Practica judiciara insolventa. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 920/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice N și de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 508/F din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru recurenta-pârâtă, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, în dublu exemplar, întâmpinare formulată de recurenta-creditoare la recursul formulat de pârâta.
Se comunică părții prezente un exemplar al întâmpinării.
Reprezentanta recurentei-pârâte arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii cu privire la ambele recursuri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului promovat și modificarea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea recurentei-pârâte la plata sumei reprezentând parte din pasivul debitoarei Sub acest aspect, consideră că în soluționarea cererii de atragere a răspunderii instanța de fond nu a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, omițându-se faptul că toate biletele la ordin care au generat datoriile societății au fost emise anterior momentului la care pârâta a devenit administrator al societății.
Susține că la data de 31 mai 2005, la 4 luni după numirea ca administrator a pârâtei, stocul de marfă a fost folosit de fostul administrator dar nu există dovada că a fost încasată contravaloarea acestuia. Totodată, arată că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, prin pct. 7 al acestora solicitând se explica în ce modalitate se poate reține culpa pârâtei pentru intrarea în incapacitate de plată a societății. Precizează că nu a fost formulat un răspuns lămuritor sub aspectele semnalate și consideră că nu se poate reține culpa pârâtei nici măcar pentru o parte din pasivul societății debitoare.
În concluzie, solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat și respingerea recursului creditoarei Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 508/F/06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamța fost admisă, în parte, cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidator L și a obligat pârâta la plata sumei de 396.301 lei, reprezentând parte din pasivul debitorului COM
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 3161/3.02.2006, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, pârâta - debitoare a fost desemnată administrator al debitorului SC Com SRL la data de 24.01.2005 (fila 30).
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert G și completările la raport (filele 100 - 103, 116, 129 - 130), din cererea de faliment formulată de Bank SA - Suc. N și înscrisurile depuse de aceasta în dovedirea dreptului de creanță ( filele 2 - 4, 6 - 19), din declarațiile de creanță și înscrisurile anexate în dovedire (dosar creanțe), rezultă că faptele care au condus la starea de insolvență a debitorului datează din perioada anterioară datei de 24.01.2005, precum și din cea ulterioară, când societatea a fost administrată de pârâta - debitoare.
Întrucât procedura reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privește exclusiv faptele proprii de persoane chemate să răspundă pentru pasivul debitorului, în sarcina pârâtei - debitoare nu poate fi reținut decât prejudiciul cauzat creditorului prin faptele săvârșite de aceasta în timpul îndeplinirii funcției de administrator al debitorului.
În acest sens, din raportul de expertiză menționat mai sus (filele 100 - 103), rezultă că pârâtul - debitor SC Com SRL figura în ultima balanță de verificare din 31.05.2005, cu un stoc de marfă care faptic nu a fost găsit de lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței, în valoare de 396.301 Ron.
Susținerile pârâtei - debitoare, potrivit cărora mărfurile ar fi fost sustrase, nu pot fi reținute de instanță în favoarea acesteia, întrucât la dosarul cauzei, nu sunt probe în acest sens.
Din același raport de expertiză, precum și din declarația de creanță formulată de creditorul Banca Comercială SA - Suc. P N și din contractul de garanție personală - fidejusiune din 2.02.2005 (filele 46 - 51, dosar creanțe), rezultă că pârâta - debitoare a garantat datoriile SC SRL de 800.000 lei către Banca Comercială SA - Suc. N cu întreg patrimoniul debitorului SC Com SRL.
Prin actul sus indicat, pârâta - debitoare a cauzat un prejudiciu de 564.907,88 lei, constând în cuantumul creanței invocate împotriva debitorului de către Banca Comercială - Sucursala
Cele ce preced formează convingerea instanței că pârâta - debitoare, cu vinovăție, a folosit în interesul ei, precum și în cel al SC SRL, bunuri din patrimoniul debitorului, în valoare de -,88 lei, ceea ce în drept, constituie fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 și că, între această faptă și prejudiciul creditorilor, există raport de cauzalitate.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu a fost reținută în sarcina pârâtei debitoare întrucât, în afară de contractul de garanție personală - fidejusiune din 2.02.2005, pentru care s-a reținut vinovăția pârâtei - debitoare în cele ce preced, nu există probe în afară de orice dubiu, care să confirme încheierea și efectuarea altor fapte și acte de comerț, în interesul pârâtei - debitoare și că, în acest scop, pârâta - debitoare a dispus continuarea activității debitorului.
Nici faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. b și d nu pot fi reținute în sarcina pârâtei - debitoare pentru același considerent și anume: lipsă de probe.
În raport de cele sus expuse, pârâta - debitoare a fost obligată să răspundă patrimonial, dar numai în măsura în care i-a prejudiciat pe creditori.
În vederea punerii în executare a prezentei sentințe, instanța reține că, potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor (fila 121), pasivul debitorului în cuantum de 1.259.382,63 lei se compune din următoarele creanțe:
- suma de 3449 lei - creanța privilegiată a creditorului Direcția Generală a
Finanțelor Publice N;
- suma de 572.117,28 lei - creanța garantată a creditorului Bank;
- suma de -,88 lei - creanța garantată a creditorului Banca
Comercială - Sucursala P N;
- suma de 113.382 lei - creanța chirografară a creditorului BRD -
Generale A - Suc. P N;
- suma de 3316,49 lei - creanța chirografară a creditorului C
L;
- suma de 1706,98 lei - creanța chirografară a creditorului C
Prin încheierea pronunțată la data de 08 mai 2009 în același dosar s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 508/F/06 mai 2009, în sensul că în loc de "obligă pe aceasta la plata sumei de 396.301 lei se va scrie "obligă pe aceasta la plata sumei de 961.208,88 lei".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea N și pârâta .
Recurenta N în motivarea recursului arată că instanța a reținut greșit faptul că pârâta se face vinovată doar de încălcarea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006, nu și a faptelor stipulate în art. 138 lit. b, c și d din același act normativ, din lipsă de probe, fapt pentru care pârâta a fost obligată doar la plata sumei de 961.208,88 lei și nu la plata întregului pasiv al debitoarei.
Recurenta susține că faptele la care a făcut referire sunt probate prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei depus la termenul din 06 februarie 2008 și raportul de expertiză contabilă întocmit de economist Consideră că în raport de cele reținute în raportul cauzal cererea de atragere a răspunderii trebuia formulată și pentru administratorii și.
Recurenta consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru ca foștii administratori să fie obligați să suporte o parte din pasivul societății, iar conduita administratorilor în îndeplinirea obligațiilor poate fi apreciată și pe baza dispozițiilor Codului civil referitoare la mandat.
Recurenta arată că lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii pentru întreg pasivul debitoarei, în sumă de 1.259.382,63 lei potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor. În acest tabel recurenta este trecută doar cu suma de 3.449 lei, deși la data de 17 aprilie 2008, ulterior întocmirii tabelului definitiv a formulat cerere de precizare a creanței la suma de 75.696 lei, iar lichidatorul avea obligația să modifice tabelul, să înscrie recurenta și cu această creanță și să formuleze cerere de atragere a răspunderii și pentru această sumă. Arată că în raportul de expertiză contabilă, expertul redă tabelul preliminar al creanțelor în care era trecută cu 78.239 lei.
Cu privire la acest recurs, Curtea reține următoarele:
Recurenta a invocat faptul că din raportul cauzal întocmit la 31 ianuarie 2008 de lichidatorul judiciar și din raportul de expertiză întocmit de expert G pentru termenul din 23 noiembrie 2006 rezultă că pârâta se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. b, c și d din Legea 85/2006.
Analizând aceste înscrisuri, Curtea constată că din cele 2 rapoarte rezultă că pârâta se face vinovată de lipsa stocului de marfă în valoare de 396.301 lei, evidențiat în balanța de verificare din 31 mai 2005 și de faptul că a garantat cu patrimoniul societății datoriile L către - SUCURSALA N în valoare de 800.000 lei, iar prin neachitarea datoriei de către obligatul principal s-a majorat pasivul debitoarei cu suma de 564.907,88 lei cu care a fost înscrisă în tabelul creditorilor.
Aceste fapte se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, cum de altfel a reținut în mod corect și judecătorul sindic.
Deși în concluziile celor 2 rapoarte invocate se susține că pârâta se face vinovată și de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. l lit. b, c și d din Legea nr. 85/2006, nici lichidatorul și nici expertul nu descriu fapte care să se circumscrie acestor dispoziții legale, iar referirile recurentului la aceste fapte sunt făcute la nivelul general, fără indica fapte concrete. Prin urmare, judecătorul sindic a reținut în mod corect că nu sunt probe la dosar din care să rezulte existența faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. b, c și
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii numai împotriva pârâtei, iar judecătorul sindic s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investit. În aceste condiții, neformularea unei cereri de atragere răspunderii și împotriva foștilor administratori și nu poate constitui o critică adusă sentinței.
În ceea ce privește cuantumul creanței deținute de recurentă și pentru care trebuia formulată cererea de atragere a răspunderii, Curtea constată că în tabelul definitiv consolidat recurenta figurează cu o creanță în sumă de 3.449 lei.
Pasivul debitoarei, ce trebuie acoperit în cadrul procedurii, este cel trecut în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Prin urmare, numai în limita acestui pasiv lichidatorul poate formula cerere de atragere a răspunderii.
Împrejurarea că ulterior întocmirii tabelului definitiv consolidat al creanțelor recurenta a formulat o cerere de precizare creanței, în sensul majorării acesteia, nu are relevanță în prezenta cauză. O astfel de cerere nu atrage automat modificarea tabelului, creanțele se declară în termenele prevăzute de lege și stabilite în sentința pronunțată de judecătorul sindic și modificările aduse tabelului de creanțe sunt operate de lichidatorul judiciar numai în baza unei hotărâri a judecătorului sindic.
Pentru considerentele expuse mai sus, recursul declarat de recurenta N va fi respins ca nefondat.
II. Recurenta a arătat în motivarea recursului că instanța de fond nu a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză și argumentele prezentate de ea. Astfel, instanța nu a observat că toate biletele la ordin care au generat datoriile societății au fost emise anterior momentului la care a devenit administrator al societății. de marfă a fost preluat de către firma L, la inițiativa fostului administrator, care în fapt a exercitat administrarea societății și după ce recurenta a devenit administrator și aceste aspecte rezultă din înscrisurile existente la dosar. Instanța nu a făcut nici o referire în motivare la înscrisurile din care rezultă că stocul de marfă fost vândut de către și nu a ținut cont de faptul că a fost singura persoană interesată în achitarea datoriilor societății, vânzând în acest scop bunurile sale și ale membrilor familiei sale.
Cu privire la acest recurs, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt probate. Nu există înscrisuri la dosar din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută la judecătorul sindic, în ceea ce privește stocul de marfă.
Recurentei nu i-a fost angajată răspunderea decât pentru fapte săvârșite în perioada cât a fost administrator al societății, nu au fost reținute fapte ce derivă din emiterea sau avalizarea unor bilete la ordin.
Este adevărat că o parte din datoriile societății au fost achitate cu sume obținute din vânzarea unor bunuri ce au aparținut recurentei, însă nu a fost acoperit tot pasivul societății și prin urmare, în condițiile în care s-a stabilit existența unei fapte ce atrage răspunderea, se impune a se dispune obligarea recurentei la acoperirea unei părți a pasivului în limita stabilită prin sentința pronunțată de judecătorul sindic.
Pentru considerentele mai sus expuse, urmează să se dispună respingerea și a acestui recurs ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile recurenta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice N și de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 508/F din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare COM LPN, intimata - lichidator LICHIDATOR LPN și intimații - creditori: L TG J, JT INTERNAȚIONAL L B, TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT L, CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P N, BANK P N, L comuna cel, satul B, județul N, BANK P N, L B, comuna Roșie, județul N și BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE R, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2009.
Pt. PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc -plecat din instanță PREȘEDINTE INSTANȚĂ | JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu |
Grefier, |
Red.
Red. M,
tehnored. 16 ex.
27 nov. 2009
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 541/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 736/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
