Practica judiciara insolventa. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.89
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditorul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 932 din data de 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu debitoarea intimată " COM" prin lichidator Cabinet de Insolvență "AV. ", cu sediul în S,-,. 1,. A,. 1, județul S, S, pârâta intima, domiciliată în S,-, județul S, creditoare intimată fiind Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - cu sediul în B,--11, sector 1 și intimat - parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit toate părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constată că pârâta a depus întâmpinare la recursul declarat și că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 alineat 2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr-, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență "Av. " a solicitat deschiderea procedurii de faliment prin procedura simplificată a debitoarei " Com", societate aflată în dizolvare de drept, dispusă prin încheierea Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 1979/11.04.2005.
În motivarea cererii, a arătat că societatea dizolvată se află în mod vădit în încetare de plăți și înregistrează debite față de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în cuantum de 1.486 lei.
În dovedirea susținerilor a anexat la dosar înscrisuri.
Prin sentința comercială nr. 85 din 20.01.2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal - judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet de insolvență Av. și, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei " Com", fiind desemnat lichidator judiciar Cabinet de insolvență Av..
La data de 10.07.2009, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat cerere de atragere a răspunderii materiale împotriva fostului administrator al societății debitoare, în vederea obligării acestuia la plata sumei de 1.495 lei, reprezentând creanța creditorului
În motivarea cererii, s-a arătat că administratorul societății debitoare a dispus desfășurarea unei activități neperformante, în interes personal, dar nu a dispus și plata datoriilor către bugetul statului, ducând în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. Nu au fost luate măsurile de lichidare a activului societății și de plata pasivului, astfel încât legătura de cauzalitate între modul de administrare a societății debitoare și starea de insolvență apare ca evidentă. Desfășurarea activității manageriale și financiare neperformante a condus la starea de fapt a debitoarei.
Prin sentința nr. 932 din 17 noiembrie 2009, Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal - judecătorul sindic, a respins, ca nefondată, cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva pârâtei și a admis raportul dispunând în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " Com" S precum și radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și, în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a dispune astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:
Cazurile de atragere a răspunderii materiale prev. în art. 138 alin. 1 lit. "a" și "b" din Legea nr. 85/2006, presupun existența unor activități din cele descrise în aceste texte ca premisă pentru punerea în discuție a cererii.
În speță, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S nu a identificat și depus probe prin care să fie identificate elementele obiective ale faptelor cuprinse în prevederile art. 138 alin. 1 lit. "a", "b" din Legea privind procedura insolvenței.
Mai mult, art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prevede că cererea de atragere a răspunderii materiale poate fi dispusă atunci când, în raportul întocmit în conformitate cu disp. art. 59 alin. 1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență ori, în speță, lichidatorul judiciar nu a identificat în raport asemenea persoane, precizând doar că bunurile debitoarei au fost supuse executării silite anterior deschiderii procedurii insolvenței; creditoarea nu a adus elemente noi care să identifice și să probeze fapte din cele înscrise la art. 138 alin. 1 lit. "a" și "b" din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, 138 alin. 1 lit. "c" prevede expres condiția de a se dispune,în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică, la încetarea de plăți".
Prin continuarea în interes personal a efectuării unor activități comerciale, care duceau în mod vădit la starea de insolvență, se înțelege că acel ansamblu de activități, prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere.
În condițiile în care, pentru atragerea răspunderii, este necesar a se proba "voința" organelor de conducere de a continua astfel de activități, este necesar a se identifica acele măsuri întreprinse, pentru ca judecătorul să poată prezuma că aceste activități au fost întreprinse în interes personal.
În acest context, este evident că orice activitate comercială se dorește a fi una de succes iar existența unor pierderi, la un anumit moment, cu încercarea comerciantului de redresare a societății, nu poate fi identificată cu situația prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 85/2006.
Asupra raportului final, judecătorul sindic, față de demersurile efectuate de lichidatorul judiciar și răspunsul autorităților, văzând lipsa bunurilor societății debitoare, faptul că raportul nu a fost contestat, fiind efectuate notificările prevăzute de lege, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea - - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care în drept se încadrează în prevederile art. 304 pct.9, 3041Cod procedură civilă, creditoarea a arătat, în esență, că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, în mod nejustificat a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale fostului reprezentant legal al debitoarei, precizând că în cauză se impunea formularea sesizării penale, întrucât pârâta a desfășurat o activitate neperformantă, a dat dovadă de o proastă utilizare a resurselor, ceea ce a condus la acumularea de datorii către instituțiile statului, nu a utilizat profitul pentru plata, măcar parțială a creanțelor și nu a încercat redresarea activității societății. De asemenea, a arătat că nedepunerea tuturor documentelor contabile, pentru a se verifica modul în care s-a desfășurat activitatea economică și s-au efectuat înregistrările contabile, conduce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite, ori nu s-au întocmit pentru a evita verificarea lor, culpa pentru această situație de fapt revenind în mod exclusiv, fostului reprezentant legal al debitoarei și generând starea de insolvență a acesteia din urmă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 literele "a", "b" și "c" din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca, o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități, care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți -", cererea putând fi formulată și de către creditor, în condițiile alin. 3 al aceluiași articol.
Din perspectiva unei abordări pur teoretice, faptele enumerate de textul legal citat pot fi - în mod obiectiv - săvârșite de persoane legal investite cu atribuții de conducere, de autoritate și de dispoziție sau de supraveghere, dar și de acele persoane care au uzurpat asemenea prerogative.
În doctrină, s-a admis unanim că natura juridică a răspunderii persoanelor enumerate la art. 138 alin. 1 din lege, împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, iar pentru a fi angajată trebuie să îndeplinească condițiile generale ale răspunderii civile delictuale astfel cum acestea rezultă din prevederile art. 998 - 999 cod civil și care se impun a fi dovedite de cel care le invocă, legiuitorul neînțelegând să instituie - prin simpla invocare a art. 138 din lege - o prezumție legală de vinovăție și de răspundere a persoanelor vizate, ci a prevăzut posibilitatea și nu obligativitatea atragerii acestei răspunderi, doar după administrarea de dovezi care să ducă la concluzia că, respectivele fapte ilicite imputate au generat starea de insolvență.
Pe de altă parte, este cunoscut că și procedura reglementată de Legea nr.85/2005, ca orice proces civil, este guvernată de principiul "actori incubit probatio"prevăzut de art. 1169 Cod civil, potrivit căruia,"cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească".
Concluzionând, punerea în discuție a antrenării răspunderii materiale a persoanelor prev. de art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este strict și obligatoriu condiționată de dovedirea certă a legăturii de cauzalitate dintre săvârșirea faptelor ilicite prev. de literele "a", "b" și "c" ale aceluiași articol și starea de insolvență a debitorului.
Cum, în speță, pe de o parte, în raportul întocmit de lichidator în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 din Legea nr.85/2006, nu au fost identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a societății debitoare " Com" S - condiție esențială pentru punerea în discuție a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditor în condițiile alin. 3 al aceluiași articol, iar pe de altă parte, creditoarea nu a făcut dovada săvârșirii de către fostul administrator al pârâtei, a faptelor ilicite prevăzute expres și limitativ de dispozițiile imperative ale art. 138 alin. 1 literele "a", "b" și "c" și nici a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență a debitoarei, deși sarcina probei îi revenea, în mod corect și legal judecătorul sindic a procedat la respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Mai mult, după cum rezultă fără echivoc din conținutul raportului în discuție (filele 36 - 37 dosar fond), încetarea activității debitoarei s-a produs în anul 2004 datorită pierderilor înregistrate și intenției de a nu se acumula pierderi noi, ultimul bilanț contabil fiind cel aferent primului semestru al anului 2006, în condițiile în care societatea a fost dizolvată în anul 2005; prin procesul verbal de control fiscal nr. 73123/2003, creditoarea nu a constatat alte deficiențe în afara unor obligații de plată suplimentare către bugetul de stat, în valoare de 1721 lei, achitate parțial, iar cea mai mare parte a creanței actuale către Direcția Generală a Finanțelor Publice Soc onstituie suma de 1.000 lei, reprezentând o amendă aplicată la data de 20 februarie 2008, pentru nedepunerea unor situații financiare specifice unei societăți care desfășoară activitate; nu în ultimul rând, chiar pârâta ar fi împrumutat societatea debitoare cu suma de 16.107 lei, nerecuperată, pentru plata datoriilor, în ultimul an de activitate.
În ceea ce privește critica creditoarei - recurente, vizând ținerea de către debitoare a unei activități fictive, ori neținerea contabilității în conformitate cu legea, se reține că aceste aspecte nu au constituit obiect de analiză pentru prima instanță, care s-a pronunțat în limitele investirii și exclusiv asupra obiectului cererii formulate de creditoare, pentru atragerea răspunderii materiale a pârâtei în baza art. 138 alin. 1 lit. "a", "b" și "c" din legea insolvenței, cu respectarea principiului disponibilității, astfel încât nu pot fi cenzurate pentru prima dată în recurs,Curteafiind în imposibilitate să exercite activitatea de control judiciar și încălcând, în caz contrar, principiile dublului grad de jurisdicție și al dreptului la apărare, ceea ce nu poate fi admis.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de recurs invocat și că, nici din oficiu nu există motive de casare,Curtea,în temeiul art. 312 alin. 1, 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditorul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nri 932 din data de 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu debitoarea intimată " COM" prin lichidator Cabinet de Insolvență "AV. ", cu sediul în S,-,. 1,. A,. 1, județul S, S, pârâta intima, domiciliată în S,-, județul S, creditoare intimată fiind Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - cu sediul în B,--11, sector 1 și intimat - parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact./2 ex./22.02.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 679/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 923/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
