Practica judiciara insolventa. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1642
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoareaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în S,-, jud.împotriva sentinței nr. 666 din 30 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu debitoarea SC - SRL, cu sediul în-,. 16,. C,. 9, jud. S, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ "AVOCAT ", cu sediul în-,. 1,. A,. 1, jud. S, pârât intimat, domiciliat în S,-, - 4,. A,. 1, jud. S, creditoare intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - cu sediul în B,--11, sector
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către pârâtul - la recursul promovat.
Luând act că s- solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța, rămâne în pronunțare asupra recursului ce face obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 666 din 30 iunie 2009, Tribunalul Suceava - judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei "- "
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de atragere a răspunderii materiale formulată împotriva pârâtului.
În motivarea soluției s-au reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 31 martie 2009, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat obligarea pârâtului, în calitate de fost administrator al debitoarei, să suporte pasivul societății. În motivarea cererii, a arătat că starea de insolvență a debitoarei se datorează managementului defectuos al fostului administrator care, deși cunoștea că societatea acumula datorii, a dispus continuarea activității și nu a uzat de dispozițiile Legii nr. 31/1990.
În drept, a invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
A reținut judecătorul sindic faptul că în art. 138 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 85/2006 se are în vedere situația premisă, în vederea angajării răspunderii materiale pentru pasivul falitei, de a dispune, în interes personal, continuarea unei activități ce ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
În cuprinsul cererii formulate de creditor, acesta nu identifică, nici măcar sub aspect formal, în ce a constat interesul personal al pârâtului, în condițiile în care societatea debitoare înregistra pierderi.
De asemenea, existența unor pierderi înregistrate, la un moment dat, în activitatea unei societăți nu pot fi asimilate cu actele ce duc, în mod vădit, la instaurarea stării de insolvență.
Relativ la închiderea procedurii insolvenței s-a reținut că lichidatorul a făcut dovada că nu a putut identifica bunurile societății debitoare, fiind întrunite astfel dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, învederând că în ceea ce privește respingerea cererii de antrenare a răspunderii materiale, în mod greșit instanța a reținut faptul că managementul defectuos al fostului administrator, în sensul continuării unei activități care conducea la acumularea de datorii, nu constituie motiv de atragere a răspunderii materiale în accepțiunea Legii nr.85/2006.
Fostul reprezentant al legal al debitoarei, văzând situația societății încă din exercițiile financiare precedente, trebuia să apeleze la dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată, sau după caz, la dispozițiile Legii nr.85/2006. Astfel a dispus continuarea unei activități care conducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și modul de administrare a societății debitoare.
Astfel, interesul personal în continuarea unei activități care implică acumularea de datorii este demonstrat de următoarele:
Deși societatea înregistra pierderi, fostul administrator a continuat să își desfășoare activitatea, aspect ce rezultă din declarațiile proprii, documente din care rezultă de astfel și creanța datorată bugetului consolidat de stat.
Astfel, culpa pârâtului este dovedită prin faptul că, deși debitoarei
i-au fost transmise somații de plată și a fost încunoștiințat despre debitele restante, adrese de înființare a popririi, luate la cunoștință sub semnătură, de fostul reprezentant legal al debitoarei, acesta nu a luat măsurile ce se impuneau, ci doar a continuat să desfășoare o activitate ce implica pierderi, respectiv acumulare de datorii.
Relativ la închiderea procedurii s-a arătat că lichidatorul nu a făcut uz de dispozițiile art. 25 din Legea nr.85/2006; nu au fost îndeplinite obligațiile prevăzute de lege, nefiind date condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 în ceea ce privește închiderea procedurii falimentului.
Potrivit lit. "g" al art. 25 din Legea nr.85/2006, lichidatorul are printre atribuții și urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii. Din cele prezentate de lichidator nu a rezultat în nici un fel de informație în acest sens și nici dovada realizării unor astfel de demersuri -identificarea unor eventuale creanțe rămase de recuperat.
De asemenea, conform art. 25 lit. "c", lichidatorul judiciare are ca atribuție introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
Intimatul a depus întâmpinare învederând că activitatea societății nu s-a efectuat în interesul său personal. Raportul întocmit de lichidator nu face vorbire de interesul personal al administratorului, încetarea activității societății fiind determinată de neobținerea unei noi licențe.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteaconstată că recursul formulat nu este întemeiat.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii materiale,Curteareține că nu a fost făcută dovada faptului că pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități. Nu s-a indicat în mod concret care a fost interesul personal realizat. Nu a fost făcută dovada unei activități diferite, suspecte, în raport de activitățile obișnuite ale societății, care să constituie un indiciu sau să creeze o prezumție simplă că respectiva activitate ar fi fost săvârșită în interes personal.
Împrejurarea că societatea comercială a intrat în incapacitate de plată nu înseamnă că activitatea acesteia s-a desfășurat în interesul pârâtului.
În plus, așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit de lichidator, societatea comercială a fost dizolvată pentru nedepunerea situațiilor financiare la Oficiul Registrului Comerțului și și-a încetat activitatea datorită expirării licenței de efectuare a serviciilor. Mai mult, în același raport se reține că starea de insolvență se datorează managementului defectuos ( 44-45).
risc reprezintă unul din criticile de bază ale activității comerciale și nu poate să atragă automat răspunderea materială.
Nu sunt întemeiate nici susținerile privind nelegala închiderii a procedurii insolvenței.
Sunt date în cauză cele două condiții corelative prevăzute de art. 131 din Legea nr.85/2006, respectiv inexistența bunurilor și neavansarea sumelor de către creditori. În plus, așa cum a reținut și judecătorul sindic, nu au fost depuse obiecțiuni împotriva raportului final.
Întrucât activitatea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S, include printre alte activități și urmărirea creanțelor, recurenta dispunând pentru aceasta de un întreg arsenal juridic financiar; simplele alegații din cuprinsul cererii de recurs (privind neurmărirea și neîncasarea creanțelor precum și neanularea actelor frauduloase); nesusținute de probe sau indicii suficient de precise și concordante, nu se pot transforma în motive de casare.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în S,-, jud.împotriva sentinței nr. 666 din 30 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu debitoarea SC - SRL, cu sediul în-,. 16,. C,. 9, jud. S, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ "AVOCAT ", cu sediul în-,. 1,. A,. 1, jud. S, pârât intimat, domiciliat în S,-, - 4,. A,. 1, jud. S, creditoare intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - cu sediul în B,--11, sector
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009,
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact./2 ex./27.10.2009
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 499/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 727/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
