificarea sentinței atacate și antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Motivele pentru care AVAS a criticat sentința sunt similare celor invocate de DGFP H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Recursurile sunt scutite de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP H,în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la împrejurarea că răspunderea pârâtului a fost antrenată prin sentința civilă nr.709/CA/2004 curtea de apel reține că susținerea reclamantei este nefondată. Este adevărat că, prin această sentință, s-a dispus atragerea răspunderii administratorilor și valorificarea bunurilor " acestuia" însă nu s-a indicat cine sunt acești administratori, nu au fost citați administratorii și, în niciun caz, nu se poate discuta despre opozabilitatea acelei sentințe față de pârât care nu a fost citat în cauză.
Față de cuprinsul sentinței nr.709/CA/2004 pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara nu se poate face vreo apreciere cu privire la vinovăția pârâtului sau la faptele imputate acestuia, în considerentele sentinței nefăcându-se nici măcar o referire la antrenarea răspunderii administratorilor. Nu s-a indicat nici cine a sesizat judecătorul sindic cu cererea în acest sens.
Câtă vreme sentința nr.709/CA/2004 s-a pronunțat fără a se indica persoana pârâtă a cărei răspundere este antrenată, creditoarele care au formulat cerere de antrenare și pârâtul N nu a fost parte, nefiind introdus în cauză și citat, nu se poate aprecia că există autoritate de lucru judecat în ce privește antrenarea răspunderii pârâtului N, nefiind îndeplinite condițiile identității de părți, obiect și cauză.
De altfel, la data pronunțării acelei sentințe, creditoarea DGFP H nici nu sesizase judecătorul sindic cu cererea de atragere a răspunderii pârâtului N, cerere depusă doar la 14.03.2006 ( III dos.4471/2003 filele 90- 92).
Acest aspect a fost relevat și în cuprinsul deciziei comerciale nr.196/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL ALBA IULIA ( fila 40).
Cu privire la săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, în mod corect judecătorul sindic a constatat că nu s-a făcut proba de către creditoarea DGFP DGFP H nu a dovedit nici măcar că mandatul pârâtului a fost oneros și, cu atât mai puțin, că acesta a continuat activitatea neprofitabilă în interes propriu.
Cu privire la recursurile creditoarelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și AVAS curtea de apel constată că acestea sunt inadmisibile.
Cele două creditoare nu au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului N pentru suportarea pasivului neacoperit al debitoarei falite.
Creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T s-a limitat doar la a arăta că " menține cererea lichidatorului pentru antrenarea răspunderii pârâtului".În primul rând, în Legea nr.64/1995, Legea nr.85/2006 sau în Codul d e procedură civilă nu există reglementări privind instituția procesuală menținerii cererii altei părți sau a altui participant la procedura falimentului. În al doilea rând, lichidatorul judiciar nu a sesizat judecătorul sindic cu o cerere care să corespundă disp.art.112 Cod pr.civilă privind antrenarea răspunderii administratorului, astfel că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T nu avea cum să " mențină"o cerere inexistentă.
Creditoarea AVAS nu a formulat o cerere de antrenare a răspunderii pârâtului, deși Legea nr.64/1995 îi acorda acesteia posibilitatea conform dispozițiilor art.137. Nu s-a dovedit nici că ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.3 din Legea nr,85/2006, iar judecătorul sindic nu a fost sesizat de AVAS cu o cerere de autorizare a introducerii acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
În aceste condiții, întrucât cele două creditoare nu au avut calitate procesuală în faza judecării în fond a cererii de antrenare a răspunderii pârâtului, nu pot dobândi această calitate în faza recursului.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, să respingă recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr.350/F/1.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 7 ex./06.11.2009.
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Gilica Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1319/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 223/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
