Practica judiciara insolventa. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 727
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 6 MAI 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 272 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator C desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL C și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, SC SA C, SC SUD SA, SC SRL C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează că recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, în raport de dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.272 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de lichidatorul C și, în temeiul art.131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL Totodată, s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, efectuarea publicității sentinței precum și plata remunerației lichidatorulu, în cuantum de 16.000 lei, din fondul de lichidare.
Judecătorul-sindic a reținut că în averea debitoarei nu există bunuri care să fie lichidate în vederea stingerii pasivului și că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare continuării procedurii. A mai reținut că în averea debitoarei au fost identificate câteva bunuri ce nu au putut fi valorificate decât ca deșeuri din care s-a obținut suma de 300 lei ce fost utilizată pentru acoperirea unei mici părți din cheltuielile de procedură. Totodată, în privința obligației de maximizare a averii, judecătorul-sindic a reținut că nu sunt întrunite premisele pentru promovarea unei cereri de atragere a răspunderii administratorului social al debitoarei deoarece din raportul asupra cauzelor insolvenței întocmit de lichidator rezultă că falimentul debitoarei are o cauză străină de vreo culpă a acestuia.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul AVAS, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta invocă faptul că judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii aplicând greșit dispozițiile art.131 din Legea nr. 85/2006 deoarece a admis cererea lichidatorului de închidere a procedurii deși acesta nu și-a exercitat prerogativa conferită de art.138 de a formula cerere de atragere a răspunderii administratorului social sau de a convoca comitetul creditorilor pentru ca acesta să decidă a solicita autorizarea pentru formularea acțiunii, deci fără a epuiza toate modalitățile de recuperare a creanțelor. Recurenta mai susține că se impune atragerea răspunderii administratorului social pentru pasivul neacoperit fiind întrunite condițiile răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, art.72 din Legea nr. 31/1990 și 1540 cod civil.
Recurentul critică și susținerea judecătorului-sindic referitoare la lipsa de bunuri în averea debitoarei, fără a preciza ce demersuri au fost întreprinse de lichidator pentru identificarea acestora, precum și pe cea referitoare la dezinteresul creditorilor, fără a specifica în ce constă acest dezinteres.
În privința refuzului creditorilor de a avansa sumele necesare continuării procedurii susține că legislația nu stabilește în sarcina creditorilor această obligație.
Cât privește raportul final de lichidare, arată că acesta trebuia să cuprindă mențiuni privind cauzele insolvenței, câtă vreme nu s-a întocmit un raport referitor la aceste cauze, și că nu s-au respectat prevederile art.129 cu privire la notificarea raportului, aplicarea dispozițiilor art.131 neînlăturând aplicarea art.129.
Totodată, susține că prin închiderea procedurii creditorii sunt prejudiciați, fiind în imposibilitate de a-și îndestula creanțele.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că judecătorul-sindic a aplicat corect dispozițiile art.131 din legea insolvenței, constatând că în averea debitoarei nu mai există nici un bun care să fie lichidat în vederea stingerii pasivului. Cele câteva bunuri identificate au fost valorificate ca deșeuri potrivit aprobării judecătorului-sindic și adunării creditorilor, suma de 300 lei obținută reușind să acopere o parte nesemnificativă din cheltuielile de administrare a procedurii. Aceasta situație a patrimoniului debitoarei rezultă din evidențele contabile ale acesteia, atașate la dosar de debitoare odată cu cererea de deschidere a procedurii și puse la dispoziția lichidatorului de administratorul social.
Referitor la susținerea lipsei de interes a creditorilor, Curtea constată că judecătorul-sindic nu a făcut nici o mențiune de acest gen în hotărârea sa, dar acest dezinteres, C puțin al recurentei, este evident câtă vreme nu s-a prezentat la nici o adunare a creditorilor și nici măcar nu a răspuns în vreun fel solicitării lichidatorului de a avansa sume pentru efectuarea de noi demersuri pentru continuarea procedurii. De altfel, nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume, unii dintre creditori exprimându-și expres refuzul de a le avansa și fiind de acord cu închiderea procedurii.
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia creditorii nu au obligația de a avansa sume pentru continuarea procedurii. Într-adevăr, cheltuielile de administrare a procedurii se suportă din averea debitorului sau din fondul de lichidare. Însă, în măsura în care nu există bunuri în averea debitorului, iar creditorii doresc continuarea investigațiilor pentru depistarea de bunuri trebuie să avanseze aceste sume, potrivit art.131 din legea insolvenței, neputându-se apela la fondul de lichidare fără să existe cea mai mică șansă de a recupera aceste cheltuieli. Numai creditorii își pot asuma riscul continuării unei proceduri fără șanse de recuperare a sumelor, pe cheltuiala lor.
Referitor la cauzele insolvenței, Curtea constată că lichidatorul a întocmit acest raport și l-a depus la dosar la 12.23.2009, apreciind că nu există premisele formulării unei cereri de antrenare a răspunderii administratorului social, cauzele insolvenței fiind de natură obiectivă, independente de vreo culpă a acestuia.
Cât privește nesupravegherea lichidatorului pentru ca acesta să-și exercite prerogativa de a epuiza toate modalitățile de întregire a activului, inclusiv prin antrenarea răspunderii administratorului social, Curtea apreciază că exercitarea acestei prerogative nu este obligatorie. Lichidatorul va solicita antrenarea răspunderii numai dacă apreciază că sunt îndeplinite cerințele textului de lege. Ori, în cauză, acesta a apreciat că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii. În ipoteza în care lichidatorul nu și-a exercitat această prerogativă, legea a conferit o calitate subsecventă comitetului creditorilor dar nici acesta nu și-a exercitat prerogativa de a solicita autorizarea judecătorului-sindic în condițiile art.138 din legea insolvenței. Lichidatorului nu îi incubă obligația de a convoca comitetul creditorilor pentru decide dacă solicită autorizarea. Comitetul este convocat, potrivit art.17 din lege, la cererea lichidatorului sau la cererea a doi dintre membrii săi. Cum în ipoteza dată lichidatorul nu avea interes să convoace comitetul deoarece dacă ar fi apreciat că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii ar fi promovat el însuși acțiunea, interesul de convocare a comitetului revenea membrilor acestuia. Cum nici un creditor nu a manifestat diligență în a cere convocarea comitetului nu se poate reține neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege de către lichidator.
Curtea mai apreciază că în această fază a procedurii nu se pot verifica condițiile de antrenare a răspunderii administratorului social și că închiderea procedurii nu poate fi împiedicată de faptul că nu s-a stins masa pasivă iar creditorii nu și-au recuperat creanțele. Creditorii suportă insolvabilitatea debitorului lor, având o cuplă în alegerea partenerului de afacere.
Întrucât temeiul închiderii procedurii l-au constituit dispozițiile art. 131, nu era obligatoriu a se întocmi un raport final de lichidare și comunicarea acestuia în condițiile art. 129 din legea insolvenței.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că judecătorul-sindic a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 131 din legea insolvenței închizând procedura, care în lipsa oricărui activ al debitorului nu produce decât cheltuieli pe seama fondului de lichidare.
Astfel, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 9-11, împotriva sentinței comerciale nr. 272 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator, cu sediul în C, str. - C M, nr. 7, -. 2, jud. D, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL, cu sediul în C,-, jud. D, și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C,-, jud. D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, jud. D, SC SA cu sediul în C,-, jud. D, SC SUD SA, cu sediul în B, sector 4,-, SC SRL cu sediul în C,-, jud. D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în C,-, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 Mai 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. /3 ex./15 mai 2009
Jud. fond. / Tribunalul Dolj
12 Mai 2009
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1642/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 950/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
