Practica judiciara insolventa. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " "
și pe intimat " COMPLEX TURISTIC " I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 546/S din 15 decembrie 2007 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen;
- cu adresa nr. 1988/09.01.2009, recurentul solicită judecarea recursului și în lipsa părților, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând recursul comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 546/S din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - s-a respins cererea introductiv formulată de creditorul B privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului Complex Turistic.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. 7450/99/24.09.2007, creditorul a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul Complex Turistic, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 26 310,41 lei și 4 800, reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații și penalități conform contractului și anexelor acestuia, tabelului de calcul și facturii anexate cererii, prezumând că neplata se datorează stării de insolvență.
Verificând cererea introductivă, se constată că aceasta nu îndeplinește condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Este adevărat că Legea nr.85/2006 nu cere un titlu executoriu și că, potrivit art.379 alin.3 cod procedură civilă,certitudinea creanței există nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu ci și atunci când este constatată printr-un înscris sub semnătură privată, emanând de la debitor sau recunoscut de el, însă,în cauză, dovada existenței creanței reclamate este discutabilă,întrucât factura anexată nu îndeplinește condiția impusă de art.46 cod comercial-aceea de a fi acceptată la plată de pretinsul cumpărător sau recunoscută de dânsul.
Contractul și anexele aflate la dosar probează doar existența un raport juridic între părți care presupune îndeplinirea unor obligații reciproce,dar nu s-a făcut dovada că aceste obligații au și fost executate,din moment ce factura nu poartă decât elemente certe de identificare a creditorului,astfel că suma din acesta nu reprezintă creanță certă,lichidă și exigibilă.
Prin urmare, în lipsa unei creanțe certe, ca una din condițiile necesare declanșării procedurii Legii nr.85/2006,cererea introductivă urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarea motivare:
Susține recurenta că sentința civilă a fost pronunțată cu stabilirea greșită a situației de fapt deduse judecații, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 ind. 1 întrucât:
Instanța de fond, interpretând în mod eronat situația de fapt, a stabilit în mod netemeinic că reclamanta nu ar fi făcut dovada existentei unei creanțe însușite.
Însă, recurenta susține că, creanța este însușită și acceptată în mod expres de către debitoarea Complex Turistic în baza art. 5.1. alin. 3 din Contractul de abonament seria E nr. 20986 care prevede:
Sumele înscrise în factură se vor considera asumate de, la data emiterii facturii, chiar dacă factura a fost sau nu a fost, din orice motiv, comunicată acestuia.
Sumele se consideră a fi asumate de către în baza semnăturii date pe prezentul.
De altfel, mai arată recurenta că, în cazul în care instanța de fond nu ar fi fost lămurită cu privire la aceste aspecte, aceasta, în virtutea rolului activ, avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, prin solicitarea tuturor documentelor contabile care ar fi dovedit fără putință de tăgadă acceptarea prin înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale.
Analizând motivele de recurs formulată și raportându-le la actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că în speță creditorul - recurent are o creanță care nu îndeplinește condiția cerută de art. 46 Cod comercial, referitoare la acceptarea la plată de pretinsul debitor a creanței în valoare de 26.310,41 lei și 4.800 USD.
Față de prevederile contractuale invocate în cererea de recurs, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii în considerarea contractului încheiat de părți doar atestarea raportului juridic existent între părți, prevederile contractuale invocate neînlăturând aplicarea dispozițiilor art. 46 din Codul comercial cu privire la proba obligațiilor comerciale prin facturi acceptate la plată.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței nr. 546/S din 5.12.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.01.2009
Tribunalul Iași
Jud. BGD.
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 981/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 188/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
