Practica judiciara insolventa. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1319
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU- și pe intimat " ", intimat CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " ", intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței antrenare răspundere patrimonială, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 223/S din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - juecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen, acordat pentru a se răspunde la excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesuale a creditorului Administrația Finanțelor Publice I în declararea recursului;
- intimatul a formulat și depus la dosar întîmpinare al cărei duplicat s-a comunicat recurentei creditoare;
- recurenta Administrația Finanțelor Publice Iad epus la dosar răspunsul la excepția invocată de instanță;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care
Instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față reține următoarele;
Prin sentința comercială nr. 223/5 din 11 aprilie 2009 Tribunalului Iași, Secția Comercială și de contencios Administrativ, Faliment, judecătorul sindic a respins excepția invocată de pârâtul privind lipsa sa de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea în răspundere personală formulată de lichidatorul judiciar și în consecință:
În temeiul art. 138 lit. d din Lg.85/2006,
A obligat pe pârâtul, domiciliat în com., jud I să plătească pasivul neacoperit al debitorului SC SRL, cu sediul în I,-, -. D, parter,. 1, pasiv care rezultă din tabelul definitiv (229 dosar), care face parte integrantă din prezenta hotărâre și care va fi pus la dispoziția celui interesat, în conformitate cu art.142 alin.2 din Lg.85/2006, de către lichidatorul judiciar.
A autorizat creditorii să pună în executare prezenta sentință.
A respins acțiunea în răspundere personală formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în loc. Podu, jud. I, str. -,. 3. parter,.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
A aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență, cu sediul social declarat în mun. I,-, - scara A,. 19, jud. I, număr de ordine în 578, cod de identificare fiscală RO - și în consecință:
A dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL,cu sediul în I,-, -. D, parte,. 1, nr. înregistrare J/-.
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
A aprobat decontul lichidatorului judiciar și dispune ca din fondul de lichidare constituit conf. art.4 din Lg.85/2006 să-i fie achitată acestuia suma de 3092,02 lei, din care 892,02 lei cheltuieli de procedură, iar 2200 lei onorariu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția invocată de pârâtul urmează a fi respinsă, întrucât în motivele invocate de lichidator se face referire la fapte ce s-ar fi săvârșit în perioada când societatea debitoare era administrată de pârâtul.
Or, textul art.138 alin.1 din legea sus amintită nu face distincție între foști sau actualii administratori.
Pe fondul cauzei, acțiunea în răspundere formulată în contradictoriu cu pârâtul a fost respinsă, întrucât nu s-a făcut dovada că bunurile ce au făcut obiectul sechestrului au fost deturnate sau folosite de acesta, în condițiile în care actele societății nu au fost predate.
Privitor la pârâtul, analizând acțiunea în răspundere personală prin prisma probelor administrate în cauză, aceasta s-a dovedit a fi întemeiată, fiind admisă pentru următoarele considerentele:
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,să fie suportată de către membrii organelor de conducere (administratori, directori, cenzori), care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prin una din faptele expres enumerate la lit. a-g.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv raportul lichidatorului judiciar se constată că administratorul-pârât nu prezentat actele financiar contabile ale societății debitoare așa cum impune art. 35 din Legea 85/2006, de unde se desprinde concluzia că pârâtul, care avea obligații clare stabilite de art. 73 alin.1 lit. c din Legea 31/1990, nu a ținut o contabilitate legală a societății debitoare, fapta sa fiind sancționată de dispozițiile art.138, lit. d din legea insolvenței.
Ca efect al admiterii cererii, pârâtul-administrator va fi obligat să suporte din averea proprie pasivul firmei falite.
Constatându-se că debitorul nu deține bunuri care să justifice continuarea procedurii, a fost admisă propunerea lichidatorului judiciar și în temeiul disp. art.131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.
În temeiul art. 4 din lege va fi aprobat decontul lichidatorului judiciar și se va dispune plata cheltuielilor aferente procedurii efectuate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale nr. 223/S/22.04.2009 și, pe fond, admiterea în totalitate a cererii de antrenare a suspendări patrimoniale a organelor de conducere pentru pasivul societății, nerecuperat în cadrul procedurii, respectiv obligarea la plata și a celuilalt administrator, în persoana numitului .
În motivarea recursului, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I arată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 223/S/22.04.2009, Tribunalul Iași - judecător Sindic a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar vizând stabilirea răspunderii personale, în sensul că a admis-o în contradictoriu cu pârâtul și a respins-o în contradictoriu cu pârâtul.
În motivarea soluției de respingere a acțiunii față de, judecătorul sindic a motivat că "nu s-a făcut dovada că bunurile ce au făcut obiectul sechestrului au fost deturnate sau folosite de acesta".
Așa după cum a arătat prin precizările cu nr. -/9.09.2008, din analiza datelor existente în dosarul fiscal al debitoarei, a rezultat că prin încheierea nr. 2444/21.03.2007, judecătorul delegat a admis cererea de înregistrare mențiuni cu privire la modificările intervenite în structura și administrarea societății în baza actului adițional la actul constitutiv al Astfel, s-a consfințit retragerea din calitatea de asociat unic a domnului și cesionarea pârtilor sociale către. Acesta din urmă a preluat și funcția de administrator. Totodată a fost schimbat și sediul social din Podu, în
Se solicită a se observa că aceste modificări au intervenit cu foarte puțin timp înainte ca Administrația Finanțelor Publice a municipiului I să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței (16.01.2008).
Conform ultimei situații financiare depuse la organul fiscal, respectiv cea de la data de 31.12.2006, activul societății cuprindea: active imobilizate - 6925 lei; creanțe - 4142 lei; disponibilități bănești - 63583 lei, reprezentând avansuri trezorerie; datorii - - lei, din care la bugetul consolidat al statului 87884 lei. Așa după cum a menționat și lichidatorul judiciar în cererea de răspundere personală, deși societatea era în stare iminentă de insolvență, reprezentantul debitoarei de la acea dată, nu a formulat cererea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, continuând activitatea în interes personal și fără a ține evidența contabilă prevăzută de lege, fapt ce a dus la încetarea de plăți.
În vederea recuperării creanțelor fiscale, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaî ntreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de lege, inclusiv aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitoarei, prin procesul-verbal nr. 28308/26.09.2005, semnat de administratorul de la acea dată,. Bunurile mobile sechestrate au fost lăsate în custodia acestuia, dar nu au mai fost găsite, ceea ce demonstrează ca au fost folosite în interesul personal al administratorului, în calitate de custode al bunurilor, este răspunzător pentru lipsa acestora din patrimoniul firmei. În întâmpinarea depusă, nu a menționat nimic despre situația bunurilor.
Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie acolo unde legea specială nu dispune. Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954: Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea .
Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în aceasta lege . Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art. 5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridica.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar însă și de culpa în executarea mandatului, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.
Referitor la vinovăția administratorilor, teoria și practica în dreptul comercial statuează că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementarii sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesitații a operării pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse într-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.
Consideră că prin acțiunea formulată de lichidatorul judiciar a fost demonstrată față de ambii administratori, întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la răspunderea civilă, raportul de cauzalitate dintre faptele și prejudiciile create, fapte ce au fost săvârșite cu vinovăție.
Așa după cum a statuat teoria și practica judiciară, obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezentă, în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei in stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolventa.
Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) dacă administratorii societății și-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv și, ocupându-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele și impozitele.
Pentru motivele mai sus prezentate, consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c, d, e din Legea nr. 85/2006 și că cererea recurentei este dovedită.
La termenul de judecată din data de 26.-, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentei - creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Examinând excepția invocată, Curtea de Apel constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere și de orice persoană care a cauzat insolvența debitorului pentru una din faptele enumerate la literele a - g din lege, ca urmare a cererii formulată de administratorii sau lichidatorii judiciari.
În speță, cererea a fost formulată de aceasta din urmă persoană, iar creditorul recurent, după cum prevăd dispozițiile legale anterior menționate, nu are calitate procesual activă pentru a formula o atare cerere în această situație, nici în fața instanței de fond și cu atât mai puțin în fața instanței de recurs.
Așa fiind, apreciind că excepția invocat este fondată, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 223/S/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 437/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 668/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
