Practica judiciara insolventa. Decizia 910/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 910/
Ședința publică din 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditorii, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1607/1.07.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate în termenele legale, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 6 octombrie 2009 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1607 din 1 iulie 2009, Tribunalul Comercial Mureșa admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidari Consult și, în consecință:
A constatat că în patrimoniul debitoarei SC SRL nu există bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare: în baza art. 127 (1) lit. din Legea nr. 31/1990 republicată, a dispus dizolvarea societății, ca urmare a falimentului; în baza art.131 și 132 din Legea nr. 85/2006 republicată, a dispus închiderea procedurii; radierea debitoarei SC SRL, din evidențele Registrului Comerțului și publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al României și notificarea hotărârii debitorului reprezentat prin lichidator, tuturor creditorilor, către DGFP M și ORC M, administratorului debitoarei și se va afișa în extras la sediul tribunalului.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic analizând cererea prin prisma raportului întocmit de lichidator, a constatat că, deși acesta a efectuat demersuri, nu a reușit să identifice bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 131 si 132 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SC SRL, iar în baza art. 227 din legea nr. 31/1990 republicată, a dispus înscrierea mențiunilor referitoare la faliment și dizolvarea în registrul Comerțului, precum și radierea debitoarei din evidențele Registrului Comerțului și publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al României.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditorii Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și AVAS, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii și continuarea acesteia până la recuperarea integrală a creanțelor.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice arată că prin hotărârea recurată s-a dispus închiderea procedurii falimentului deși a rămas nerecuperată suma de 304.040 lei, lichidatorul judiciar nefiind în măsură să dovedească că a depus toate diligențele pentru identificarea bunurilor societății debitoare și valorificarea acestora în vederea recuperării creanțelor creditorilor. Atunci când s-a dispus închiderea procedurii nu s-a ținut seama de scopul acesteia, acela de recuperare a datoriilor, mai degrabă s-au creat facilități debitoarei, care nu a mai fost obligată să răspundă pentru paguba adusă creditorilor.
Aceleași motive de recurs sunt invocate și de către creditoarea AVAS, care la rândul ei reclamă nerecuperarea sumelor datorate cu titlu de contribuții de asigurări sociale și arată că prin închiderea procedurii, fără să se uzeze de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, prin formularea unei cereri de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, s-au încălcat flagrant aceste dispoziții legale, aplicarea lor fiind absolut necesară pentru găsirea persoanelor vinovate de deturnarea sumelor reținute cu titlu de CAS.
Se arată, de asemenea, că lichidatorul judiciar nu întreprins nici o măsură de identificare a bunurilor societății debitoare, nu a examinat activitatea debitorului, examinarea să se fi concretizat prin încheierea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Prin modul de soluționare a cauzei au fost așadar încălcate dispozițiile art. 2, 5, 136, 138, 140 și 142 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând în primul rând faptul că AVAS nu are calitate procesuală, întrucât prin sentința nr. 217 din 21 ianuarie 2009, judecătorul sindic a respins contestația formulată de acesta împotriva tabelului definitiv de creanțe, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 433/R/2009 a Curții de Apel Târgu -M. Se arată în continuare că nici criticile formulate de această recurentă în sensul neaplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu sunt justificate, în condițiile în care o astfel de cerere de angajare a răspunderii a fost formulată dar a fost respinsă de judecătorul sindic, soluția acestuia fiind menținută de instanța de recurs. Toate aceste aspecte au fost menționate în raportul final.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, se arată că în toate raporturile depuse pe parcursul procedurii au fost menționate demersurile efectuate de lichidatorul judiciar în identificarea și valorificarea tuturor bunurilor din patrimoniul debitoarei falite. De altfel, prin cererea de recurs formulată nu se arată ce demersuri ar fi trebuit efectuate pentru identificarea altor bunuri presupuse ca existând în patrimoniul debitoarei.
Examinând recursurile formulate sub aspectul motivelor invocate de recurenți, instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice continuarea procedurii, nu se indică nici un bun aparținând societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că cererea de creanță formulată de AVAS de înscriere pe de creanțe a fost respinsă, această parte din proces nu a înțeles să conteste tabelul definitiv de creanțe și în condițiile în care nu i-a fost recunoscută de către judecătorul sindic calitatea de creditoare, recursul acestei părți apare ca inadmisibil.
Prin urmare Curtea de Apel Târgu -M apreciază criticile recurenților asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.316 din același cod, va respinge recursurile ca nefondate și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1607 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 1389/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond: -14.10.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 128/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 906/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
