Practica judiciara insolventa. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 736/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.67/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere actele dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr.67/F/2009 a fost respinsă cererea formulată de creditoarea - SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- creditoarea - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL A
În motivarea cererii s-a arătat că societatea creditoare a livrat debitoarei marfă constând în articole de îmbrăcăminte în valoare de 57.828,05 lei conform facturii fiscale nr.-, în urma întocmirii acesteia debitoarea a emis mai multe file CEC care, însă, au fost refuzate la plată de bacă, pentru lipsa de disponibil în cont.
În opinia creditoarei sunt întrunite cerințele Legii insolvenței nr.85/2006 întrucât debitoarea are calitatea de comerciant, se află în încetare de plăți ceea ce este de notorietate publică, datoriile sale provin din operațiuni comerciale iar creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța a reținut că potrivit art.3 alin.1 și art.31 din Legea nr.85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant, prezumat în insolvență, orice creditor care deține față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și în cuantum de peste 10.000 lei.
Potrivit art.149 din aceeași lege, dispozițiile acesteia se completează cu cele din Codul d e procedură civilă, Codul civil, Codul comercial român și din Legea nr.637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței.
În baza acestor prevederi și raportat la art.372, 374 și 379 Cod pr.civilă executarea silită se poate efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
S-a reținut că creditoarea și-a întemeiat cererea pe facturi fiscale care nu constituie titluri executorii și care nu corespund exigențelor impuse de dispozițiile legale menționate din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea - SRL care solicită admiterea cererii, modificarea hotărârii recurate și judecând fondul să fie admisă cererea așa cum a fost formulată.
Se arată, în esență, în motivele de recurs că facturile fiscale au fost acceptate la plată prin semnarea de primire și că filele CEC au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Susține că s-a încercat executarea silită a filelor CEC și mai arată de asemenea că creanța este certă, lichidă și exigibilă fiind determinată câtimea ei prin însuși actul de creanță și fiind ajunsă scadență.
Mai arată că debitoarea a efectuat plăți parțiale și că este în stare de insolvență.
Recursul este legal timbrat.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.3 din Legea nr.85/2006 pct.1 și 6 creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este acela a cărei creanță împotriva patrimoniului debitoarei este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar insolvența este acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
În ce privește prima condiție facturile depuse în copie ilizibile la dosar nu îndeplinesc cerințele necesare pentru a demonstra că datoria ar fi certă, lichidă și exigibilă, nefăcându-se dovada acceptării ei de către persoana îndreptățită și prin aplicarea ștampilei, după cum nu a fost făcută nici dovada investirii cu formulă executorie a cecurilor, condiție cerută pentru valorificarea acestora așa cum s-a stabilit prin decizia nr.4/19 ianuarie 2009 Înaltei Curți de Casației și Justiție.
Față de cele de mai sus se constată că actele depuse ca să dovedească existența creanței nu demonstrează caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia.
În altă ordine de idei din recursul creditoarei rezultă că parte din debitul înscris în factura fiscală nr.- a fost achitat fără să se facă precizarea momentului la care s-a făcut această plată.
Totuși efectuarea plății de către debitoare demonstrează faptul că societatea funcționează efectuând plăți, așa cum de altfel recunoaște și creditoarea.
Față de acestea se constată că nici condiția că societatea se află în stare de insolvență nu este îndeplinită.
În concluzie, hotărârea atacată este legală și temeinică la adăpost de criticile formulate prin recurs, motiv pentru care hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.67/F/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.K 4 ex./24.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 234/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 785/2009.... → |
|---|
