Practica judiciara insolventa. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 787/
Ședința publică din 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de -- M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței nr. 414 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 1048/ 2007.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2008, desfășurarea dezbaterilor fiind consemnată în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 9 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 414 din 23 aprilie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru pasivul debitoarei SRL, societate în faliment reprezentată prin lichidator M Insolvency Specialits SPPI Târgu-M.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, potrivit raportului de expertiză bilă aflat la dosar, cauza ajungerii în stare de faliment a societății debitoare este neachitarea facturilor de către Antic Franța, situație care a afectat bunul mers al societății, periclitând chiar existența acesteia. S-a mai precizat că, deși au existat diferențe și greșeli de contabilitate, constatate de organele de control, în realitate aceste greșeli nu puteau să conducă la producerea stării de insolvență, întrucât majorările de întârziere stabilite de comisia de arbitraj, deși nu au fost contabilizate corect după părerea organelor de control, au fost calculate pe datoria de bază care a generat insolvabilitatea.
De asemenea, s-a considerat că prejudiciile suferite de creditori ar putea fi recuperate în urma valorificării activelor societății, iar în ceea ce privește modul de conducere a evidențelor contabile de către pârâtul administrator, s-a apreciat că prezintă relevanță în special raportul de inspecție fiscală nr. 1704 din 10 martie 2005, conținutul raportului fiind analizat punctual. În esență, judecătorul sindic a analizat aspectele reținute în raport și, deși a considerat că sunt întemeiate susținerile creditoarei, potrivit cărora debitoarea, prin modul de conducere a evidențelor contabile a încălcat prevederile legislației financiar fiscale, cauza reală care a determinat insolvența, a concluzionat că este imposibilitatea recuperării creanțelor de la partenerii contractuali externi, iar greșelile de contabilitate doar au agravat această stare, lipsind societatea de resurse financiare lichide care să acopere obligațiile față de stat, furnizori și bancă. S-a ținut cont și de preocuparea administratorului statuar al firmei pentru recuperarea creanțelor, angajând avocați prin resurse financiare proprii. În concluzie, judecătorul sindic a precizat că omisiunile de a stipula prin contractele încheiate garanții contractuale corespunzătoare sau greutățile în conducerea contabilității nu se încadrează la prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea în sensul angajării răspunderii personale a administratorului statutar.
În motivarea recursului s-a arătat că este evident raportul de cauzalitate dintre fapta personală și prejudiciul suferit, deoarece din Raportul de inspecție fiscală întocmit de din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice M rezultă că pentru starea de insolvență a debitoarei se face vinovat administratorul firmei care nu a respectat dispozițiile legale referitoare la ținerea evidențelor contabile, nu a constituit provizioane pentru diferențele de curs valutar pentru exercițiile financiare 2002-2003, nu a fost determinată pierderea fiscală pentru anul 2003, nu s-a întocmit registrul de evidență fiscală și nu s-a depus declarația anuală de profit pe anul 2003.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Judecătorul sindic a reținut o pertinentă stare de fapt în raport de actele și lucrările dosarului, făcând o analiză detaliată a cauzelor care au determinat starea de incapacitate de plată, nu doar pe baza raportului de inspecție fiscală de care se prevalează creditoarea, ci și pe baza raportului privind ajungerea societății în stare de insolvență, raport înregistrat la 3 august 2005 ( fila 79.II), precum și a raportului de expertiză întocmit în cursul judecății de către expertul contabil desemnat la cererea pârâtului.
Constatările raportului de inspecție fiscală pot sta la baza aplicării sancțiunilor specifice acestei materii, dar, prin ele însele, fără a fi coroborate cu alte acte și probe, nu pot constitui premiza angajării răspunderii personale patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată. Judecătorul sindic este chemat să facă o analiză a faptelor ce se impută administratorului statutar pentru a putea concluziona asupra încadrabilității lor într-una din cele prevăzute de textul legal menționat.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, rezultă că s-a constatat o creștere de la an la an a valorii activelor circulate iar lipsa disponibilităților financiare (a lichidităților) necesare plății obligațiilor bugetare și datoriei de bază este cauzată de creșterea soldurilor creanțelor de la an la an rămase neîncasate, în condițiile în care valorificarea producției obținută s-a bazat în proporție covârșitoare pe un singur beneficiar care s-a dovedit a fi rău platnic, greu de urmărit, în vederea recuperării sumelor datorate, fiind persoană juridică franceză.
Practic, principala cauză s-a reținut a fi aplicarea unei strategii de piață greșită, lipsă de reacție, de orientare pe piața a societății în urma deteriorării relației cu clientul extern, condiții de decontare a contravalorii bunurilor vândute și de încasare a creanțelor inadecvate, neluarea măsurilor asiguratorii, de garantare a încasării. În raport lichidatorul judiciar a făcut mențiunea că până în prezent nu a identificat nici un motiv pentru care s-ar impune angajarea răspunderii personale. Cele arătate indică, într-adevăr, un management defectuos, dar nu și săvârșirea uneia dintre faptele pentru care ar deveni incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, deficiențele în contabilitate reținute în raportul de inspecție fiscală neconstituind cauza directă, determinantă a stării de insolvență, ci, așa cum a reținut judecătorul sindic, o agravare a acesteia.
Argumentele creditoarei bazate doar pe concluziile propriului raport, nu sunt de natură să înlăture constatările și concluziile lichidatorului judiciar și în cele din urmă cele ale judecătorului sindic, astfel că văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 414 din 23 aprilie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-11.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 277/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 887/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
