Practica judiciara insolventa. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 8
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
GREFIER - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, împotriva sentinței nr. 509 din data de 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr- (nr. în format vechi 34/F/2006), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA C J/- CF - prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ 0019, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata debitoare a depus prin serviciul arhivă cerere de amânare întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită în termenul legal.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimata debitoare și constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
La data de 28 mai 2007 lichidatorul SERVICII INSOLVENȚĂ C, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SA C, prin raportul depus, a solicitat închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute.
Creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, a formulat la data de 4 septembrie 2007 obiecțiuni la închiderea procedurii insolvenței, considerând că măsura închiderii procedurii este prematură întrucât se impune o atenție sporită în cazul acțiunii de identificare a bunurilor și a celei de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire și din evidența organelor administrației locale
Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.509 pronunțată la data de 22 octombrie 2007, a respins obiecțiunile DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE O, a admis cererea lichidatorului, iar în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii privind pe debitoare, radierea societății de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l t, descărcarea lichidatorului de obligațiile impuse de procedură, notificarea sentinței debitoarei, creditoarelor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și publicarea prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, potrivit raportului final de lichidare și bilanțului general întocmit de lichidatorul SERVICII INSOLVENȚĂ C, care au fost notificate tuturor părților, conform art. 129 din Legea nr.85/2006, toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, iar sumele obținute au fost distribuite, așa cum rezultă din Raportul asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și a Tabelului de distribuire final, care a fost aprobat, iar dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La data de 06 octombrie 2004 Consiliul Local Cae mis o Hotărâre referitoare la înființarea Direcției Gospodărie Comunală și Administrare Domeniu Public și Privat au fost preluate bunurile din patrimoniul societății debitoare, precum și contractele de alimentare cu apă, consiliul de administrație al debitoarei a hotărât dizolvarea societății, lichidarea voluntară și disponibilizarea întregului personal întrucât lipsea obiectul de activitate, astfel încât nu este cazul să fie prezentate cauzele și împrejurările ce au condus la apariția insolvenței.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Olta declarat recurs, în termen legal, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 3041pr. civ.
În motivele de recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Oai nvocat faptul că prin sentința atacată judecătorul sindic a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin.2 pr. civ. în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 132 alin. 2 teza 1 și cele ale art.129 din Legea nr.85/2006, întrucât închiderea procedurii a fost dispusă fără ca în prealabil să fie supus aprobării raportul final și fără să fi fost convocată adunarea creditorilor, cărora nu le-au fost comunicate documentele prevăzute de textele de lege invocate.
O altă critică invocată de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O se referă la faptul că închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoare este prematură deoarece doar raportul lichidatorului nu este suficient pentru a face dovada lipsei bunurilor din patrimoniul debitoarei, acesta trebuind să acorde o atenție sporită acțiunii de identificare și să procure documente de la autoritățile care dețin astfel de evidențe, existând posibilitatea ca unele bunuri să fie sustrase de la urmărire.
De asemenea, a mai susținut recurenta creditoare că lichidatorul avea obligația să examineze activitatea societății debitoare în raport de situația de fapt, întocmind un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă întrucât Hotărârea Consiliului local C din data de 6 octombrie 2006 nu este altceva decât unul din efectele incapacității de plată și nu o cauză. Prin urmare, persoanele responsabile sunt evident membrii Consiliului de administrație al debitoarei care sub acoperirea acestei hotărâri au transferat întregul patrimoniu către o societate nou înființată, astfel încât creditorii au fost puși în imposibilitatea vădită de a-și recupera creanțele.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Olt prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondate pentru următoarele considerente:
Tribunalul O l t, prin încheierea pronunțată la data de 15 mai 2006 a dispus deschiderea procedurii debitoarei SC SA C întrucât aceasta este în încetare de plăți, iar prin încheierea din 15 mai 2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și a fost numit lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ
La data de 02 iunie 2007, lichidatorul SERVICII INSOLVENȚĂ C desemnat să administreze procedura insolvenței în privința debitoarei SC SA C, a depus raport final însoțit de situațiile financiare finale, cuprinzând modul de valorificare al tuturor bunurilor existente în patrimoniu și de distribuire al sumelor astfel obținute, (pag.175- dosar nr.34/F/2006), ce au fost notificate creditorilor, ( pag.184 din același dosar), aceștia fiind convocați pentru adunarea creditorilor stabilită la data de 10 septembrie 2007 ( pag.183, dosar nr.34/F/2006).
Recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, a formulat la data de 4 septembrie, obiecțiuni la raportul final, invocând faptul că măsura închiderii procedurii este prematură întrucât se impune o atenție sporită în cazul acțiunii de identificare a bunurilor și a celei de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire și din evidența organelor administrației locale.
În aceste condiții, Curtea constată că, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de ambele recurente creditoare, referitor la necomunicarea raportului final și a bilanțului general, acesta este nefondat, deoarece din probele reținute, reiese că cerințele dispozițiilor art. 129 și următoarele din Legea nr.85/2006, au fost îndeplinite, toate aceste documente fiindu-le comunicate recurentelor creditoare, recurenta creditoare formulând și obiecțiuni.
Prin urmare, Curtea constată că judecătorul sindic a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 132 alin. 2 din aceeași lege și nu se poate reține că au fost încălcate dispoziții procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 pr. civ.
De asemenea, se constată că au fost întocmite rapoarte de către administratorul judiciar și lichidator, în care a fost analizată situația debitoarei, starea averii și activitatea acesteia, precum și cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți, astfel încât nu se poate reține că acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.25 din Legea nr.85/2006 și, prin urmare, criticile recurentei creditoare în acest sens, apar ca fiind nefondate.
În acest context, Curtea constată că sunt pur formale criticile recurentei creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O privind identificarea tuturor bunurilor existente în patrimoniul debitoarei de către lichidator, întrucât astfel de acțiuni au fost întreprinse de către lichidator pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței. Acesta și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin potrivit legii insolvenței, a identificat atât bunurile mobile cât și cele imobile, existente în patrimoniul debitoarei ce au fost valorificate, iar sumele distribuite către creditori. De altfel, recurenta creditoare nu a putut indica în mod concret despre ce anume bunuri mobile este vorba, criticile fiind formulate în termeni generali.
Curtea constată că sunt nefondate și criticile privind faptul că nu se cunosc motivele, împrejurările și persoanele care au concurat la ajungerea stării de insolvență a societății debitoare, întrucât un astfel de raport a fost depus la dosar de către lichidator încă din data de 03 iulie 2007( pag. 90- 93 și pag. 95- 104 dosar 34/F/2006 - Tribunalul O l t).
De altfel, criticile privind identificarea bunurilor și a persoanelor care se face vinovate de apariția stării de insolvențe au fost formulate în esență de recurenta creditoare și prin obiecțiunile la raportul final, acestea fiind examinate de judecătorul sindic și respinse prin sentința recurată.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate întrucât prin Hotărârea Consiliului local al orașului C din 06 octombrie 2006 privind înființarea Direcției Gospodărie Comunală și Administrare Domeniu Public și Privat au fost preluate bunurile din patrimoniul societății debitoare, precum și contractele de alimentare cu apă, hotărâre ce nu a fost atacată în contencios administrativ și care nu poate fi imputată organelor de conducere ale debitoarei.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, judecătorul sindic făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate și o apreciere corectă a materialului probator și prin urmare, în temeiul art.312 civ.Cod Penal, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, cu sediul în S,-, împotriva sentinței nr. 509 din data de 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr- (nr. în format vechi 34/F/2006), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA C J/- CF - prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ 0019, cu sediul în C,-,.1, județul D, ca nefondat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. Jud. /3 ex.
Jud. Fond
11 Ianuarie 2008
tehnored. /18.01.2008.
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Nela Ochea, Mariana Moț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 196/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1447/2008. Curtea de... → |
|---|
