Practica judiciara insolventa. Decizia 932/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 932/2009
Ședința publică din data de 10.03.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de G împotriva deciziei pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N, SC SRL, &, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru timbrarea contestației în anulare s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
S-a înregistrat la dosar în data de 06.03.2009, întâmpinare din partea administratorului judiciar al debitoarei SC SRL, ..
Curtea, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților constată că prezenta contestație în anulare se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 84/13.01.2009 a Tribunalului Comercial Cluj pronunțată în dosarul nr-, s-a respins recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței comerciale nr. 2017 din 15.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care a menținut-o în întregime.
În considerentele acestei decizii, curtea reținut că, prin sentința comercială nr. 2017 din 15 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulata de către lichidatorul judiciar &, desemnat in procedura de faliment a debitoarei SC SRL.
S-a încuviințat suportarea din fondul de lichidare a sumei de 1057,58 Ron cheltuieli de procedura avansate de către lichidatorul juidiciar.
S-a încuviințat un buget previzionat de 1510,5 Ron pentru intervalul 10.11.2008-10.02.2009 care va fi suportat din fondul special constituit in baza art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând cererea de încuviințare a plății cheltuielilor de procedură, judecătorul sindic a apreciat-o ca fiind întemeiată și în consecință o va admite.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 85/2006, au fost încuviințate cheltuielile de procedură avansate de administratorul judiciar în cuantum de 1.057,58 lei, urmând ca plata acestora să se efectueze din fondul de lichidare, având în vedere lipsa disponibilităților bănești din conturile debitoarei, precum și a oricăror bunuri în patrimoniul debitoarei, cheltuielile încuviințate au fost dovedite cu facturile și chitanțele aflate la dosar.
Prin același raport de activitate, administratorul judiciar a solicitat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, aprobarea bugetului previzionat întocmit pentru intervalul 10.11.2008-10.02.2009 în cuantum de 1.510,5 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic că la acest moment, ținând cont de lipsa în continuare a disponibilităților bănești, a procedat la întocmirea unui buget pentru următoarele trei luni, solicitând încuviințarea ridicării din contul gestionat de UNPIR a sumei de 1.510,5 lei, ținând cont și de Hotărârea nr. 4/15.07.2006 a UNPIR.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G care a solicitat în temeiul art. 312 Cod procedură civilă modificarea în întregime a hotărârii judecătorului sindic pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de antrenare a răspunderii personale formulată în conformitate cu art. 138 alin (1) lit d, e din Legea nr. 85/2006 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Astfel, deoarece răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de lege este o răspundere civilă delictuală parțială, întrucât legea vorbește de obligația de plată a unei părți din pasivul averii debitorului, în speță nu se putea cere obligarea fostului administrator la suportarea întregului pasiv al debitoarei.
În urma cesiunii care a avut loc în cadrul debitoarei cesionarii au dobândit calitatea de asociați cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate respectiv obligațiile juridice aferente ce constituie în esență activul și pasivul societății. Faptul că cesionarii au preluat părțile sociale ale unei societăți care în opinia lichidatorului judiciar era lipsită de rentabilitate nu poate duce la concluzia că a existat o totală lipsă de interes în această preluare.
Mai apoi, încetarea plăților a fost rezultatul în cazul de față a mai multor motive cum ar fi existența unor creanțe nerecuperate efectuarea unor lucrări suplimentare nedecontate, și scumpirea materialelor de construcții ulterior încheierii contractelor de antrepriză și nicidecum din conduita culpabilă a administratorului.
De asemenea, încetarea plăților nu reprezintă o faptă ilicită pentru angajarea răspunderii administratorului deoarece în accepțiunea art. 138 din legea nr. 85/2006 sunt menționate în mod restrictiv condițiile și cazurile pentru care poate fi antrenată răspunderea administratorului însă lichidatorul judiciar nu a făcut dovada existenței nici uneia dintre aceste cazuri ci s-a limitat doar să invoce două prezumții în stabilirea acestei răspunderi respectiv ținerea unei contabilități fictive contrar dispozițiilor legale prezumție înnăscută din lipsa documentelor contabile - faptă prevăzută de art. 138 alin (1) lit d și respectiv deturnarea unor bunuri ale societății ( art. 138 lit. e ) urmare a predării acestora în urma cesionării părților sociale bunuri care mai apoi nu au putut fi găsite.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență ce poate apărea așa încât în condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs raport ce constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Totodată, s-a reținut și incidența prevederilor art. 138 alin (1) lit. e din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care din declarațiile complete privind activitatea debitoarei depuse la sfârșitul anului 2005 rezultă că aceasta nu a mai desfășurat activitate după noiembrie 2005 așa încât s-a apreciat că ulterior cesiunii bunurile debitoarei înregistrate în contabilitatea acestora sunt imposibil de găsit rezultând că acestea au fost deturnate de către fostul administrator.
Este unanim recunoscut atât de jurisprudență cât și de doctrină caracterul limitativ al enumerării din art. 138 Legii nr. 85/2006.
În aceste condiții este imposibil de asimilat faptelor prevăzute limitativ în dispozițiile legale sus amintite a oricăror alte fapte săvârșite de administratori și care ar putea atrage angajarea răspunderii patrimoniale a acestora.
Este fără dubiu că în speță judecătorul sindic a reținut incidența prevederilor art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006 și respectiv art. 138 alin (1) lit. e din aceeași lege.
Pârâtul Gap rocedat la cesionarea părților sale sociale în luna noiembrie a anului 2005 către și.
Situația actuală a societății este aceea de insolvență, valoarea masei credale fiind de 641.406,08 RON.
Ulterior, datei cesionării societatea nu a mai acumulat datorii la bugetul de stat și drept urmare, că aceasta nu a mai desfășurat activitate așa încât totalul datoriilor ce compun masa credală au fost acumulate în perioada în care debitoarea a fost administrată de pârâtul
Din această perspectivă concluzia ce se desprinde este aceea că înstrăinarea societății s-a realizat cu scopul urmărit de asociatul administrator G de a se sustrage aplicării dispozițiilor legale prin care creditorii i-ar fi putut imputa starea de insolvență.
Drept urmare, judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut atunci când a analizat contractul de cesiune a părților sociale ci dimpotrivă a apreciat această probă în funcție de circumstanțele concrete ale speței și în raport de celelalte probe administrate.
Este adevărat că cesionarea părților sociale nu este interzisă și nu reprezintă în sine o faptă prevăzută expres de art. 138 din Legea insolvenței însă, ceea ce i s-a imputat administratorului statutar în persoana recurentului este tocmai faptul că prin activitatea desfășurată de acesta a determinat apariția stării de insolvență a societății prin aceea că nu a luat toate măsurile legale și în special cea cu privire la ținerea unei contabilități în conformitate cu legea.
Prin cesionarea părților sociale s-a urmărit în fapt ca acesta să se sustragă de la aplicarea prevederilor art. 138.
Persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau dimpotrivă nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului.
unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu activități direct producătoare de prejudiciu însă cum este și în cazul de față ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități (creanțele bugetare către DGFP care au acumulat penalități considerabile).
De asemenea, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că, aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
În speță, pârâtul recurent pe de o parte a ascuns documentele contabile având ca scop denaturarea situației financiare a debitorului și totodată prin nepredarea acestora către lichidatorul judiciar s-a putut prezuma că acesta nici nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Împotriva acestei decizii declarat recurs G, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și admiterea recursului, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii recurentului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul arată că instanța de recurs omis să cerceteze următoarele motive de modificare sentinței invocate, prev. de art. 304 pct.9 Cod proc.civ. respectiv:
Răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de lege, este o răspundere civilă delictuală, care spre deosebire de răspunderea civilă delictuală de drept comun este parțială, deoarece Legea nr. 85/2006 vorbește de obligația de plată unei părți din pasivul averii debitorului, în timp ce acoperirea pagubei în cazul răspunderii civile delictuale de drept comun este totală. În speță nu se putea dispune obligarea fostului administrator la suportarea întregului pasiv al societății debitoare. Cu alte cuvinte, instanța de recurs nu a analizat acest motiv de modificare a contestatorului.
În urma cesiunii care avut loc în cadrul SC SRL, cesionarii au dobândit calitatea de asociați cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate. Deci, în urma încheierii acestui act juridic de cesiune, s-au transmis toate drepturile și obligațiile juridice aferente, respectiv, activul și pasivul societății. asociați au avut cunoștință de existența pasivului, aspect, confirmat prin clauza din contractul de cesiune, în care se menționează faptul că "noii asociați declară că au luat cunoștință de situația financiară societății".
În fața instanței de recurs, invocat ca și motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. faptul că lipsa documentelor contabile nu i se poate imputa, deoarece toate documentele financiar-contabile au fost predate actualilor asociați prin proces verbal de predare-primire existent la dosarul cauzei. De asemenea, prin același proces verbal de predare-primire, tot patrimoniul societății fost predat noilor asociați, astfel încât contestatorul nu este în culpă pentru faptul că, ulterior acestei predări, aceste bunuri sunt de regăsit.
Contestatorul invocat ca și motiv de modificare sentinței instanței de fond și faptul că, contrar celor reținute referitor la faptul că nu s- ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale, din fișele analitice și sintetice depuse la dosarul cauzei emise de Administrația Finanțelor Publice C-N, precum și din declarațiile fiscale, care au fost depuse și ulterior cesiunii, respectiv în anul 2006, când au fost efectuate anumite plăți, reiese că fost ținută contabilitatea în mod legal.
Instanța de recurs nu analizat acest motiv de modificare sentinței, nu făcăut nicio referire la existența tuturor acestor documente (în lipsa cărora Administrația Finanțelor Publice C nici nu ar fi putut să calculeze valoarea debitului( și nu motivat în nici un fel prin decizie de ce aceste acte nu ar face dovada existenței unei contabilități în conformitate cu dispozițiile legale.
Examinând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Potrivit art.318 Cod proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318(1) Cod proc.civ. trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și b) această omisiune să se fi produs din greșeală.
Instanța a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de analiza fiecare motiv de casare (putând grupa în acest sens argumentele aduse de părți), obligație pe care în prezenta cauză instanța de recurs și- îndeplinit-
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.318.civ, va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de G împotriva deciziei nr. 84 din 13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Curții de APEL CLUJ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/6.04.2009
Jud. recurs:,
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Andrei Axente Irinel, Claudia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2166/2009. Curtea de... → |
|---|
