Practica judiciara insolventa. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 961/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de DIRECȚIA SILVICĂ cu sediul în Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 424/2 martie 2009 Tribunalului Harghita.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.424 din 2 martie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr- a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar General Consult Tg.M și în baza art.131 din Legea nr.85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SRL G, cu toate consecințele juridice.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu au fost predate documentele de evidență contabilă, că din analiza informațiilor deținute, lichidatorul judiciar a concluzionat că intrarea în insolvență a fost determinată de utilizarea banilor de către o altă societate, respectiv INDUSTRIES SA și că nu a fost identificată nici o persoană din cadrul societății debitoare care să se facă vinovată de săvârșirea vreuneia dintre faptele enumerate la art.138 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, lichidatorul judiciar a întocmit raportul final împotriva căruia nu s-au formulat obiecțiuni.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de Direcția Silvică M, care a cerut casarea și respingerea raportului final, continuarea procedurii falimentului debitoarei și efectuarea demersurilor de recuperare a creanței datorate debitoarei falite de INDUSTRIES SA, susținând că raportul este lacunar, incapabil să explice cum sumele de bani utilizate de o altă societate nu s-au recuperat, recurenta criticând și modul în care s-a concluzionat că nu există fapte în raport de care să se atragă răspunderea materială personală.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Judecătorul sindic a avut în vedere și mențiunile din raportul întocmit de lichidatorul judiciar, desemnat în cauză privind creanța față de debitoare a INDUSTRIES SA. S-a explicat în raport faptul că lichidatorul judiciar a deschis acțiune în baza OG5/2001, însă Tribunalul Harghitaa respins irevocabil cererea prin Ordonanța nr.1239 din 20 august 2003 și că ulterior a procedat la deschiderea unei acțiuni de drept comun, respinsă însă de Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Tg. S-a precizat că prin Decizia nr.5363 din 7 decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a trimis cauza în vederea judecării pe fond la Curtea de Apel Tg.M care, la termenul din 8 septembrie 2005 scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Tribunalului Harghita. Tribunalul Harghitaa respins cererea prin sentința civilă nr.1334 din 19 aprilie 2006, împotriva căreia a formulat apel, iar Curtea de Apel Tg.M, prin Decizia nr.105/A din 27 noiembrie 2006 dispus admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita - judecător sindic. Din nou, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia Curții de Apel Tg.M și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în rejudecarea apelului pronunțându-se Decizia nr.101/A din 21 decembrie 2007 în sensul admiterii și obligând pârâtul la 255.000 lei. Hotărârea a fost atacată cu recurs de ambele părți, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, la 2 decembrie 2008 admis recursul formulat de pârâta INDUSTRIES SA, a casat în parte hotărârea cu privire la obligația de plată a pârâtei. Lichidatorul judiciar a subliniat astfel că, deși a efectuat toate demersurile necesare pentru recuperarea acestei creanțe și a epuizat toate căile de atac, nu a reușit recuperarea.
Prin urmare, nu se verifică motivul invocat în recurs și anume acela că lichidatorul judiciar nu a reușit să explice de ce nu s-au recuperat banii utilizați de către societate și că raportul final ar fi lacunar.
Referitor la angajarea răspunderii personale, lichidatorul și-a susținut punctul de vedere, or, el nu poate fi obligat, în pofida celor constatate și apreciate de el, să formuleze cerere de angajare a răspunderii. Creditorilor care depun diligențe în acest sens li se oferă posibilitatea, în limitele procesuale conferite de Legea nr.85/2006 republicată, să facă acest demers, dacă sunt întrunite condițiile de autorizare în vederea promovării cererii de angajare. Recurenta invocă faptul că nu s-a cerut angajarea răspunderii materiale și nu s-au făcut suficiente dovezi abia când exercită calea de atac a recursului împotriva dispoziției de închidere a procedurii după ce, în prealabil, nu a formulat obiecțiuni la raportul final, de altfel niciunul dintre creditori nu a formulat obiecțiuni.
În condițiile arătate, în contextul în care nu există nici disponibilități bănești, judecătorul sindic în mod justificat a aprobat raportul final și a făcut aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Silvică M, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.424 din 2 martie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red./
Tehnored./
11 ex./23.11.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2149/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1465/2009. Curtea de... → |
|---|
