Practica judiciara insolventa. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 1,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 669/2009
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.517/C/1.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal s-a prezentat avocat - pentru intimații pârâți și, lipsă fiind aceștia și celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu, fără cheltuieli de judecată.
Totodată, depune la dosar concluzii scrise, la care este atașat un extras din situația financiară a societății SC SRL Sibiu.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința comercială nr.517/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.- a fost respinsă cererea formulată de reclamanta DGFP Sibiu privind suportarea de către pârâții și a unei părți a pasivului debitoarei SC SRL și a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Pentru a fi antrenată răspunderea administratorilor sociali ai debitorului falit, trebuie întrunite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 - 999 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
Raportat la fapta ilicită, s-a reținut caracterul limitativ al enumerării cuprinse la art.137 ( 1) lit.a - g din Legea nr.64/1995 republicată. Legiuitorul a stabilit expres și limitativ categoriile de fapte ilicite pentru care administratorii sociali au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență și pentru care aceștia pot fi trași la răspundere. Din probatoriul administrat, cu referire expresă la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, nu rezultă că pârâții administratori sociali au săvârșit una din faptele enumerate expres și limitativ de dispozițiile art.137 (1) lit.b - g din Legea nr.64/1995 republicată.
Cu privire la fapta prevăzută de art.137(1) lit.a din Legea nr.64/1995 este evident că pârâtul administrator social a folosit bunurile societății în interes propriu, respectiv a transferat înainte de data deschiderii procedurii, respectiv în data de 13.05.2004 și 18.05.2004, un autoturism marca Mercedes Benz în valoare de 68.866,54 RON și o autoutilitară marca 1307, în valoare de 17.440 RON. Acțiunea a format obiectul dosarului nr.14/2006 care a fost conexat la dosarul de faliment și soluționat de judecătorul sindic. Prin sentința civilă nr.544/C/26.04.2006 ( dosar vol II filele 295 - 296) judecătorul sindic a admis acțiunea lichidatorului judiciar și a dispus ca pârâtul - fost administrator social al debitorului să restituie bunurile transmise, ori valoarea acestora, în folosul averii debitorului SC SRL pentru protejarea drepturilor creditorilor. Împotriva hotărârii judecătorului sindic, pârâtul a formulat recurs. Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia nr.1299/18.10.2006 pronunțată în dosar nr- a respins recursul și a menținut hotărârea judecătorului sindic. Pârâtul a restituit la masa credală suma de 86.306,54 lei sumă care a fost distribuită creditorilor, conform celor două planuri de distribuție aprobate și asupra cărora nu s-au formulat contestații. Față de hotărârea judecătorului sindic irevocabilă pronunțată în temeiul art.61(2) lit.a și d din Legea nr.64/1995, pârâtul nu mai poate fi obligat a doua oară la plata aceleiași sume în temeiul art.137 (1) lit.a din Legea nr.64/1995 printr-o altă hotărâre a judecătorului sindic. Pe de altă parte, creditorul reclamant DGFP Sibiu, din creanța sa cu care s-a înscris la masa credală în sumă de 130.071 lei,a fost despăgubit prin planurile de distribuție cu suma de 12.756 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP Sibiu solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs DGFP Sibiu susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei a contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial.
Recurenta mai învederează că în speță nu sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, ci cele pe temeiul răspunderii contractuale, unde culpa administratorului falitei ar fi prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.137 din Legea nr.64/1995.
Mai susține că prejudiciul produs constă în neplata sumelor datorate la bugetul de stat, având caracter cert și nefiind recuperată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile Legii nr.64/1995 ( art.137) care instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că faptele imputate pârâtului pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă, cu privire la fiecare dintre aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției respectiv a unei infracțiuni de fraudare a legii, fiind evidentă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 137 lit.d din Legea nr.64/1995, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impune constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate, deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, expertiza contabilă concluzionând în sensul lipsei culpei administratorului social.
Nici critica recurentei referitoare la inaplicabilitatea în speță a regulilor răspunderii civile delictuale și instituirea prejudiciului la valoarea tuturor creanțelor nu este întemeiată, în speță art.137 reglementând o răspundere civilă delictuală atipică, iar imposibilitatea recurentei de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpostite criticile formulate de creditoare, urmând ca, în baza art.312 Cod pr.civilă, să fie respins recursul declarat de DGFP Sibiu.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.517/C/1.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.6 ex./29.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Gilica Popescu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 344/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 772/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
