Practica judiciara insolventa. Decizia 2347/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2347/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C ÎN CALITATE DE REPRZ. AL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 2015 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA & ASOCIAȚII, - DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE FURNIZARE TRANSILVANIA NORD SA, - SRL, - SRL și CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii falimentului.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 150 cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2015 din 21 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în cadrul procedurii falimentului debitoarei - SRL.
A fost încuviințat tabelul suplimentar al creditorilor debitoarei și s-a dispus înscrierea în tabel a următorilor creditori: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N cu o creanță bugetară în cuantum de 2.103 lei; - DE FURNIZARE A ENERGIEIE ELECTRICE FURNIZARE TRANSILVANIA NORD SA cu o creanță chirografară în cuantum de 849,93 lei; - SRL cu o creanță chirografară în cuantum de 702,91 lei.
S-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNî mpotriva cererii formulate de lichidatorul judiciar de închidere a procedurii falimentului debitoarei.
S-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului privind pe debitoarea - SRL și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
S-a dispus descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și s-a încuviințat în favoarea lichidatorului judiciar plata cheltuielilor de procedură avansate în cuantum de 543,50 lei și o remunerație în cuantum de 2.000 lei plus TVA urmând ca plata să se facă din fondul special constituit conform prev. art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe creditorilor, debitoarei, lichidatorului, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ în vederea efectuării mențiunii închiderii procedurii și radierii
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei la data de 18 mai 2009 înregistrat sub nr.503/12 mai 2009 (94-95) nu poate fi considerat raport final, neîncadrându-se în disp. art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, întrucât procedura insolvenței debitoarei - SRL nu a urmat toate etapele procedurale pe care le reglementează Legea nr.85/2006, acest raport reprezentând un raport de activitate pe care practicienii în insolvență au obligația de a-l depune la dosarul cauzei la fiecare termen de continuare a procedurii conform art.21 din Legea nr.85/2006.
Totodată, judecătorul sindic a apreciat că din conținutul raportului de activitate depus la dosar de lichidatorul judiciar rezultă faptul că în averea debitoarei nu există bunuri ori resurse financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii și că, în ceea ce-i privește pe creditorii implicați în procedură, nici unul nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, urmare solicitării adresate de lichidator, solicitând practicianului în insolvență formularea unei cereri pentru aprobarea unui buget previzionat.
Obiecțiunile formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva raportului lichidatorului judiciar au fost apreciate ca fiind, în principal, inadmisibile și în subsidiar nefondate, și au fost respinse.
Aceasta întrucât, în conformitate cu prev. art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, ori, în cazul în speță, după cum mai sus s-a argumentat, raportul depus de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei înregistrat sub nr.503/12 mai 2009 nu poate fi considerat, din perspectiva alineatului 1 al aceluiași articol, ca fiind un raport final.
În condițiile în care s-a apreciat că acest raport se încadrează în categoria celor reglementate de art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006 și consideră că aceasta este încadrarea ce trebuie realizată, creditorii sunt îndreptățiți, în conformitate cu dispozițiile alineatului 3, să formuleze contestații în termen de 5 zile de la depunerea raportului.
Trebuie însă făcută mențiunea că, în conformitate cu alineatul 2 al art.21, oricare dintre creditori pot face contestație în această situație doar împotriva măsurilor luate de practicianul în insolvență și, în cazul în speță, prin raportul mai sus menționat nu s-a luat vreo măsură care să poată fi susceptibilă de contestare.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a apreciat că împotriva cererii formulate de practicianul în insolvență de închidere a procedurii în baza prev. art.131 din Legea nr.85/2006 nu se pot face obiecțiuni sau contestații și că doar hotărârea pronunțată de judecătorul sindic poate fi atacată cu recurs de părțile interesate.
În sprijinul acestei afirmații consideră că poate invoca și faptul că legiuitorul în cuprinsul art.131 nu face referire la vreun drept sau obligație pe care lichidatorul sau o altă parte le pot exercita ori asuma și că și în condițiile inexistenței unei cereri de închidere a procedurii judecătorul este obligat să procedeze la închiderea procedurii printr-o hotărâre, întrucât obligația este imperativă, rezultând din modul în care norma legală este edictată.
Pe de altă parte și în subsidiar, judecătorul sindic a apreciat obiecțiunile ca fiind nefondate, întrucât în cuprinsul prev. art.131 din Legea nr.85/2006 nu se condiționează de către legiuitor închiderea procedurii de formularea unei cereri de angajare a răspunderii și, implicit, de soluționarea acesteia, închiderea procedurii putând fi dispusă în orice stadiu, cu condiția ca să nu există bunuri în patrimoniul debitoarei ori acestea să fie insuficiente pentru a acoperi cheltuielile corelativ cu refuzul creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli administrative.
Judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art.131 din Legea nr.85/2006. În conformitate cu prevederile legale invocate, legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului sindic obligația de a dispune închiderea procedurii insolvenței în orice stadiu s-ar afla aceasta, în situația în care se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Modificarea dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 survenită prin OUG nr.173/19 noiembrie 2008 stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Spre deosebire de vechea reglementare a disp. art.131 care lăsa la latitudinea judecătorului sindic închiderea procedurii, posibilitate ce rezulta din folosirea sintagmei "va putea da o sentință de închidere a procedurii", actuala dispoziție a înlocuit posibilitatea cu o normă imperativă, care rezultă chiar și din sintagma utilizată de legiuitor "va da o sentință de închidere a procedurii".
Judecătorul sindic a reținut că lichidatorul a procedat la convocarea creditorilor prin Buletinul procedurilor de insolvență nr.1966/24 aprilie 2009, în vederea supunerii spre aprobare a ordinii de zi, în cuprinsul căreia era menționată și discutarea disponibilității de avansare a cheltuielilor de procedură de către creditori și, în caz de refuz, necesitatea închiderii procedurii falimentului debitoarei, nici unul dintre creditori neexprimându-și disponibilitatea de a avansa aceste cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în temeiul prevederilor art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de creditorul-recurent și continuarea procedurii falimentului debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditorul-recurent consideră că se impune atragerea răspunderii fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a apreciat obiecțiunile formulate în principal ca inadmisibile iar în subsidiar ca nefondate deoarece raportul 503 din 12 mai 2009 depus de lichidatorul judiciar la data de 18 mai 2009 nu poate fi considerat raport final neîncadrându-se în dispozițiile art. 129 alin 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât procedura insolvenței debitoarei nu a urmat toate etapele procedurale pe care le reglementează legea insolvenței, acest raport reprezentând un raport de activitate pe care lichidatorul are obligația a-l depune conform art. 21 din Legea nr. 85/2006. Dimpotrivă, raportul sus menționat are caracterul unui raport final deoarece cuprinde toate activitățile desfășurate de lichidatorul judiciar pe parcursul derulării procedurii insolvenței așa încât în mod eronat judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, având în vedere faptul că nu este îndeplinită una din cele două condiții necesare impuse de textul legal sus citat, respectiv nu s-a demonstrat lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de activitate înregistrat sub nr. 503 din 12 mai 2009 și înregistrat pe rolul Tribunalului Comercial la data de 18 mai 2009, lichidatorul judiciar desemnat în procedura privind pe debitoarea - SRL a încunoștiințat judecătorul sindic despre faptul că a comunicat atât debitoarei cât și administratorului statutar o notificare prin care s-a solicitat să-i fie puse la dispoziție actele contabile în vederea întocmirii raportului asupra cauzelor care au dus la starea de insolvență a debitoarei. Deși notificarea a fost primită la data de 7 ianuarie 2009 lichidatorului judiciar nu i-au fost comunicate actele contabile, motiv pentru care prin sentința comercială nr. 1066 din 13 martie 2009 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei.
Ulterior, lichidatorul judiciar a convocat la data de 5 mai 2009 adunarea creditorilor solicitându-i-se avansarea sumelor necesare în vederea continuării procedurii, și a concluzionat că în patrimoniul societății nu există bunuri care să poată fi valorificate pentru obținerea lichidităților necesare achitării creanțelor către creditori așa încât a apreciat că se impune închiderea procedurii falimentului.
În aceste condiții, la data de 20 mai 2009 creditoarea recurentă DGFP Caf ormulat obiecțiuni la raportul final arătând că nu este de acord cu propunerea lichidatorului judiciar de închiderea procedurii falimentului întrucât acesta nu a formulat cerere de angajarea răspunderii administratorului statutar.
Aceleași critici au fost formulate de către creditoare și prin recursul formulat așa încât este de stabilit în ce măsură raportul de activitate înregistrat sub nr. 503/12 mai 2009 de către lichidatorul judiciar are natura juridică a unui raport final așa cum este el definit la art. 129 cu toate rigorile ce rezultă din acesta respectiv comunicarea raportului final și convocarea adunării creditorilor în vederea asigurării dreptului acestora de a formula obiecțiuni sau dimpotrivă, acesta are caracterul unui raport întocmit de lichidatorul judiciar conform art. 21 în baza prerogativelor conferite acestuia odată cu deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
Întrucât față de debitor s-a deschis la data de 19 martie 2009 procedura simplificată a falimentului, Curtea apreciază că în fapt raportul întocmit de lichidatorul judiciar la data de 12 mai 2009 și înregistrat sub nr. 503 este cel prevăzut la art. 21 alin 1 raportat la art, 59 din Legea insolvenței respectiv raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței și nicidecum nu are natura juridică a unui raport final împotriva căruia creditorilor să le fie deschisă calea formulării obiecțiunilor așa cum statuează prevederile art. 129 alin 2 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că împotriva cererii formulate de lichidatorul judiciar de închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 nu se pot formula obiecțiuni sau contestații și că doar hotărârea pronunțată de judecătorul sindic poate fi atacată cu recurs de părțile interesate.
Din această perspectivă, procedând la analizarea criticilor formulate în recurs în sensul că lichidatorul judiciar a formulat propunerea de închidere a procedurii înainte de a promova cererea prevăzut de art. 138 alin 1 din Legea insolvenței este neîntemeiată deoarece dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 așa cum au fost ele modificate prin OUG nr. 173 din 19 noiembrie 2008 stabilesc în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Deoarece lichidatorul judiciar a procedat la convocarea creditorilor prin buletinul procedurilor de insolvență nr. 1966 din 24 aprilie 2009, în vederea supunerii spre aprobare a ordinii de zi, în cuprinsul căreia era menționată și discutarea disponibilității de avansare a cheltuielilor de procedură de către creditori, iar în caz contrar necesitatea închiderii procedurii falimentului, a rezultat că nici unul dintre creditori nu și-a exprimat disponibilitatea de a avansa aceste cheltuieli.
Drept urmare, în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 131 din legea insolvenței pe considerentul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate și nici unul dintre creditori nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Simpla afirmare a recurentei în sensul existenței bunurilor în patrimoniul debitoarei nu poate fi reținută în speță de vreme ce nu s-a făcut dovada existenței acestor bunuri.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că în speță creditorul recurent avea posibilitatea de a formula în nume propriu acțiunea întemeiată pe prevederile art. 138, așa cum îi permit prevederile art 138 alin 3 din Legea insolvenței, însă nu a făcut acest lucru motiv pentru care critica formulată de acesta cu privire la incidența faptelor prevăzute de acest text legal nu poate fi susținută în cauză.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul DGFP
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței comercială nr. 2015/21.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./
8 ex./13.10.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1180/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 70/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
