Practica judiciara insolventa. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 744/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva sentinței comerciale nr.392/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.391/C/2009, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu, Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii simplificate insolvenței, formulată de creditoarea DGFP S, împotriva debitoarei a SC SRL
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că judecătorul sindic obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, conform atribuțiilor impuse de art.11 alin.2 din legea insolvenței, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art.3 alin.1 pct.6 din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP S, solicitând admiterea recursului și pe fond modificarea în tot a hotărârii în sensul a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic și să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC SRL
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că datoria la bugetul general consolidat al statului este certă, lichidă și exigibilă, titlurile emise fiind valabile ele fiind emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale și îndeplinește astfel condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței. În ceea ce privește certitudinea creanței se arată că aceasta este stabilită prin titluri de creanță, conform prevederilor art.110 Cod pr.fiscală, care au devenit titluri executorii conform disp.art.141 Cod pr.fiscală, care nu au fost contestate și nici nu s-au depus declarații rectificative. În titlurile executorii în care se evidențiază creanța, suma de plată este stabilită în lei deci creanța este lichidă, iar datoria este scadentă, termenul de plată fiind expirat astfel creanța fiind și exigibilă.
În al doilea rând așa cum s-a arătat și la instanța de fond la baza titlurilor de creanță fiscală au stat declarațiile fiscale ale debitorului, creanța fiind alcătuită tocmai din aceste sume și penalități calculate, sume care au fost evidențiate prin titlurile executorii comunicate debitorului.
În al treilea rând sentința este criticabilă pentru motivul că respingerea acțiunii pe considerentul că nu și-ar fi dovedit calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform condițiile prevăzute la art.3 al.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 nu corespunde realității, având în vedere faptul că au depus copia titlurilor executorii, a actelor de executare silită.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
In cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Adeverințele de primire a somațiilor și a titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, precum și tabelul privind publicare pe internet a actelor administrativ fiscale privind pe debitoarea nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesorii creanțelor principale și a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectare procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din cod procedură fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la motivarea în fapt a cererii introductive de instanță creditoare a invocat faptul că o parte a creanței a fost stinsă la data de 29.05.2007, fără a indica documentul de plată.
Or, în lipsa dovezilor privind modul de stingere parțială a obligației fiscale și a modului în care s-a realizat imputația plăților asupra creanțelor fiscale principale și accesorii nu se poate stabili întinderea exactă a creanței de natură a permite o concluzie în sensul că actele de impunere întocmite reprezintă o garanție a dreptului contribuabilului.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu este dovedită.
Față de considerentele de mai sus, recursul fiind nefondat urmează să fie respins în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva sentinței comerciale nr.391/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. 4 ex./8.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 372/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 51/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
