Practica judiciara insolventa. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 622/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta O împotriva Sentinței nr. 284/F din 10 martie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru intimatul - O, lichidator judiciar al debitoarei, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea lichidatorului judiciar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar delegație și declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului formulat de O pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința nr. 284/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr- a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru debitoarea împotriva pârâților O, O, A I, H, s-a dispus anularea contractului de cesiune încheiat la data de 14.05.2007 prin care a cesionat în favoarea pârâtei creanța în sumă de 1.788.025,93 lei deținute față de, a dispus restabilirea situației anterioare cesiunii, a dispus admiterea contestației creditoarei BCR Leasing împotriva tabelului de creanțe al debitoarei și a obligat lichidatorul judiciar să înscrie creditoarea cu creanțele în sumă de 16.786,35 lei decurgând din contractele de leasing.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Pentru încheierea valabilă a contractului de cesiune de creanță nu se cere întocmirea în vreo formă și nici măcar în formă scrisă însă este necesar ca contractul că fie încheiat cu respectarea condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 Cod civil, respectiv consimțind capacitate, obiect și cauză. Potrivit Decretului Legea nr. 31/1954, persoanele juridice își exercită drepturile și își asumă obligațiile prin organele lor de conducere.
În cauza de față, fostul administrator nu și-a dat vreodată consimțământul la încheierea tranzacției. Dovada că această tranzacție nu s-a încheiat o reprezintă împrejurarea că nici nu s-a primit vreun preț în schimbul cesiunii. Este adevărat că cesiunea se poate face și în titlu gratuit însă, fiind vorba despre două societăți comerciale, nu se poate face act gratuit în folosul altei societăți fără să fie prejudiciați creditorii. În condițiile în care, administratorul societății nu și-a dat consimțământul la încheierea cesiunii, lipsind un element esențial al convenției, cesiunea de creanță este lovită de nulitate.
Pe de altă parte, pentru ca cesiunea să fie opozabilă terților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități. Acestea sunt: notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat sau acceptarea din partea debitoarei făcută în formă autentică, potrivit dispozițiilor art. 1393 Cod civil. Or, dacă administratorul L nu a făcut notificarea așa cum arată, înseamnă că cesiunea nu este opozabilă terților, aici terții fiind creditorii societății Ca atare, lichidatorului judiciar nefiindu-i opozabilă cesiunea, poate trece direct la recuperarea creanței de la, ca și cum această cesiune nu ar fi avut loc.
Judecătorul sindic a mai reținut că această cesiune s-a făcut cu scopul de a sustrage de la executarea silită a creditorului a sumei pe care Loa vea de recuperat de la Că s-a dovedit fraudarea intereselor creditorilor o dovedește faptul că L nu a primit vreo sumă de bani de la în schimbul acestei cesiuni și imediat societatea a intrat în insolvență, fiind în încetare de plăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs LOs olicitând modificarea parțială a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în anulare a contractului de cesiune încheiat la data de 14.05.2007 între și
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că din probele dosarului nu rezultă că administratorul debitoarei nu și-ar fi dat consimțământul la încheierea tranzacției, iar notificarea nr. 1431/19.06.2007 este semnată și ștampilată de reprezentanții ambelor societăți potrivit art. 1393 Cod civil.
Recurenta mai arată că nu poate fi luată în considerare declarația administratorului A, iar prin restabilirea situației anterioare se menține o creanță care este prescrisă prin trecerea unui termen de 3 ani de la data emiterii facturilor.
În drept se invocă art. 304 pct. 8, 9.pr.civ.
Debitoarea prin lichidator judiciar Oas olicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă raportat la probele dosarului, curtea de apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica recurentei privind interpretarea greșită a declarației administratorului societății debitoare de către judecătorul sindic este nefondată, întrucât fostul administrator a dat declarația referitor la notificarea nr. 1431/19.06.2007 menționând că nu a aplicat ștampila și nici nu a semnat respectivul document, fără a se referi la contractul de cesiune care s-ar fi încheiat la data de 14.05.2007.
De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestui contract de cesiune, nedepunându-se la dosar acest act, deși art. 1394 cod civil prevede că cesiunea se constată prin "act sau hotărâre".
Așa cum temeinic a constatat judecătorul sindic, L nu a achitat vreun preț pentru cesionarea creanței, împrejurare ce dovedește intenția de fraudare a intereselor creditorilor prin sustragerea de la executarea silită, după cesiune debitoarea intrând imediat în încetare de plăți, potrivit sentinței nr. 334/F/16 octombrie 2007 Tribunalului Hunedoara prin care s-a deschis procedura insolvenței.
Chiar dacă notificarea cesiunii trebuie efectuată de cesionar potrivit art. 1393 alin. 1 Cod civil, fictivitatea actului de cesiune inexistent în formă materială care să certifice manifestarea de voință a părților, determină lipsirea de efecte a notificării.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentei, urmând ca în baza art. 312.pr.civ. să fie respins ca nefondat recursul declarat de
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC "" SRL O împotriva sentinței nr. 284/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.5/23.10.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 426/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 715/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
