Practica judiciara insolventa. Decizia 940/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 940/2009
Ședința public din 10 martie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: ---
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțrii, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile 3604 din 27 octombrie 2008 pronunțat în dosarul cu numr unic - al Tribunalului Maramure ș, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M, SC SRL, SC SRL - ÎN FALIMENT PRIN LICHIDATOR JUDICIAR LG având ca obiect procedura insolvenței angajarea rspunderii membrilor organelor de conducere.
dezbaterilor și susținerile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 3 martie 2009, încheiere ce face parte integrant din prezenta hotrâr
CURTEA:
Prin sentința civil nr. 3.604 din 27 octombrie 2008 pronunțat în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Na fost admis acțiunea promovat lichidatorul LG, B-M, în reprezentarea debitoarei B-M, împotriva pârâtului, acesta fiind obligat s suporte cu averea personal pasivul societții debitoare în sum de 59.883,32 lei reprezentând creanțele înregistrate de creditorii debitoarei în dosarul de faliment nr- al Tribunalului Maramure
Pentru a hotrî astfel, judectorul sindic a reținut prin sentința civil nr. 4.022/30.10.2006 a Tribunalului Maramure ș s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei.
Conform dispozitivului sentinței, lichidatorul judiciar a realizat demersurile necesare pentru preluarea actelor si documentelor contabile ale debitoarei, pârâtul fiind notificat despre obligația de a depune aceste acte, dar tuturor acestor notificri administratorul debitoarei nu le-a dat curs.
S-a reținut de ctre judectorul sindic c afirmațiile pârâtului în sensul c nu se face vinovat de starea de insolvenț a debitoarei pentru motivele artate în aprrile fcute, nu sunt de natur a înltura rspunderea acestuia, în condițiile în care a fost unicul administrator al societții și în aceast calitate avea obligația legal de a conduce contabilitatea în conformitate cu legea sau de a lua msurile necesare în acest sens.
Pe de alt parte, judectorul sindic a reținut c pârâtul nu a fcut nici o dovada c actele contabile ar fi în posesia altei persoane, aceste aspecte fiind întrite și de expertiza contabil de specialitate întocmit în cauz de ctre un expert judiciar care ajunge la aceeași concluzie.
In aceste condiții, judectorul sindic a apreciat ca fiind incidente în speț prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 care prevd c "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judectorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoan juridic, ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societții sau de conducere, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț a debitorului, prin una dintre urmtoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictiv, au fcut s dispar unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;"
Faț de toate aceste considerente, judectorul sindic a apreciat c societatea a ajuns în stare de faliment datorit faptului c administratorul nu a depus diligența necesar în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege și de actul constitutiv înclcând astfel și legile fiscale.
Pentru aceste motive judectorul sindic a admis acțiunea conform dispozitivului mai sus citat.
Împotriva acestei hotrâri a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecinț, modificarea în întregime a sentintei recurate ca nelegal și nefondat în sensul respingerii cererii de angajare a rspunderii sale personale, în calitate de administrator al B- ca fiind nefondat.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâtul a artat c sentinta recurat a fost pronuntat cu gresita aplicare a prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și a prev. art. 10 alin. 4 din Legea contabilitții.
Referitor la faptele imputabile în sarcina sa, în calitate de administrator, pârâtul a precizat faptul c în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, rspunderea pentru aplicarea necorespunztoare a reglementrilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite s îndeplineasc aceast funcție, împreun cu personalul din subordine.
În fapt, relev pârâtul, contabilitatea societții-debitoare B- a fost condus de d-na director economic de la înființarea societții și pân la mijlocul anului 2001, iar apoi începând de la mijlocul anului 2001 de ctre contabila, astfel c acestor persoane le revine responsabilitatea pentru starea de insolvenț a societții
În acest context, pârâtul a învederat faptul c, rspunderea stabilit în sarcina sa de ctre judectorul-sindic a fost fcut cu înclcarea Legii contabilitții și a prev. art. 138 din Legea insolvenței, astfel c solicit admiterea probei cu înscrisuri prin care s se dovedeasc existența în cadrul societții-debitoare a unor contracte de munc cu persoanele care au avut calitatea de director economic și contabil șef și faptul c starea de insolvabilitate a societții-debitoare nu este consecința direct a faptelor presupus prejudiciabile svârșite de el.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006, respectiv prev. art. 304 pct. 9 art. 3041. pr. Civ.
Intimata DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE Mad epus întâmpinare ( 13) prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a dispozițiilor hotrârii recurate.
Analizând actele si lucrrile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 3041Cpc, instanta de recurs retine urmtoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judectorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoan juridic ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de ctre membrii organelor de supraveghere din cadrul societții sau de conducere, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevzute în aliniatul 1 al art. 138 lit. a- Natura juridic a rspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o rspundere civil, patrimonial, iar sursa obligației înclcate determin natura rspunderii.
Înclcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage rspunderea contractual a administratorului, iar înclcarea unei obligații legale atrage rspunderea delictual a administratorului. rspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu și respectiv culpa personal a celui faț de care se antreneaz rspunderea.
Prejudiciul creditorilor const în imposibilitatea încasrii creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvenț, definit de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizeaz prin insuficiența fondurilor bnești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a strii de insolvenț constituie o condiție suficient pentru angajarea rspunderii, dat fiind faptul c are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente faț de ctre creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricrei alte persoane s fi contribuit la ajungerea societții în stare de insolvenț, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii s
Fapta trebuie s fi produs starea de insolvenț, respectiv încetarea plților sau s fi constituit numai o condiție favorabil producerii acestei stri.
Vinovția poate îmbrca forma culpei sau a intenției și trebuie s fi existat la data svârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului c prin svârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciaz societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea strii de insolvenț este suficient pentru antrenarea rspunderii. În msura în care culpa îmbrac forma intenției, unele din faptele enumerate constituie dealtfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a rspunderii este reglementat de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Rspunderea poate fi antrenat pentru întregul prejudiciu produs prin fapta svârșit, prejudiciu ce se raporteaz la întreaga mas a creditorilor.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar/lichidatorului poate fi încadrat la lit. daa rt. 138, angajarea rspunderii fcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice alt persoan au contribuit la starea de insolvenț a debitoarei. sugereaz existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de creditori, textul gsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabil pentru realizarea efectului.
Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilitții în conformitate cu dispozițiile legale atest înclcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilit în sarcina administratorilor societții de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 stabilește c administratorii sunt solidar rspunztori faț de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilitții republicat prevede c rspunderea pentru organizarea și conducerea contabilitții revine administratorului.
Neținerea contabilitții în mod corect nu face posibil sesizarea dificultților cu care se confrunt societatea și face insesizabil starea de insolvenț care poate s apar la un moment dat, aspecte care ar fi înlturate în condițiile unei contabilitți ținute corect care ar permite administratorilor s ia msurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilitții în conformitate cu legea se prezum existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicit și prejudiciul produs care const în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu se prezum atâta timp cât exist încetarea de plți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere starea de fapt retinut de ctre judectorul sindic, instanta de recurs apreciaz c recursul este total neîntemeiat si urmeaz a fi respins.
În susținerea acestei poziții procesuale, instanta de recurs consider c, dup cum statueaz și dispozitiile art. 138, poate fi antrenat rspunderea pentru pasivului debitoarei rmas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezult din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
In ciuda demersurilor constante ale lichidatorului judiciar, pârâtul nu si-a îndeplinit obligatia de predare a actelor contabile. Potrivit datelor obtinute de ctre lichidatorul judiciar, ultimul bilant contabil înscris în datele Ministerului Finatelor este din anul 2002. Rezult faptul c pentru intervalul 2002-2006, pân la deschiderea procedurii de insolvenț, contabilitatea nu a fost tinut în conformitate cu normele incidente si nu exista acte contabile.
Contrar celor afirmate prin recursul declarat, nu suntem în situatia unor erori întocmite cu prilejul întocmirii actelor contabile, situatie care poate fi imputat contabilului societții comerciale, ci în situatia în care nu exist nici un act contabil pentru un interval de patru ani, deoarece pârâtul-recurent nu a fcut nici o dovad a faptului care-l împiedica s predea aceste acte, în msura în care aceste acte exist. Mai mult, nici prin recursul declarat nu a fost indicat persoana care detine aceste acte contabile, ci doar persoanele delegate cu atributii de conducere a serivicului de contabilitate care desigur activeaz sub directul control al administratorului statutar, responsabil pentru functionarea societții comerciale si îndeplinirea obligatiilor legale stabilite in sarcina sa.
Prin cererea de recurs se solicit administrarea probei cu înscrisuri pentru a dovedi contractele de munc încheiate cu persoanele indicate, pentru conducerea contabilitții. Nici un înscris nu a fost depus îns în probarea acestui aspect. Chiar în conditiile în care aceste contracte de munc erau dovedite, rmânea problema justificrii refuzului de predare al acestor acte contabile. Prin aplicarea unei prezumtii simple, instanta de recurs apreciaz c aceste acte nu au fost predate pentru ca în realitate nu exista.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 alin. 1. recursul va fi respins ca neîntemeiat si sentinta recurat va fi mentinut ca fiind pe deplin legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent împotriva sentinței civile nr. 3.604 din 27 octombrie 2008, pronunțat în dosarul nr. 5.962/- al Tribunalului Maramure ș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.Dact./2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 812/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2124/2009. Curtea de... → |
|---|
