Practica judiciara insolventa. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 80/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R în numele DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.800/F/ 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și având în vedere că prin cererea de recurs, recurenta a solicitat judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța păstrează cauza în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1200/F/03.09.2004 și încheierea de ședință din data de 11.03.2005, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei AGRO COM
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice Raf ormulat cerere de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori, G, și, solicitând obligarea acestora la plata pasivului pentru următoarele motive: foștii administratori nu au colaborat cu creditoarea, nu au achitat obligațiile fiscale pe care le aveau; bunurile sechestrate nu au putut fi valorificate în vederea încasării creanței deoarece reprezentanții debitoarei au refuzat să le pună la dispoziția evaluatorului, obstrucționând organele de executare silită, fapt ce rezultă din adresa emisă de evaluator; au dispus continuarea unei activități care ducea societatea în mod vădit la încetarea de plăți; nu au predat actele societății lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul prevăzut la art. 59 (filele 273-278. I), pe care l-a completat la data de 12.03.2008, respectiv la data de 22.10.2008 (filele 291, 292; 298,299. I) în care a precizat că starea de insolvență se datorează: specificului activităților din agricultură, care a influențat negativ rezultatele societății în sensul neacoperirii din veniturile obținute a cheltuielilor angajate pentru culturile înființate; diminuării disponibilităților care a afectat lichiditatea și capacitatea societății de a face față obligațiilor bănești; creșterii accesoriilor calculate la debitul restant, ceea ce a avut un impact negativ asupra situației financiare a societății. A mai arătat că, din documentele prezentate, nu rezultă fapte săvârșite de organele de conducere sau orice altă persoană care să fi cauzat starea de insolvență a debitoarei și a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii.
Creditoarea a contestat Raportul privind cauzele care au condus societatea la starea de insolvență, precizând că, urmare verificărilor efectuate în dosarul fiscal, rezultă din raportul de inspecție fiscală nr. 8744/09.11.2004 faptul că debitoarea nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea, deoarece: nu a respectat prevederile nr.HG 831/1997, în sensul că nu a înregistrat integral în fișa de magazie formularele cu regim special; nu a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 3 din nr. 87/1994, în sensul că nu a declarat organelor fiscale toate punctele de lucru (, magazin, birou) și nici conturile bancare; nu a efectuat inventarierea faptică a elementelor de activ; a calculat eronat impozitul pe venituri microîntreprinderi, TVA, fonduri speciale, impozit pe venituri din salarii.
Raportul final întocmit a fost comunicat părților la data de 02.09.2009, reprezentanții acestora semnând de primire pe unul din exemplare (fila 8,. II).
Prin sentința comercială 800/F/30.09.2009 pronunțată de judecătorul sindic s-a respins cererea de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori, s-a admis cererea lichidatorului judiciar, s-a aprobat raportul final și s-a dispus închiderea procedurii față de debitoare, radierea acesteia și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre judecătorul sindic a reținut că faptele săvârșite de membrii organelor de conducere sau supraveghere ori de alte persoane împotriva cărora se poate atrage răspunderea personală sunt expres și limitativ prevăzute la art. 138 din nr. 85/2006, iar răspunderea este delictuală, astfel că pentru antrenarea acesteia trebuie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 998 din Codul civil.
În speță, cauzele care au condus societatea la starea de insolvență sunt cele menționate de lichidatorul judiciar în raportul întocmit în temeiul art. 59, respectiv: specificul activităților din agricultură, care a influențat negativ rezultatele societății în sensul neacoperirii din veniturile obținute a cheltuielilor angajate pentru culturile înființate; diminuarea disponibilităților care a afectat lichiditatea și capacitatea societății de a face față obligațiilor bănești; creșterea accesoriilor calculate la debitul restant, ceea ce a avut un impact negativ asupra situației financiare a societății.
Împrejurările menționate nu sunt de natură a atrage răspunderea membrilor organelor de conducere, nu se află printre cele prevăzute la art.138, iar creditoarea nu au adus alte dovezi în susținerea cererii. Nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau că prejudiciul adus societății și, indirect creditorilor, este rezultatul unei fapte culpabile a foștilor administratori sau altor persoane.
Așa cum a precizat și lichidatorul judiciar, formularele cu regim special au fost predate lichidatorului judiciar, iar neînregistrarea integrală a acestora nu a condus la insolvența societății. Dacă s-ar fi sustras, ascuns sau distrus o parte din aceste documente cu regim special, s-ar fi putut afirma că a urmărit neînregistrarea în contabilitate a unor venituri. Dar formularele au fost inventariate, iar neînregistrarea integrală în fișa de magazie nu poate fi considerată o faptă de natură a atrage răspunderea foștilor administratori.
Cu privire la nedeclararea punctelor de lucru, creditoarea nu a făcut dovada că societatea a realizat venituri nedeclarate la punctele de lucru respective. De asemenea, nu a dovedit că societatea a calculat cu intenție valori mai mici a impozitelor și taxelor datorate și că, urmare acestor abateri, debitoarea a ajuns în insolvență. Nici neinventarierea faptică a elementelor de activ nu conduce la starea de insolvență.
Creditoarea nu probat faptul că aceste nereguli au fost provocate, deci au fost săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrieri necorespunzătoare în registrele de evidență contabilă.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiția culpei, respectiv a atitudinii psihice a foștilor administratori - sub raportul conștiinței și al voinței lor - față de materialitatea faptelor săvârșite, condiție care nu se prezumă, ci trebuie dovedită de creditoare.
Între abaterile prezentate și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitoare a datoriilor exigibile nu există raport de cauzalitate.
Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar nu a fost contestat de părți, iar reprezentanta N, singurul creditor în cauză, a susținut că nu are obiecțiuni la acest raport (de care a luat cunoștință la data de 02.09.2009, semnând pe unul din exemplare) și că este de acord cu închiderea procedurii.
Potrivit art. 132 alin. 2 "o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N care a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei hotărârii prin care s-a respins cererea de angajare a răspunderii administratorilor statutari.
Susține recurenta că nu este normal ca societățile agricole să fie scutite de la plata obligațiilor fiscale și să nu li se atragă răspunderea pentru simplul motiv "specificul activităților din agricultură". Arată că în societate a fost angajată toată familia, că acesteia îi revenea obligația de administrare a societății, managementul și contabilitatea fiind ținută de aceștia.
Se afirmă că deși nu se acopereau cheltuielile se găseau bani pentru înființarea culturilor viitoare, că societatea mergea pe pierderi ceea ce ar dovedi că s-a continuat activitatea ce ducea vădit la insolvență, că nu a putut valorifica anterior procedurii bunurile sechestrate.
Curtea verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și cu respectarea dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Cererea de angajare a răspunderii a fost formulată de recurentă la 22.03.2005 în condițiile Legii 64/1995.
Potrivit art.137 din legea 64/1995 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului să fie suportat de persoanele care, prin faptele expres enumerate de legiuitor în alin.1 lit.a-g din art.137 au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
O astfel de răspundere este o răspundere delictuală iar cel ce formulează o cerere de angajare a răspunderii trebuie să dovedească atât săvârșirea uneia sau mai multe din faptele enumerate limitativ de lege cât și faptul că fapta sau faptele reținute au contribuit la ajungerea în starea de insolvență a debitorului.
În cauză recurenta a invocat prin cererea de angajare a răspunderii prevederile art.137 lit.c și d din Legea 64/1995.
Potrivit art.137 lit.c angajarea răspunderii poate fi realizată dacă persoanele au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Sub un prim aspect trebuie precizat că într-o astfel de situație trebuie dovedit interesul personal pe care persoanele chemate să răspundă l-ar fi avut. Recurenta nu numai că nu face o astfel de dovadă dar fapta pe care o consideră că se încadrează în dispoziția legii (lit.c) ar reprezenta-o refuzul pârâților de a conlucra cu organele fiscale în procedura inițiată de acestea din urmă de valorificare prin executarea silită a bunurilor debitoarei. Sub acest aspect nu este dovedită nici existența faptei în sine și după cum s-a arătat, nici interesul personal de existența căruia este condiționată angajarea răspunderii.
În ceea ce privește fapta de a ține contabilitatea fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prevăzută de art.137 alin.1 lit.d din Legea nr.64/1995 recurenta susține că existența acestei fapte este dovedită prin faptul că actele cotabile ale debitoarei nu ar fi fost predate lichidatorului.
Ca toate faptele enumerate în art.137 și aceea de a nu ține contabilitatea conform cu legea, trebuie dovedită. Faptul că reprezentantul societății nu pune la dispoziția lichidatorului actele prevăzute de art.33 din legea nr.64/1995 nu poate constitui nici măcar o prezumție că debitorul nu ar fi ținut o contabilitate conformă cu legea. Refuzul invocat de recurentă poate eventual angaja răspunderea penală a celui obligat la predarea documentelor însă nu face dovada prin el însuși a săvârșirii faptei prevăzută de art.137 lit.d din lege.
Mai mult, chiar dacă s-ar dovedi existența faptei invocate de recurentă aceasta poate constitui temei în angajarea răspunderii doar dacă printr-o astfel de faptă se contribuie la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Cum recurenta, căreia îi revenea obligația de a face dovada conform art.1169 Cod civil, nu a dovedit pe de o parte existența faptelor care să se înscrie în exigențele dispozițiilor legale prevăzute de art.137 lit.a-g din Legea 64/1995, hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică, recursul promovat de creditoare urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R în numele DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în mun. R, str. P-ța R - nr.1, județul N, în contradictoriu cu intimata-debitoare AGRO cu sediul în comuna -, județul intimatul-lichidator MANAGER CONT cu sediul în mun.R, str. -,.40,.5, județul N și intimații-pârâți:, G, și, toți cu domiciliul în comuna -, județul împotriva sentinței civile nr.800/F/ 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.sent.
Red.dec.rec.
Tehnored.Fl.
10 ex.
23.02.2010
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Cătălin Șerban, Claudia Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1164/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 686/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
