Practica judiciara insolventa. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU- MUN. I și pe intimat " EXPERT " I, lichidator judiciar LICHIDATOR 2003 I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " EXPERT " I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva Încheierii numărul 499 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, curtea de apel constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față reține următoarele:
Prin încheierea nr. 499 din 14.2009 a Tribunalului Iași, Secția comercială și de contencios administrativ, judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I privind autorizarea introducerii acțiunii pentru stabilirea răspunderii personale conform prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea creditorului urmează fi respinsă întrucît, date fiind concluziile lichidatorului judiciar cuprinse în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, potrivit cărora apariția acestei stări nu se datorează vreuneia din faptele descrise la art. 138 alin. 1, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens de art. 138 alin. 3 pentru autorizare.
Împotriva acestei hotărîri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr. 499/14.2009, admiterea cererii privind autorizarea de a formula acțiune pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea procedurii și formularea acțiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În dovedirea motivelor de recurs, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I arată următoarele:
Hotărîrea judecătorului sindic de respingere a cererii vizînd autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a introduce acțiunea pentru stabilirea răspunderii personale nu este nici legală, nici temeinică. Această soluție contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Soluția judecătorului sindic de respingere a cererii formulate de Administrația Finanțelor Publice I, precizează recurenta, aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorului bugetar în recuperarea creanțelor. Autorizarea creditorului bugetar de a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere ale debitoarei se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Dacă lichidatorul judiciar a omis să introducă acțiunea prevăzută de art. 138, recurenta apreciază că solicitarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a dovedi existența unor astfel de împrejurări sau fapte dintre cele menționate de lege, care să conducă la incriminarea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei, este pe deplin legală astfel încît creditorul bugetar nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1. Datoriile foarte mari pe care societatea le înregistrează față de bugetul de stat, constînd taxa pe valoare adăugată, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate însă veniturile obținute au fost destinate personal al administratorilor și în detrimentul creditorului bugetar.
Netemeinicia hotărîrii, susține recurenta, rezultă și din faptul că, deși existau premizele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c, respectiv debitorul a continuat activitatea deși aceasta ducea vădit la incapacitate de plată, fapt ce rezultă din fișa agentului economic, fișă care prezintă acumularea de obligații fiscale și plățile efectuate.
Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezenta, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atît o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în incapacitate de plată dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Analizînd recursul prin prisma motivelor invocate și avînd în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditorul recurent contestă faptul că judecătorul sindic nu l-a autorizat să formuleze o cerere de atragere a răspunderii personale a organelor de conducere a debitorului în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a formulat o astfel de cerere și, în opinia sa, existau premize pentru a se impune obligarea administratorului la repararea prejudiciului creat bugetului de stat.
Lichidatorul judiciar, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, a precizat că nu au fost evidențiate elemente de vinovăție prevăzute de art. 138 alin. (1) din legea insolvenței.
Prin legea insolvenței textul legal ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere indică expres persoanele care au legitimitate procesuală activă să formuleze o atare acțiune. Astfel, conform art. 138 alin. (1), legiuitorul recunoaște calitatea procesuală activă în formularea acțiunii mai sus menționate în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, aceștia trebuind să introducă o cerere la judecătorul sindic.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat expres că nu se impune formularea unei astfel de cereri deoarece nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Cu toate acestea, dreptul la acțiune în răspundere, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) din lege, mai este recunoscut și altor persoane în afara administratorului judiciar sau lichidatorului.
Dispozițiile art. 138 alin. (3) recunosc legitimitate procesuală activă comitetului creditorilor doar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci cînd administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice în raportul pe care-l întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege persoanele vinovate de provocarea stării de insolvență a debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar acesta a arătat că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 din legea insolvenței, neputînd identifica faptele care duc la instituirea răspunderii organelor de conducere.
Față de cele mai sus expuse, Curtea constată că în mod întemeiat judecătorul sindic a respins cererea recurentei, iar criticile formulate de acest creditor sunt nefondate așa încît, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice I împotriva încheierii nr. 499/14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex.
24.02.2010
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 600/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 970/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
