Practica judiciara insolventa. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 735/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea rec declarat de creditoarea SC SRL - Sucursala C împotriva sentinței nr.120/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Alba.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat, din partea recurentei, chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța, având în vedere actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recV. de față;
Prin sentința nr.120/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Alba - secția comercială și contencios administrativ au fost respinse contestațiile formulate de creditoarele SC ROMÂNIA E SRL și SC SRL - Sucursala C la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SAU. SRL aflată în procedura insolvenței.
Au fost admise contestațiile formulate de debitoare prin administratorul special și creditoarea SC SRL la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC A SRL și în consecință s-a dispus lichidatorului judiciar înscrierea în favoarea creditoarei SC SRL și a creanței în sumă de 32.153 lei și radierea creanței în sumă de 521.930 lei înscrisă în favoarea creditoarei DGFP A, și întocmirea tabelului definitiv conform sentinței.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut următoarele:
În ce privește contestația debitoarei cu privire la creanța în sumă de 521.930 lei reprezentând vărsăminte la fondul persoanelor cu handicap și la impozitul pe profit, cu accesoriile aferente, creanță solicitată a fi înscrisă în tabelul creditorilor în favoarea DGFP A s-a constată că suma respectivă a fost stabilită în sarcina debitoarei prin raportul de inspecție fiscală nr.21/2006 și respectiv, decizia de impunere nr.181/8.05.2006.
Debitoarea a contestat aceste acte administrative fiscale, iar prin decizia nr.46/28.08.2006 emisă de DGFP A - Biroul de Soluționare a contestațiilor s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare pe cale administrativă a contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
Prin sentința nr.190/15.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- instanța de contencios administrativ a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere atacate de către debitoare până la pronunțarea instanței de fond.
La data de 24.11.2008 a fost emisă de DGFP - Biroul de Soluționare a contestațiilor decizia nr.65 privind soluționarea pe fond a contestației formulată de debitoare, pronunțându-se o soluție de respingere ca neîntemeiată a contestației. Față de modul de soluționare a contestației, debitoarea sesizat instanța de contencios administrativ competentă, respectiv Tribunalul Alba la data de 24.03.2009.
În măsura în care instanța învestită cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de debitoare va pronunța o hotărâre de menținere a actelor administrativ fiscale contestate, creditoarea va fi înscrisă și cu sumele respective, având de la acel moment toate drepturile care decurg din reținerea acestei creanțe în favoarea creditoarei DGFP
Referitor la creanța solicitată de SC SRL A în cuantum de 32.153 lei, reprezentând c/val. facturilor nr.- și - emise în luna septembrie 2005 s-a constatat că prescripția dreptului la acțiune a fost întreruptă prin recunoașterea de către debitoare a debitului restant invocat de creditoare, așa cum rezultă din extrasul de cont nr.581/31.12.2007, care a fost confirmat în integralitate de către societatea debitoare.
Creditoarea SRL Sucursala Cas olicitat înscrierea și a penalităților de întârziere menționate pe facturile emise către debitoare, însă din analiza conținutului contractului de servicii încheiat între părți la data de 29.09.2006 și a anexelor sale nu rezultă obligația de plată de către debitoare a unor penalități în cazul nerespectării scadenței de plată a facturilor emise de creditoare.
Simpla menționare pe facturi de către creditoare a obligației de plată a unor penalități de 0,3% pe zi de întârziere nu creează obligația achitării acestora de către debitoare deoarece reprezintă o mențiune unilaterală a creditoarei și nu o obligație stabilită de comun acord.
De asemenea, și contestația creditoarei SC România Textile se dovedește a fi nefondată deoarece fișele analitice ale creditoarei nu constituie probe care să dovedească acceptarea acestei creanțe de către debitoare, fiind preconstituite de creditoare. Or, în măsura în care alte acte justificative nu au mai fost depuse de către creditoare, creanța pretinsă de aceasta nu are temei pentru a fi înscrisă în tabelul creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SRL Sucursala C, solicitând admiterea recV. modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației și înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor și a sumei de 5616 lei reprezentând penalitățile de întârziere calculate pentru fiecare factură a cărei scadență a fost depășită de către SC A SRL conform contractului de servicii cu anexele sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că potrivit dispozițiilor speciale cu privire la probațiune în materie comercială, cuprinse în Codul Comercial Român, constituie mijloc de probă și facturile acceptate. Din acest considerent, este îndeobște recunoscut faptul că facturile emise de un comerciant și acceptate de beneficiar reprezintă un veritabil contract încheiat între părți sau, după caz, o modificare a contractului deja semnat.
Se mai arată faptul că acceptarea facturilor nu înseamnă în mod necesar și suficient semnarea acestora de către delegatul beneficiarului, ci acceptarea poate fi dedusă și din alte împrejurări de fapt, cum ar fi înscrierea unei facturi în evidențele contabile ale beneficiarului și deducerea TVA-ului facturat, cum este cazul în speță.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Din analiza conținutului contractului de servicii încheiat între părți la data de 29.09.2006 și a anexelor sale nu rezultă obligația de plată de către debitoare a unor penalități în cazul nerespectării scadenței de plată a facturilor emise de creditoare.
Simpla menționare pe facturi de către creditoare a obligației de plată a unor penalități de 0,3% pe zi de întârziere nu creează obligația achitării acestora de către debitoare deoarece reprezintă o mențiune unilaterală a creditoarei și nu o obligație stabilită de comun acord.
Față de considerentele de mai sus, recursul fiind nefondat urmează să fie respins în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea SC SRL Sucursala C împotriva sentinței nr.120/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.4 ex./8.12.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1065/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1258/2009. Curtea de... → |
|---|
