Practica judiciara insolventa. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr.686/
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Elena Romila
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, cu sediul în B, sector 1, str. - nr. 9-11, împotriva sentinței comerciale nr. 698/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, SC SRL - prin lichidator judiciar CONT EXPERT, și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, cauza având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul dispozițiilor art. 86 din OUG 51/1998 republicată, aprobată prin 409/2001, iar conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificare, Curtea, constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 698/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de creditoarea AVAS împotriva pârâtei și s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Cont Expert T cu consecința închiderii procedurii insolvenței debitorului SC "" SRL și a radierii acesteia din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, nu s-au identificat bunuri mobile ale societății, pentru a putea fi valorificate în vederea acoperirii pasivului societății debitoare.
Cât privește răspunderea pentru ajungerea societății în insolvență, aplicarea dispozițiilor art. 138 din legea insolvenței nu se face automat, ci este necesară probarea întrunirii cumulative a tuturor condițiilor cerute răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită, culpa, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În speță, lichidatorul judiciar nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâtei, ca administrator de fapt al societății debitoare și încetarea de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acesteia creditoarea invocând dosar dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 fără însă a argumenta și a proba vreuna dintre faptele incriminate de textele de lege ca fiind săvârșită de pârâtă.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acesteia la incapacitatea de plată.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea AVAS, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În cauza de față, creditorii au suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
În ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, constituită prin nereținerea și/sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aceasta subliniază neregulile din contabilitatea proprie a debitoarei, făcând posibilă și oportună atragerea răspunderii membrilor de conducere ai debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Pentru motivele expuse succint mai sus recurenta a solicitat reformarea sentinței criticate în sensul admiterii cererii sale formulate în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept recurenta și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și pe dispozițiile art. 12 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Intimata-pârâtă, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare față de motivele recursului, recurs pe care Curtea îl găsește nefondat din perspectiva următoarelor considerațiuni:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, aceea a unei răspunderi speciale, care prezintă multe din caracteristicile unei răspunderi delictuale. Pentru a fi angajată această răspundere, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 cod civil ( faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiții care, în această situație, conotații speciale.
Prin urmare, trebuie să se probeze că pârâții, prin fapta lor culpabilă, în una din formele prevăzute de art. 138, au contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă, insolvență și prejudiciul suferit de creditor trebuie dovedită, nefiind prezumată astfel cum susține recurenta.
De asemenea, faptul că pe parcursul procedurii falimentului, creditorii nu au fost îndestulați, nu este de natură a antrena în mod automat răspunderea pârâților, întrucât răspunderea pentru insuficiența activului poate fi angajată numai dacă prejudiciul a rezultat direct din greșeala de gestiune, iar la starea de insolvență au contribuit și membrii organelor de conducere.
Este adevărat că faptele enumerate de art. 138 nu trebuie să constituie cauze exclusive ale insolvenței debitoarei, ci este suficient să aibă o funcție contributivă, însă trebuie îndeplinite cumulativ toate condițiile impuse de textul vizat.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile recurentei și, în condițiile în care nici examinarea din oficiu a cauzei nu a condus la găsirea vreunui motiv de reformare a hotărârii în discuție, urmează a respinge recursul, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, cu sediul în B, sector 1, str. - nr. 9-11, împotriva sentinței comerciale nr. 698/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 septembrie 2008.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno: 3 ex./ 14.10.2008
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Elena Romila
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 80/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 765/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
