Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 04 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU- și pe intimat " " I, lichidator judiciar LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 473/S din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată recursul în atare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 473/S/13.10.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic s-a dispus:
S-a respins cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I avînd ca obiect autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
S- aprobat raportul final prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "", cu sediul social declarat în municipiul I,-,.614,.6, jud. I, avînd număr de ordine în Registrul Comerțului J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași și cele ale Direcției Generale ale Finanțelor Publice a județului
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a aprobat în parte decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și s- dispus plata către acesta a sumei de 2545,40 lei (845,40 lei cheltuieli materiale și 1700 lei onorariu) din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărîre, tribunalul reține următoarele:
La data de 9.06.2009 s-a înregistrat cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, avînd ca obiect autorizarea sa pentru formularea acțiunii în stabilirea răspunderii materiale, prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, determinată de omisiunea lichidatorului judiciar de a formula o astfel de acțiune.
Raportul final a fost înregistrat și afișat la ușa instanței, fiind publicat de lichidatorul judiciar în Buletinul procedurilor de Insolvență nr. 2953 din 18.06.2009.
Cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucît aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:
1. omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile de apariția stării de
insolvență;
2. omisiunea de a formula acțiunea în răspundere în situația în care aceasta amenință să
se prescrise, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul sindic are în vedere faptul că argumentele de esență ale creditorului vizează omisiunea lichidatorului de a promova o acțiune în stabilirea răspunderii personale, fiind astfel incidente dispozițiile din teza a doua a art. 138 alin. 3.
Acțiunea în stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alin. 3 sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
În înțelesul literal al termenului, omisiunea indicării în raport a persoanelor răspunzătoare s-ar referi doar la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute totuși în raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia în sensul că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, în sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, în cazul în care în raport s-a indicat de administratorul judiciar/lichidator că nu au rezultat informații privind incidența în cauză a vreuneia din faptele limitativ prevăzute de lege în art. 138 alin. 1 lit. a -
În cauza dedusă judecății, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, precum și în raportul final, ambele rapoarte necontestate de creditori în termenul legal, lichidatorul arată că din analiza indicatorilor financiari rezultă că în cauză nu se regăsesc elemente probatorii în susținerea unei astfel de acțiuni, starea de insolvență fiind generată de un management neperformant, lipsa provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli și neurmărirea încasării creanțelor, fapte ce nu sunt enumerate în disp.art. 138 alin. 1 ca latură obiectivă a atragerii răspunderii.
În condițiile în care creditorul bugetar nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii prin depunerea de înscrisuri sau prezentarea altor elemente probatorii care să contureze existența vreuneia din faptele prevăzute limitativ în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cererea de autorizare se dovedește a fi doar un demers formal, ce ar duce la tergiversarea procedurii și implicit acumularea unor noi cheltuieli de procedură.
Cum în cauză nu se regăsesc nici una din cele două situații enumerate anterior, judecătorul sindic va respinge cererea de autorizare și în condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia și care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, în cauză fiind incidente disp.art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel încît instanța urmează a hotărî închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavînd finalitate decît majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
În baza disp.art. 135 din lege, instanța va dispune notificarea închiderii procedurii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, iar în temeiul disp.art. 136 va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități. Pentru activitatea desfășurată, în temeiul disp.art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 se va aproba în parte decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar (fiind excluse din decont, din categoria cheltuieli materiale cele ocazionate de transport, sumele urmînd a fi suportate din fondul de lichidare.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice Iad eclarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 473/S/13.10.2009 a Tribunalului Iași și a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii de autorizare întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 3 din. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Administrația Finanțelor Publice susține că instanța de fond i-a îngrădit dreptul de a formula acțiunea în contradictoriu cu persoanele vinovate de aducerea debitorului în insolvență și care au creat un prejudiciu considerabil bugetului de stat, doar pentru faptul că lichidatorul judiciar a precizat în rapoartele sale că starea de insolvență a fost generată de un management neperformant, lipsa provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli și neurmărirea încasării creanțelor, necalificînd aceste fapte ca intrînd în sfera art. 138 alin. 1 pentru atragerea sancțiunii prevăzute de lege.
Se susține că instanța de fond nu a luat în considerare împrejurarea că lichidatorul judiciar, în analiza prezentată în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență, a expus analiza indicatorilor prezentați pe site MFP și nu din analiza/expertizarea documentelor de evidență contabilă.
Pe de altă parte, nu numai că nu au fost analizate demersurile realizate în procedură și chiar înainte de a se deschide procedura, a catalogat însă organul fiscal că ar fi stat în pasivitate doar pentru faptul că nu a fost contestat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și să prezinte lichidatorului elemente probatorii care să fi răsturnat prezumțiile pe baza cărora acesta a apreciat că nu există temeiuri pentru promovarea unei acțiuni în stabilirea răspunderii personale, considerînd în final că cererea de autorizare se dovedește un demers formal.
Netemeinicia hotărîrii rezultă din împrejurarea că instanța nu a apreciat corect demersul întreprins de creditorul bugetar întrucît raportul asupra cauzelor nu se află printre rapoartele care pot fi contestate, deoarece prin acesta nu s-au luat și nici nu s-au dispus măsuri de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, cu depășirea sau încălcarea acestor atribuții. Raportul asupra cauzelor reprezintă o simplă formalitate, un raport în care sunt cuprinse simple afirmații bazate doar pe niște indicatori preluați din site-ul
Legea 85/2006 prevede posibilitatea contestării rapoartelor practicienilor în insolvență doar în ce privește măsurile luate de aceștia cu încălcarea sau depășirea atribuțiilor conferite de lege.
Raportul asupra cauzelor reprezintă o atribuție exclusivă a practicianului desemnat să administreze procedura și cuprinde o analiză a situației economice și juridice a debitorului în baza unor elemente preluate din site-ul și nu din evidența contabilă a debitoarei, astfel încît această analiză nu poate reflecta realitatea.
Întrucît legea prevede că titularul principal al acțiunii în răspundere patrimonială este administratorul /lichidatorul judiciar, însă nu-l obligă de a iniția o astfel de acțiune în condițiile în care în prezenta cauză nu poate fi constituit comitetul creditorilor, creditorul bugetar,avînd calitate de creditor majoritar, a înaintat o cerere de autorizare, aceasta fiind o condiție prealabilă pentru a fi promovată acțiunea în răspundere împotriva administratorului debitoarei.
Prin urmare, netemeinicia hotărîrii rezultă din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitoarei, instanța nu a apreciat corect asupra raportului lichidatorului judiciar care, susține recurenta, prezintă cauzele ajungerii debitoarei în insolvență, însă omite a formula acțiunea, ceea ce conferă creditorilor, în subsidiar, dreptul de a interveni ca titular al acestei acțiuni pentru recuperarea prejudiciului suferit.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atît în doctrină, cît și în jurisprudență, cîtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decît pentru propriile bunuri.
Față de aceste aspecte invocate, recurenta consideră ca nelegală și netemeinică sentința comercială nr. 473/S/13.10.2009 și solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii cererii privind autorizarea recurentei de a introduce acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere la suportarea pasivului "" I care nu a putut fi recuperat în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, în speță recurentei-creditoare Administrația Finanțelor Publice I (în tabelul definitiv fiind înscriși doar doi creditori: Administrația Finanțelor Publice I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I), dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu art. 59 din lege, persoanele vinovate de producerea stării de insolvență a debitorului și/sau dacă aceștia au omis să formuleze acțiune în răspundere, iar termenul de introducere al acesteia se apropie de prescripție.
Curtea mai reține că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din lege.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei "" (filele 119-120 vol. I dosar fond), lichidatorul judiciar Lichidator. a menționat că nu s-au identificat elemente necesare antrenării răspunderii personale a conducerii debitoarei.
Faptul că Administrația Finanțelor Publice I a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, cât și imposibilitatea acesteia de a-și recupera creanța nu obligă instanța, în mod automat, să dispună admiterea cererii de autorizare, aceasta făcându-se în condițiile statuate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură
civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 473/S din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex.
Tribunalul Iași - judecător sindic:.
11.01.2010.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 543/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 932/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
