Practica judiciara insolventa. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 70
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC SRL DTS, prin asociat unic împotriva sentinței nr. 385/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS, intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL și intimații creditori AVAS B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul, pentru debitoarea SC SRL DTS și intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS, prin cons. jr. lipsind lichidatorul debitoarei și intimații creditori AVAS B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, asociatul unic al debitoarei depune, în copii xerox, un set de acte doveditoare în susținerea recursului, înscrisuri menționate în opisul atașat la dosar.
Curtea, în temeiul art. 281 alin. 1 pr. civ. îndreaptă eroarea materială strecurată în concepta încheierii din 14 decembrie 2009, în sensul că, în loc de recurenta debitoare SC SRL, cum din eroare s-a consemnat, se va trece în calitate de recurentă debitoare SC SRL DTS, după care se pune în discuția părților excepția invocată de intimata creditoare prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.11.2009 privind lipsa calității procesuale a asociatului unic.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, iar pe fondul cauzei solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței recurate în sensul de a se constata că în cauză au fost îndeplinite cerințele legale privind compensarea creanțelor debitoarei; de a se constata nulitatea absolută a adresei nr.20199/15.12.2004 emisă de DGFP M și restabilirea situației anterioare rezilierii convenției de eșalonare a plății, și, de asemenea, să se constate că SC SRL a achitat debitul în totalitate.
Cons. jr., pentru intimata creditoare, solicită admiterea excepției, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată la data de 7 iulie 2009, în calitate de asociat unic al debitoarei SC SRL Dr. Tr. S, a contestat tabelul suplimentar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, respectiv creanța M, în cuantum de 955 lei.
Prin sentința nr. 385/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins contestația.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că prin sentința nr. 271/F/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis cererea administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență și s-a dispus începerea procedurii de faliment împotriva debitoarei SC SRL, sens în care s-au fixat termene pentru depunerea cererilor de creanțe născute în timpul procedurii, precum și pentru întocmirea tabelului suplimentar și tabelului definitiv consolidat.
S-a reținut că a fost formulată o singură cerere de creanță suplimentară, de către M - Tr. S, pentru suma de 955 lei RON, iar în dovedirea acesteia s-a atașat adresa nr. 13974/10.06.2009 emisă de Serviciul de Colectare și executare Silită - Persoane Juridice din cadrul M, din care rezultă că această sumă reprezintă contribuții de asigurări sociale datorate de angajator, contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, contribuție pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuție pentru șomaj, pentru fondul de garantare privind plata creanțelor sociale, contribuție pentru asigurări de sănătate, concedii și indemnizații, impozit pe venituri din salarii. Prin aceeași adresă s-a făcut mențiunea că, la data deschiderii procedurii de insolvență generală, creanța era de 347.776 lei RON, la care se adaugă suma de 955 lei, creanță născută în cursul procedurii, astfel încât suma totală datorată s-a apreciat a fi de 347.777 lei.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul suplimentar și a trecut în acest tabel cu creanța de 955 lei.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 pct. 18 din 85/2006, potrivit cărora tabelul suplimentar cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii de faliment, creanțe acceptate de lichidator în urma verificării acestora, precum și faptul că, așa cum rezultă din cererea de creanță, adresa care o însoțește, punctul de vedere al lichidatorului și declarația luată reprezentantului legal al contestatoarei, creanța de 955 lei a fost calculată pe baza declarațiilor fiscale lunare depuse de SC SRL în perioada scursă de la deschiderea procedurii de insolvență generală - sentința nr. 371/10.09.2008 și până la data deschiderii procedurii de faliment - sentința nr. 271/F/20.05.2009.
S-a mai reținut că și reprezentantul legal al debitoarei a arătat că nu contestă existența și întinderea acestei creanțe, însă, în esență, a apreciat că, prin plățile făcute anterior, debitul către Maf ost stins în totalitate, fiind plătită anterior o sumă mult mai mare decât datora bugetului de stat, caz în care nu ar mai trebui trecută această sumă în tabelul suplimentar.
Cu privire la plata invocată de către contestator, instanța a reținut că, prin convenția nr. 183/24.03.2003, încheiată între M și SC SRL, debitoarei i s-au acordat anumite înlesniri la plata datoriilor către bugetul de stat constând în eșalonarea plății sumei de 583.491.856 lei ROL, scutirea de plata dobânzilor de 2.362.384.593 lei ROL și penalități de întârziere 22.541.184 lei ROL, în condițiile în care se respectă graficul de eșalonare, în caz contrar, convenția reziliindu-se cu consecința plății atât a debitului rămas cât și a penalităților și a dobânzilor.
Apreciind că acest grafic de eșalonare nu a fost respectat, M, prin adresa nr. 20199/15.12.2004, a încunoștiințat debitorul despre acest fapt, a anulat convenția de eșalonare plăți, dispunând continuarea executării începând cu data de 01.12.2004.
La data de 09.01.2008, Maf ormulat cerere împotriva debitorului pentru deschiderea procedurii de insolvență, cerere care a fost admisă de către instanță pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 331.950 lei RON, sentința nr. 371/2008, fiind definitivă și irevocabilă.
Așadar, în condițiile în care au fost emise titluri executorii pe perioada 2005 - 2007cu privire la cuantumul datoriei către bugetul de stat, titluri ce nu au fost atacate de către debitoare și care, potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006, nu pot fi cenzurate în cadrul procedurii insolvenței, printr-o sentință irevocabilă este constatată creanța în cuantumul mai sus arătat, iar din adresa nr. 11646/10.09.2009 a rezultă că actul invocat de către debitoare, respectiv Ordinul de plată nr. 128/11.03.2003, a fost scăzut din debitul SC SRL și deci, că toate plățile invocate de către contestatoare au fost recunoscute și scăzute din debitul datorat (în baza convenției de eșalonare nr. 183/2003, până la rezilierea ei debitoarea a efectuat anumite plăți, plus Ordinul de plată nr. 128/2003), susținerea contestatoarei că, nu datorează creanța de 955 lei a fost considerată nefondată.
Chiar dacă s-ar lua în considerare susținerea petentei că, prin plățile făcute, s-a achitat suma de 583.491.856 lei ROL (58.349,18 lei RON), s-a considerat că nu se poate reține că s-a stins întreg debitul, în condițiile în care debitul pentru care s-a deschis procedura este de 3.319.500.000 lei ROL (331.950 lei RON).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pentru debitoarea SC SRL DTS.
În esență, recurentul a formulat următoarele critici: prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2); hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, aceasta cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii; instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, i-a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic; hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că s-a omis a se constata din oficiu de către instanță nulitatea adresei nr. 20199/15.12.2004, prin care DGFP M a anulat convenția de eșalonare plăți, deoarece la acea dată debitele fuseseră achitate în avans; nu s-au observat formele legale întocmite de către DGFP M și expertiza extrajudiciară depusă de către SC SRL și nici nota de încheiată de către DGFP M, înregistrată sub nr. 7040/28.04.2004, potrivit căreia debitoarea a respectat prevederile cuprinse în cadrul convenției de eșalonare; nu s-a luat în considerare actul de control înregistrat la DGFP M sub nr. 4808/26 iulie 2006, prin care i s-a comunicat debitoarei că și-a achitat obligațiile față de bugetul statului prin compensarea debitului în conformitate cu actul de control al Curții de Conturi.
Recurentul a precizat că, din procesul-verbal întocmit și înregistrat sub nr. 4808/24.02.2005 rezultă că s-a procedat la compensarea sumei de 568.086.000 lei, potrivit convenției nr. 183/24.03.2003 încheiată între DGFP M și SC SRL, făcându-se aplicarea art. 116 alin. 2 și alin. 3 pr.fiscală.
Faptul că a adus la cunoștința instanței că a reziliat convenția nr. 183/24.03.2003, prin adresa nr. 20199/15.12.2004 a considerat că nu are nicio relevanță, aceasta fiind lovită de nulitate. A învederat că adresa nr. 20199/15.12.2004, prin care DGFP M anulează convenția de eșalonare plăți, a fost întocmită în mod abuziv și unilateral, chiar dacă la acea dată debitele fuseseră achitate în avans cu nr. 128/11.03.2003, în sumă totală de 323.858.632 lei, nulitatea sa putând fi stabilită și din oficiu.
A susținut că instanța trebuia să restabilească situația anterioară rezilierii convenției de eșalonare plăți și să constate că SC SRL achitase debitul în totalitate.
În dezvoltarea criticii referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, recurentul a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, luând în calcul doar actele premergătoare efectuării compensării, fără analiza procesul verbal înregistrat sub nr. 4808/24.02.2008, a constata din oficiu nulitatea absolută a adresei nr. 20199/15.12.2004, a restabili situația anterioară rezilierii convenției de eșalonare plăți și a constata că toate actele subsecvente sunt lovite de nulitate.
Recurentul a solicitat să se aibă în vedere că, deși prin sentința civilă nr. 63/LF/2004 a Tribunalului Mehedinți și decizia nr. 470/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, a fost respinsă sesizarea Curții de Conturi privind răspunderea civilă delictuală împotriva persoanelor vinovate, procesul verbal de constatare nr. 30/31.03.2004 nu a fost contestat și nici anulat, el producând efecte juridice.
O altă critică a recurentului a vizat faptul că este eronată constatarea instanței de fond potrivit căreia notificarea trimisă de către debitoare, prin BEJ, nu echivalează cu stingerea datoriilor către bugetul de stat, deoarece aceasta este un act premergător întocmirii procesului verbal.
A susținut că nu sunt reale creanțele prevăzute în tabelul definitiv, fiind prescrise de drept; că nu s-au depus la dosarul cauzei până la data de 08.07.2009 înscrisurile și actele doveditoare cu privire la efectuarea plății de către SC TURISM SA, care a virat suma de -.00 lei în contul SC SA, terț poprit pentru SC SRL.
A învederat că a solicitat efectuarea unei expertize extrajudiciare, din care rezultă că debitul de -.00 lei, stabilit prin convenția nr. 183/24.03.2003, a fost plătit în totalitate.
La data de 16.11.2009, intimata creditoare DGFP Mad epus o întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât creanța suplimentară provine din declarațiile depuse de către societate pentru activitatea desfășurată în cursul procedurii.
A invocat excepția lipsei calității procesuale a domnului în a mai reprezenta SC SRL în fața instanțelor de judecată, deoarece, conform Legii nr. 85/2006, coroborată cu Legea nr. 31/1990, singurul reprezentant legal al societății aflată în procedura falimentului este lichidatorul judiciar.
Potrivit dispozițiilor art.30 din Legea 85/2006, de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special, mandatul administratorilor statutari încetează.
În speță, ridicarea dreptului de administrare al debitoarei s-a dispus de judecătorul sindic, prin sentința nr.271/F/20.05.2009 pronunțată în dosarul nr- pronunțată al Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială, prin care s-a decis intrarea în faliment a SC SRL DTS.
Cum recurentul nu a fost desemnat ca administrator special de adunarea generală a asociaților debitoarei, conform prevederilor art.18 alin 1 și art.3 pct.26 din Legea 85/2006, a exercitat recursul în calitate de administrator statutar al debitoarei, excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimata creditoare DGFP M este întemeiată.
Pe de altă parte, se constată că obiectul cererii creditoarei DGFP M l-a constituit admiterea creanței suplimentare în cuantum de 955 lei, născută în perioada de la data deschiderii procedurii de insolvență (10.09.2008) și data deschiderii procedurii de faliment (20.05.2009).
Din adresa lichidatorului judiciar depusă la dosar la data de 15.07.2009, rezultă că această creanță a fost stabilită în baza declarațiilor fiscale lunare depuse de către debitoare, a fost verificată și acceptată de către lichidatorul judiciar, iar din declarația luată recurentului în ședința publică de la 30.10.2009 rezultă că acesta nu contestă existența creanței și nici cuantumul ei.
Față de faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 pct.18 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a menționat suma solicitată în tabelul suplimentar.
Dată fiind etapa procedurii și obiectul cererii creditoarei DGFP M, celelalte critici ale recurentului sunt străine prezentei cauze și în plus, au fost analizate pe larg prin Decizia nr.1268/26.octombrie.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SRL DTS prin asociat unic, cu sediul în D T S,-, -.3,.6, județul M, împotriva sentinței nr. 385/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS, cu sediul în DTS, nr.1, județul M, intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL, cu sediul profesional în,-, județul M și intimații creditori AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ M, cu sediul în DTS,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. jud. 3 ex.
jud.sindic.
28 Ianuarie 2010
tehnored. M/23.01.2010.
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2347/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1550/2009. Curtea de... → |
|---|
