Practica judiciara insolventa. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în Focșani,-, jud. V împotriva sentinței comerciale nr. 1055/29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul lichidatorului judiciar al debitoarei, cons. jr., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta V, intimata- debitoare - prin lichid. jud. precum și intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al debitoarei arată că nu au existat obiecții din partea creditorilor față de atribuțiile și remunerația administratorului judiciar desemnat. Consideră că sentința recurată este motivată în fapt și în drept și apreciază recursul ca fiind nefondat întrucât la momentul formulării contestației nu a fost atacat planul de distribuție și remunerația lichidatorului, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1055/29.10.2008, Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată contestația creditorului V la planul de distribuție a sumelor obținute din lichidarea averii debitorului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.09.2008, creditorul Vaf ormulat contestație la planul de distribuire depus de lichidatorul judiciar la termenul din 15.09.2008.
În motivarea contestației a arătat că, atât timp cât remunerația lichidatorului a fost stabilită de către judecătorul sindic, ea trebuie suportată din fondul de lichidare, nu din averea debitoarei, singura ipoteză în care aceasta poate fi suportată din averea debitoarei fiind cea în care această remunerație este stabilită de adunarea creditorilor, cu votul a cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor înscrise la masa credală.
S-a mai arătat că, atât timp cât practicianul în insolvență nu a convocat adunarea creditorilor, pentru a negocia cu aceștia onorariul ce se va achita din averea debitoarei, rezultă prin deducție logică că onorariul nu se va suporta din averea debitoarei iar sumele obținute din valorificarea averii societății se vor distribui creditorilor în contul creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
S-a susținut că lichidatorul nu a convocat o adunare a creditorilor având ca ordine de zi aprobarea planului de distribuire contestat și că nu a fost prezentat decont de cheltuieli pentru suma de 349 lei reprezentând cheltuieli materiale.
Au fost invocate și dispozițiile din Anexa 1 pct.2-2 din Ordinul Președintelui ANAF nr.1009/2007, conform cărora organele fiscale nu vor accepta ca onorariul practicianului în insolvență să fie mai mare decât valoarea creanței fiscale stinse prin aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006.
În concluzie, a solicitat ca instanța să dispună ca lichidatorul judiciar să se conformeze dispozițiilor Legii nr.85/2006 și ale nr.1009/2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.107 alin.2, prin hotărârea prin care se decide intrarea in faliment, judecătorul-sindic va dispune c) in cazul procedurii simplificate, confirmarea, in calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz iar, potrivit prevederilor art.24 alin.(1), în cazul in care dispune trecerea la faliment, judecătorul - sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispozițiile art. 19, 21, 22, 23 și ale art. 102 alin. (5).
În baza acestor dispoziții legale, prin sentința comercială nr.202/23.05.2007, prin care a fost dispusă intrarea în faliment în procedură simplificată a debitorului, jud. V, a fost confirmat lichidator administratorul judiciar, propus de către creditoarea S-a stabilit prin această hotărâre o remunerație provizorie de 500 lei/lunar.
Potrivit dispozițiilor art.19 invocat și de către contestatoarea V, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior,creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totala a creanțelor puteau decide desemnarea unui alt lichidator, stabilindu-i și remunerația, creditorii putând decide să confirme lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul - sindic.
S-au reținut a fi incidente în cauză prevederile art.17 din Lege, care stabilesc printre atribuțiile omitetului creditorilor și negocierea cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care dorește să fie desemnat de către creditori în dosar condițiile numirii și să recomande adunării creditorilor astfel de numiri, precum și ale art.13 alin.3, conform cărora adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totala a acestora.
Astfel, conform mențiunilor din Tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, sunt înregistrați în cauză 2 creditori: V, cu o creanță de 246.773 lei și un grup de persoane fizice cu o creanță în sumă de 110.540,5 lei, fiind reținut aspectul că V deține 69,06 % din masa credală.
În condițiile în care au fost înscriși numai 2 creditori, atribuțiile comitetului creditorilor au fost preluate de către adunarea celor 2 creditori, inclusiv, dacă nu ar fi fost de acord cu remunerația provizorie stabilită de către judecătorul-sindic, negocierea cu lichidatorul judiciar a remunerației acestuia.
Judecătorul-sindic constată faptul că prima ședință a adunării creditorilor a avut loc la data de 21.11.2007, când reprezentantul creditoarei V nu a pus în discuție necesitatea negocierii remunerației lichidatorului.
Nu poate fi reținută ca legală susținerea contestatoarei, în sensul că, atât timp cât lichidatorul nu a convocat adunarea creditorilor, rezultă că onorariul se va achita din fondul de lichidare atât timp cât creditoarea V, cu o creanță de 69,06% din masa credală, avea legal posibilitatea să convoace adunarea creditorilor, în cazul în care considera necesar să negocieze un alt onorariu decât cel stabilit provizoriu și nu a întreprins acest demers.
Judecătorul-sindic a reținut și aspectul că ridicarea problemei negocierii remunerației lichidatorului judiciar la un an și J de la data numirii acestuia, interval de timp în care V nu și-a manifestat intenția de a negocia și modifica remunerația stabilită prin sentința de intrare în faliment în procedura simplificată reprezintă o forțare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr.85/2006, în sensul că stabilirea remunerației acestuia in cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior nu poate fi interpretată în sensul de oricând până la sfârșitul procedurii, nefiind de acceptat ipoteza că un practician în insolvență ar presta 18 luni activitățile specifice fără a cunoaște cu ce sumă va fi remunerat.
Se reține că poziția creditorului majoritar în procedura insolvenței nu echivalează cu liberul arbitru în cauză, o asemenea interpretare putând favoriza și genera abuzul de drept.
În toate cazurile, o eventuală negociere cu lichidatorul desemnat în cauză cu privire la remunerația acestuia nu ar putea avea efecte decât pentru viitor, nefiind relevantă din punct de vedere al remunerației de primit pentru cele 2 luni de administrare și cele 16 luni de lichidare.
Tot o interpretare eronată a dispozițiilor legale este dată de către contestatoare prevederilor art.19 din Lege și atunci când susține că remunerația stabilită de către judecătorul-sindic lichidatorului se suportă din fondul constituit conform prevederilor art.4 alin.4 din Lege, această ipoteză fiind aplicabilă situației în care nu sunt fonduri din lichidare ori contestația de față privește tocmai distribuirea unor fonduri obținute din lichidarea averii debitoarei.
Cu privire la susținerea contestatoarei, în sensul că nu a fost prezentat decont de cheltuieli pentru suma de 349 lei reprezentând cheltuieli materiale, se reține faptul că, la dosarul cauzei, aceste cheltuieli au fost detaliate ca reprezentând 200 lei onorariu evaluator, aprobat de V prin aprobarea planului de lichidare, măsură confirmată prin încheierea de ședință din 09.04.2008, suma de 51 lei reprezentând taxă publicare în a deschiderii procedurii - factura nr.-/08.05.2007 și suma de 98 lei - taxă publicitate prin presă a deschiderii procedurii - factura nr.531/08.05.2007.
Potrivit prevederilor art.4 alin. (1) din Legea nr.85/006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului iar, potrivit alin.(9) al aceluiași articol, sumele menționate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 si vor fi inscrise in planul de distribuire prevazut la art. 122 alin. (1) astfel încât susținerile contestatoarei privind neparticiparea practicianului în insolvență la distribuirea sumelor obținute din lichidarea averii debitoarei precum și cea privind nejustificarea acestor sume nu are fundament legal.
Cu privire la susținerea contestatoarei privind faptul că, în calitate de creditor garantat, sumele obținute din lichidarea averii debitoarei trebuiau să îi fie repartizate, se reține împrejurarea că, dintre sumele incluse în planul de distribuire, numai suma de 1.455 lei obținută în urma valorificării unei caroserii autocamion marca R către REMAT SA Focșani face parte dintre cele obținute prin vânzarea unor bunuri grevate de garanții reale mobiliare, în timp ce suma de 6.864 lei a fost încasată de la fostul administrator al debitoarei, reprezentând sold de casă.
Cu privire la susținerea contestatoarei V, vizând faptul că sumele acordate cu titlu de onorariu lichidatorului nu pot fi mai mari decât valoarea creanței fiscale stinse prin aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, invocând în susținerea punctului său de vedere prevederile cuprinse în Anexa 1 pct.2-1 din Ordinul nr.1009/2007, judecătorul -sindic a constatat următoarele:
Art. 121 și art.123 din Legea nr.85/2006 stabilesc ordinea de distribuire a sumelor obținute din lichidarea averii debitorului în cazul falimentului, la pct.1 în ambele variante fiind trecute cheltuielile aferente procedurii.
Procedura insolvenței este reglementată prin dispozițiile legii speciale care este Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței și, potrivit prevederilor art.149 din Legea nr.85/2006, dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu prevederile Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței, neavând nici o relevanță, sub acest aspect, prevederile Ordinului nr.1009/2007 invocate de către V în motivarea contestației sale, procedura insolvenței desfășurându-se în cadrul legal special.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs creditorul V, solicitând casarea ei și în rejudecare admiterea contestației sale la planul de distribuție.
În motivarea recursului a arătat creditorul că practicianul în insolvență a fost numit la propunerea sa, propunere prin care a indicat și faptul că înțelege să suporte din masa credală un onorariu lunar de 300 lei, astfel că nu se poate reține pasivitatea lui.
Că faptul că judecătorul sindic a dispus un onorariu provizoriu de 500 lei/lună, neconfirmat de Adunarea Creditorilor nu înseamnă că onorariul va fi suportat de masa credală.
Că averea debitoarei este gajată în favoarea creditorului fiscal astfel că interpretarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 coroborat cu art. 17 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006 este de natură să determine o încălcare a drepturilor creditorilor.
A mai arătat recurentul că în ceea ce privește aplicarea disp. art. 13 alin. 3 din lege, practicianul în insolvență este cel care are interesul confirmării onorariului provizoriu și că oricum secretariatul ședinței adunării creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Față de aceste aspecte a apreciat recurentul că lichidatorul este cel care a stat în pasivitate.
A mai apreciat recurentul că interpretarea dată disp. art. 19 din Legea 85/2006 de către judecătorul sindic este greșită, că în lipsa unei confirmări exprese poate interveni o confirmare tacită doar dacă nu ar fi fost contestat de către creditorul majoritar planul de distribuție a sumelor atrase la masa credală, ceea ce nu este valabil în cauză.
Recurentul a criticat și aprecierea judecătorului sindic că poziția sa echivalează cu liberul arbitru putând favoriza și genera abuzul de drept. În această privință a arătat recurentul că el a acționat cu respectarea dispozițiilor legale.
Recurentul a arătat și faptul că aprecierea judecătorului sindic că o eventuală negociere cu lichidatorul nu ar putea produce efecte decât pentru viitor este greșită întrucât înțelegerea dintre părți reprezintă o lege a părților și că încalcă dispozițiile incidente în cauză.
Recurentul a mai arătat și faptul că prevederile Ordinului ANAF nr. 1009/2007 sunt aplicabile, acesta fiind un act normativ opozabil erga omnes.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de creditorul și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, Curtea de Apel apreciază că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul sindic a reținut că stabilirea provizorie a onorariului nu are drept consecință plata din fondul de lichidare.
A admite o altă interpretare înseamnă a încălca disp. art. 4 care precizează că doar în cazul lipsei disponibilităților în contul debitoarei, plata se va face din fondul de lichidare.
În mod corect judecătorul sindic a reținut că numirea lichidatorului se face de către creditori și că recurenta putea convoca Adunarea Creditorilor.
Exercitarea acestui drept se realizează efectiv și nu poate fi suplinită de împrejurarea că recurenta a propus un anumit onorariu la momentul judecării cererii introductive.
De asemenea, se reține că în mod corect judecătorul sindic a interpretat disp. art. 19 din Legea 85/2006 deducând că nu este corectă ipoteza că un practician în insolvență ar presta activități specifice fără a cunoaște remunerația.
Cum lichidatorul judiciar avea stabilit onorariul provizoriu, acesta curge până la momentul stabilirii onorariului de către Adunarea creditorilor.
Desigur, această stabilire se face urmare a unei negocieri fiind, în fapt, vorba despre încheierea unui contact cu practicianul în insolvență.
Rezultă așadar că simpla manifestare de voință în sensul propunerii unui onorariu, propunere neurmată de acceptare, nu este de natură să producă efecte juridice.
În ceea ce privește aprecierea că înțelegerea dintre părți reprezintă legea acestora, Curtea apreciază că ea este, reală, dar nu are incidență în cauză atât timp cât nu există o înțelegere cu practicianul în insolvență pentru onorariul cuvenit pentru perioada în discuție.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Ordinului ANAF nr. 1009/2007 se reține că disp. art. 4 obligă organismele fiscale să propună practicieni în insolvență agreați, dar nici o dispoziție nu obligă judecătorul sindic să admită propunerea formulată de aceștia.
Față de aceste considerente, văzând și faptul că sentința recurată nu conține alte cauze de nulitate absolută urmează a se respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în Focșani,-, jud. V împotriva sentinței comerciale nr. 1055/29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. SG/ 5.03.2009
Tehno MC/ 6.03.2009/ 2 ex.
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Simona Gavrila
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 495/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 558/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
