Practica judiciara insolventa. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 710
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de lichidatorul cu sediul în P,.Gr., nr. 5.. 4,. 20, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.503 din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare COM cu sediul în P, -, nr. 2,. 169,. D,. 64, Cod poștal -, Județ P, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în P, nr. 22, Cod poștal -, Județ P, domiciliat în P, Al. nr. 2,. 169,. D,. 64, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul lichidator, intimata debitoare L, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P și intimatul pârât .
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură din partea recurentului lichidator cerere de judecare a recursului în lipsa, potrivit art. 242 civ.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 503/2.03.2009, Tribunalul Prahovaa respins cererea lichidatoruluide instituire a răspunderii patrimoniale a pârâtului - fost administrator al debitoarie SC Com SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a constatat ă nu sunt îndeplinite condițiile art. 138 din legea 85/2006 și ale art. 998 -999 civ. pentru admiterea acestei cereri.
S-a constatat că răspunderea membrilor organelor de conducerea ale unei societăți aflate în procedura insolvenței are natură delictuală, care se raportează la faptele expres enumerate de dispozițiile art. 138 lit. a-g din legea insolvenței, nefiind suficientă "contribuția" acestor persoane la apariția stării de insolvență a debitoarei, pentru atragerea răspunderii lor trebuie să fi "cauzat" starea de insolvență a debitoarei, conform mențiunilor exprese ale art. 138(1) din Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar a invocat drept temeiul juridic al cererii sale prevederile art. 138 lit. d din Legea 85/2006, care vizează neținerea unei contabilități conforme cu legea, deoarece deși a notificat în mod repetat pârâtul intimat, acesta nu i-a înmânat actele contabile ale societății.
Prima instanță, a apreciat că nu este suficientă existența faptei de "neținere a contabilității potrivit legii", pentru a se angaja răspunderea patrimonială a organelor de conducere ale debitoarei, ci este necesar ca respectiva faptă să fi produs starea de insolvență, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
S-a mai arătat că doctrina și practica judiciară au stabilit că fapta neținerii contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor, conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală, ascunderea unor documente contabile și respectiv ținerea unei contabilități fictive, pentru nedepunerea bilanțurilor contabile la organele fiscale existând sancțiuni de altă natură.
S-a reținut de către judecătorul sindic, că neprezentarea documentelor prev. de art. 28 din lege, se sancționează conform art. 147 din acelasi act normativ și nu poate atrage "ab initio" răspunderea organelor de conducere ale debitoarei, dacă nu se dovedește că această omisiune a determinat insolvența societății.
Judecătorul sindic a apreciat că simpla invocare a disp. art. 138 nu atrage în mod obligatoriu, răspunderea organelor de conducere, deoarece prin legea 85/2007, nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina administratorilor, prezumându-se numai posibilitatea atragerii răspunderii lor, însă numai după administrarea de dovezi în acest sens, de către lichidatorul judiciar, în calitate de titular al acțiunii în atragerea răspunderii foștilor administratori.
Impotriva acestei sentințe, a declarat recurs lichidatorul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că s-a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei.
Recurentul a susținut că simplu fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legii, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea analizării activului patrimonial, a modului cum a fost gestionat acesta, a respectării dispozițiilor legale privind inventarierea bunurilor de către debitor, a verificării transferurilor patrimoniale efectuate de acesta și a modului în care s-au folosit veniturile obținute.
S-a învederat că în dreptul civil și comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația reparării prejudiciului cauzat este integrală, așa încât în cauză, chiar dacă administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea responsabilă a patrimoniului acestea, el se face vinovat de încălcarea legii, ceea ce a determinat prejudicierea creditorilor.
S-a arătat că administratorii au obligația de a ține contabilitatea conform legii și de a prezenta lichidatorului sau expertilor desemnați de instanță actele contabile, conform art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, ale art. 134 al. 1 și 2 și art. 181 din Legea 31/1990 rep. art. 72 din Legea 31/90 rep. făcând trimitere la dispozițiile referitoare la mandat cuprinse în art. 1540 civ. în baza cărora se angajează răspunderea mandatarului pentru culpă în executarea mandatului, potrivit art. 374 din codul comercial, prezumându-se că în materie comercială mandatul este dat cu titlu oneros.
Recurentul a susținut că răspunderea reglementată de art. 138 din legea 85/2006 are un caracter special, punând la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura acoperirea pasivului debitoarei falite, iar această răspundere trebuie apreciată ind abstracto, cu mai multă rigurozitate, față de împrejurarea că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial, considerându-se că devin operante prev. art. 1080 al. 1 civ. coroborate cu art. 1600 civ. adică aplicarea unui criteriu obiectiv de apreciere, care presupune compararea activității mandatarilor respectiv cu cea a unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Intimatul deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată cărecursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Răspunderea patrimonială a organelor de conducere ale unei societăți aflate în insolvență nu poate fi angajată decât și numai pentru faptele expres enumerate de art. 138 lit.a-g din Legea 85/2006, dacă se dovedește săvârșirea cu vinovăție a acestora și dacă acestea au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, așa cum prevede expres alin. 1 al textului menționat anterior.
Răspunderea civilă delictuală reglementată de acest text, care este o răspundere civilă delictuală specială (atipică) nu poate fi angajată pe prezumții, ci numai în baza unor probe concludente și pertinente, care să dovedească cu certitudine că persoanele responsabile au săvârșit respectivele fapte și acestea au condus la insolvența societății.
Recurentul lichidator nu a dovedit că intimatul pârât a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, în sensul disp. art. 138 lit. d din legea insolvenței, invocat ca temei legal al acțiunii sale.
Chiar dacă aceste fapte s-ar dovedi, fiind cert că debitoarea nu a depus la Oficiul Registrului Comerțului bilanțurile anuale din anul 2004, după cum rezulta din raportul lichidatorului de la filele 52,53 dosar fond, este necesar a se proba că această situație
reprezintă cauza insolvenței, adică să se dovedească legătura de cauzalitate între faptele săvârșite de organele de conducere și starea de încetare de plăți a societății debitoare, ori din actele dosarului nu reiese că aceste bilanțuri nu ar fi fost întocmite și depuse la organele fiscale, nedepunerea lor la ORC atrăgând sancțiunea dizolvării și radierii societății, potrivit prev. art. 237 din legea 31/1990 rep. iar nedepunerea acestor evidențe la organele fiscale atrăgând de asemenea sancțiuni specifice, prevăzute de legea contabilității nr. 82/1991. De altfel, refuzul debitoarei sau al administratorului de a pune la dispoziție documentele și informațiile prev. de art. 28 alin. 1 lit. a- f se sancționează conform art. 147 din legea 85/2006.
In speță nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită, nedepunerea documentelor cerute de lege la organele fiscale neconstituind fapta reglementată de
art.138 lit. d din Legea 85/2006 și neprobându-se că prin această omisiune s-a cauzat insolvența societății debitoare, așa cum în mod corect a apreciat și Tribunalul Prahova.
recurentului la dispozițiile legale ce reglementează mandatul civil și mandatul comercial, precum și atribuțiile și răspunderea administratorilor față de societate nu au incidență în prezenta cauză, deoarece prezentul litigiu nu vizează răspunderea fostului administrator social față de societatea falită, ci posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestuia pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în condițiile speciale ale art. 138 din legea insolvenței nr. 85/2006.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pr.civilă, în baza disp. art. 312 pr.civila, Curtea va respinge recursul lichidatorului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de lichidatorul cu sediul în P,.Gr., nr. 5.. 4,. 20, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.503 din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare COM cu sediul în P, -, nr. 2,. 169,. D,. 64, Cod poștal -, Județ P, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în P, nr. 22, Cod poștal -, Județ P, domiciliat în P, Al. nr. 2,. 169,. D,. 64, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședinta publică azi, 6 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /DD
3 ex/15.05.2009
f- Tribunalul Prahova
f.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1534/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 269/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
