Practica judiciara insolventa. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 737/
Ședința publică din 30 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de creditoarea AG ELVEȚIA, cu sediul ales și reprezentată de. CIV. DE AVOCAȚI, împotriva sentinței nr.220/05.03.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților prezente, au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.09.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost mânată la 26.09.2008 și apoi la 30.09.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 220 din 5 martie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar General Consult Târgu-M, privind înscrierea creanței creditoarei AG Elveția în tabelul definitiv consolidat al creanțelor întocmit cu privire la obligațiile de plată ale debitoarei SRL, societate în faliment. Prin urmare, a dispus refacerea tabelului definitiv consolidat al creanțelor asupra averii debitoarei în sensul înlăturării creanței creditoarei AG Elveția cu sediul procesual ales la sediul reprezentantului convențional Societatea Civilă de Avocați ", & Asociații".
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prima cerere de înscriere a creanței formulată de creditoarea AG Elveția a fost înregistrată la 29 ianuarie 2007, după ce s-a deschis procedura falimentului debitoarei prin sentința nr. 56 din 13 decembrie 2006 iar creditoarea a depus declarație de creanță în dosarul nr. 137/2006, dosar acvirat de instanță pentru a se discuta conexarea acestuia prin încheierea din 7 noiembrie 2007. Cu ocazia acvirării dosarului nr. 137/2006 s-a constatat conform celor cuprinse în încheierea din 14 noiembrie 2007 că declarația de creanță a acestei creditoare a fost înregistrată în acel dosar la 9 mai 2006 și a fost admisă în integralitate de administratorul judiciar desemnat, acesta fiind același practician de insolvență cu cel din cauza dedusă judecății. În esență, judecătorul sindic a reținut că în cauză creditoarea AG Elveția nu a menționat eventualele drepturi de preferință ce i se cuvin, nu a anexat documentele justificative ale creanței, așa cum era obligată conform prevederilor art. 64 și 65 din Legea nr. 85/2006, sens în care a sesizat membrii comitetului creditorilor să procedeze cum vor considera ei de cuviință. Din studiul dosarului judecătorul sindic nu a reușit să înțeleagă cum și-a îndeplinit administratorul judiciar obligația de verificare a creanțelor și în ce temei a considerat că simpla cunoaștere a existenței creanței, fără titlurile de creanță, fără existența modului de calcul, îi permite înregistrarea acesteia.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat contestație împotriva tabelului definitiv consolidat, invocând în drept prevederile art. 75 și 76 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Judecătorul sindic a apreciat că depunerea cererii de admitere a creanței după deschiderea falimentului nu acoperă neregularitățile constatate și precizate anterior, iar înregistrarea creanței acestei creditoare care nu a formulat o cerere de admitere a creanței cu respectarea prevederilor art. 64 din Legea nr. 85/2006, s-a apreciat a fi o eroare care a intervenit din culpa administratorului judiciar cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de art. 20 lit. k din Legea nr. 85/2006 republicată. Mai mult, judecătorul sindic a considerat că pentru a aprecia dacă această eroare este sau nu esențială și dacă creditoarea contestatoare Direcția Generală a Finanțelor Publice justifică vreun interes, trebuie avută în vedere consecința admiterii ei asupra situației celorlalți creditori, în comparație cu consecința neadmiterii ei. Astfel, a constatat că creanța respectivă a fost înregistrată la categoria creanțelor garantate în valoare de 3.510.470,75 lei și la creanțele chirografare la valoarea de 1.468.496 lei, ceea ce reprezintă un procent de 57,55% din totalul creanțelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat înregistrat la data de 23 mai 2007. Valoarea ei fiind mult mai mare decât valoarea bunurilor existente în averea debitoarei și exclude șansele celorlalți creditori în participarea la distribuiri.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea AG Elveția, solicitând modificarea în sensul respingerii contestației formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M și menținerea înscrierii creanței în tabelul definitiv consolidat al debitoarei.
În motivarea recursului s-a arătat că, așa cum a reținut și instanța, declarația de creanță a fost înregistrată în dosarul nr-. II fila 629, iar lichidatorul judiciar la termenul din 14 noiembrie 2007 arăta instanței că la sediul acestuia există un dosar cu actele care au stat la baza înscrierii creditoarei pe tabelul de creanță. La data de 16 octombrie 2006 fost depus la grefa Tribunalului Comercial Mureș Tabelul preliminar al obligațiilor în care au fost înscrise toate creanțele existente la data deschiderii procedurii atât în dosarul nr- cât și în dosarul nr. 137/2006, la data de 14 octombrie 2006 lichidatorul judiciar a procedat la notificarea Tabelului preliminar cu creditorii societății debitoare cu precizarea că eventualele contestații împotriva tabelului pot fi formulate până cel mai târziu la data de 23 octombrie 2006, iar termenul de soluționare s-a fixat pe data de 25 octombrie 2006. Recurenta a mai precizat că, așa cum rewzultă din actele dosarului, împotriva tabelului preliminar au fost formulate contestații din partea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice M, dar nici una nu a vizat calitatea de creditor a vreuneia dintre creditorii înscriși în tabel iar tabelul definitiv consolidat de obligații a fost depus în urma soluționării tuturor contestațiilor atât la tabelul definitiv cât și la cel suplimentar de contestații. De asemenea, recurenta și-a apărat atât calitatea de creditor cât și aceea de creditor garantat pentru suma înscrisă la această categorie prin faptul că și-a înscris garanții reale și anume: drept de ipotecă de I până la concurența sumei de 4.313.750.000 lei cu interdicții de înstrăinare și grevare asupra imobilului de la nr. 2748-2749/2002, drept de ipotecă II până la concurența sumei de 1.142.700 RON cu interdicția de înstrăinare și grevare asupra imobilului de la nr. 5456/2005, precizând că la contractul de ipotecă 608 din 13 iunie 2002 și contractul de ipotecă nr. 1232 din 14 iulie 2005 se adaugă și contractul de gaj fără deposedare nr. 609 din 13 iunie 2002. S-a mai subliniat că singurul care are atribuția de a verifica creanțele și dacă e cazul de a formula obiecții la acestea precum și de a întocmi tabelele creanțelor, este administratorul sau lichidatorul judiciar iar împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori sau persoană interesată poate face contestație în termen de 5 zile de la depunerea raportului, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată. S-au invocat și prevederile art. 62 alin. 1 lit. c și alin. 3 din același act normativ privind termenele de verificare a creanțelor, pentru a se sublinia că debitorul, creditorii sau orice altă persoană interesată nu au contestat în termenul legal creanțele și drepturile de preferință trecute în tabelul preliminar.
Referitor la aplicarea prevederilor art. 73 din Legea nr. 85/2006 republicată, a precizat că în cazul dedus judecății nu poate fi vorba de niciuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 75 deoarece Direcția Generală a Finanțelor Publice nu-și justifică interesul, nu poate invoca faptul că nu a avut cunoștință de existența unei cauze care să fi afectat valabilitatea înscrierii creanței contestate în tabelul definitiv consolidat, fiind necesară o minimă diligență din partea acestei creditoare. Practic aceleași argumente detaliate au fost reluate și în completarea motivelor de recurs.
Creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând că interpretarea dată de recurentă dispozițiilor art. 75 di Legea nr. 85/2006 este complet eronată, deoarece nu este vorba despre o contestație întemeiată pe descoperirea unor titluri necunoscute anterior ci pe ipoteza descoperirii unei erori esențiale produse cu concursul administratorului/lichidatorului judiciar, eroare care a condus la admiterea în total a creanței recurentei. S-a subliniat interesul intimatei creditoare de a promova contestația și a obține eliminarea concursului cu creditorul contestat și împrejurarea că neregularitatea constând în înregistrarea unei creanțe fără ca aceasta să aibă la bază o cerere de admitere a creanței și o operațiune de verificare, constituie motiv temeinic de contestație în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Lichidatorul judiciar General Consult Târgu-M a formulat concluzii scrise în favoarea recurentei creditoare relevând că în cuprinsul sentinței de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SRL, s-a consemnat faptul că la data deschiderii procedurii, respectiv 19 iulie 2007 se constată acvirat dosarul nr. 137/2006, dosar care avea ca obiect procedura insolvenței aceleiași debitoare, dosar în care a fost desemnat în calitate de administrator judiciar același practician în insolvență. Prezentând etapele importante ale procedurii parcurse în dosarul de insolvență, lichidatorul judiciar a punctat că la 20 august 2006 notificat toți creditorii societății debitoare, termenul limită de depunere a declarațiilor de creanță fiind 18 2006, la data de 16 octombrie 2006 depus la grefa Tribunalului Mureș tabelul preliminar în care a înscris toate creanțele existente la data deschiderii procedurii atât în dosarul nr- cât și în dosarul nr. 137/2006 iar creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice
M a formulat contestație alături de contestatoarea BCR M - Agenția, dar nici una nu a vizat calitatea de creditor a vreuneia dintre creditorii înscriși în tabel. În esență, s-a precizat că în urma soluționării tuturor contestațiilor împotriva Tabelului definitiv de creanță și a Tabelului preliminar suplimentar de creanță, la 6 iunie 2007 fost depus la dosar Tabelul definitiv consolidat de creanță. Referitor la rangul de prioritate, s-a precizat că a luat în considerare înscrisurile depuse de creditoare la dosar potrivit cărora și-a constituit anumite garanții în favoarea sa.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este fondat.
Nu se contestă faptul că creditoarea-recurentă a depus declarație de creanță în dosarul nr. 137/2006, dosar acvirat la instanță pentru a se discuta conexarea acestuia prin încheierea din 7 noiembrie 2007. Este adevărat că acvirarea dosarului nu presupune automat conexarea, așa cum a reținut judecătorul sindic și un dosar soluționat cum este cazul dosarului acvirat, nu poate fi conexat la un dosar aflat pe rolul instanței, dar nu se poate omite lipsaq de diligență de care a dat dovadă creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M și ceilalți creditori în general, care nu au contestat în termenul procedural înscrierea creanței recurentei în condițiile regulilor constatate de judecătorul sindic. Astfel, s-a depășit faza întocmirii tabelului preliminar cu termenele de contestare prevăzute de art. 73 și 74 din Legea nr. 85/2006 republicată iar aplicarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 republicată se face în condițiile strict determinate de legiuitor și anume în cazul descoperirii unui fals, dol sau erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință. Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, parte în dosarul de insolvență încă de la deschiderea procedurii și întocmirea tabelului preliminar, care a uzitat de dreptul de a formula contestație dar pentru alte motive decât calitatea de creditor a recurentei și înscrierea creanței sale inclusiv sub aspectul rangului de preferință, nu poate invoca cu succes o eroare esențială.
Controlul judecătoresc asupra activității administratorului sau lichidatorului judiciar nu se poate exercita înafara instrumentelor juridice puse la dispoziție de legiuitor la îndemâna persoanelor individualizate sau chiar a persoanelor care prezintă un interes în cadrul procesual determinat de legiuitor în raport de etapele procedurale a insolvenței și înafara termenelor în care se poate formula și soluționa contestațiile.
Însăși creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin întâmpinare precizează că nu este vorba despre o contestație
întemeiată pe descoperirea unor titluri necunoscute anterior, referindu-se la termenul de înregistrare a unei cereri de admitere a creanței ci pe ipoteza descoperirii unei erori esențiale produse cu concursul administratorului/lichidatorului judiciar, eroare care a condus la admiterea creanței în tabel. Contestatoarea nu reușește să definească în contextul prezentei cauze și în raport de datele concrete, în ce ar consta acea eroare esențială. Faptul că creditoarea contestatoare înțelege greșit aplicarea textului art. 75 din Legea nr. 85/2006 rezultă clar din precizarea făcută în întâmpinare în sensul că legea insolvenței nu face nicio distincție cu privire la momentul descoperirii sau cunoașterii acestor împrejurări excepționale, tocmai pentru a da posibilitatea remedierii unor eventuale greșeli care pot leza grav interesele debitorului sau ale creditorilor. Este adevărat că pentru a exista o eroare esențială ar trebui ca aceasta să presupună împrejurări excepționale, or, parcurgerea procedurii insolvenței până la întocmirea tabelului definitiv consolidat, recurenta având calitate de parte în procedură, respectiv creditoare, începând cu o dată mult anterioară, exclude împrejurarea excepțională în cadrul căreia s-ar fi putut descoperi presupusa eroare esențială. În plus, sintagma de "eroare esențială" nu are înțelesul unor "eventuale greșeli" ce pot fi remediate în condițiile de excepție prevăzută de art. 75 din Legea nr. 85/2006 acestea, inclusiv motivele care au stat la baza contestației, putând fi decelate și sancționate în condițiile unei minime diligențe din partea celor interesați, inclusiv a creditoarei contestatoare.
Față de cele ce preced, văzând prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006 republicată, coroborat cu art. 312 alin. 1 și art. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul că va respinge contestația creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de creditoarea AG. 10, 4460, Elveția, împotriva sentinței comerciale nr. 220 din 5 martie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M privind înscrierea creanței creditoarei recurente în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-3.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Alte cereri. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Craiova | Practica judiciara insolventa. Decizia 217/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
