Practica judiciara insolventa. Decizia 970/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 970/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP S împotriva sentinței comerciale nr. 903/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr.1167//85/2009.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.903/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege în persoana debitorului s-a constatat, potrivit certificatului constatator eliberate de Oficiul Registrului Comerțului nr. 6942/04.02.2009, că societatea este o societate cu trei asociați, înființată in anul 2003, având sediul social expirat la data de 01.07.2006, prin ajungerea la termen a contractului de închiriere.
Din cuprinsul notei de prezentare întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S nr. -/14.03.2009 s-a reținut că societatea are evidențiat în bilanțul contabil întocmit la data de 30.06.2008 imobilizări corporale în sumă de 89.692 lei bunuri care au fost sechestrate în baza procesului verbal nr. 80637/29.02.2008 și care nu au putut fi valorificate în lipsa ofertanților. In cuprinsul notei s-a menționat faptul că demersurile efectuate pentru identificarea reprezentantului debitoarei nu au avut nici un rezultat.
Cu privire la existența stării de insolvență este necesar a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în aplicarea art. 379 alin 3 și alin.4 cod procedură civilă și art. 1023 cod civil ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței conform art. 3 alin.1 pct. 6 din Legea insolvenței.
Din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a tabelului centralizator al creanțelor fiscale și a fișei sintetice editată la 26.02.2009 s-a constatat, în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor de creanță fiscală ar sta declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil care se presupune că ar fi depus declarațiile fiscale începând cu data de 25.09.2004.
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 Cod pr. fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat), enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei au valoare a unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
In cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii, precum și tabelul privind publicarea pe internet a actelor administrative privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale, a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectarea procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din Cod procedură fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu este dovedită.
Așadar, judecătorul sindic obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolenței, conform atribuțiilor impuse de art. 11 alin.2 din legea insolvenței, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 6 din legea insolvenței. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S solicitând modificarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că au împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă constituită potrivit art. 110 și 141 Cod pr. fiscală. Creanța bugetară nu este supusă verificării.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. c, art. 12 alin. 1, art. 66 din Legea nr. 85/2006, art. 44 Cod pr.fiscală, art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 242 Cod pr.civilă
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod pr.civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SRL în temeiul art. 1 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pentru a fi admisibilă această cerere este necesar a se face dovada că debitoarea nu deține niciun bun în patrimoniu, înainte de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 și 12 din Legea nr. 85/2006.
În speță, se constată că debitoarea deținea la 23.06.2008 bunuri în valoare de 89692 lei, așa cum rezultă din situația depusă de creditoare la 4.03.2009 (5,6 dosar fond), astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006. De altfel, bunurile au și fost sechestrate de creditoare.
Chiar dacă sediul a expirat, debitoarea funcționa la acel sediu unde se află și bunurile sechestrate, astfel că nu se poate aprecia că sediul nu mai există sau că debitoarea ar funcționa la o altă adresă.
Față de neîndeplinirea cerinței lipsei totale a bunurilor din patrimoniul debitoarei, nu mai era necesară verificarea creanței creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Verificarea creanței urma să fie făcută doar după îndeplinirea condiției menționate sau în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
În speță, critica creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S referitoare la greșita apreciere a judecătorului sindic asupra creanței sale este irelevantă câtă vreme nu s-a probat lipsa totală a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă și art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006, să respingă drept nefondat recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cererea acesteia de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC SRL fiind nefondată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP S împotriva sentinței comerciale nr. 903/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./4.ex./14.01.2010
Jud. fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 103/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 283/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
