Practica judiciara insolventa. Decizia 991/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 991/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de AVAS, cu sediul în B- sector 9-11 și DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.1027/25.19.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, ambele recurente solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1027/25 septembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, s-a constatat că raportul final al lichidatorului în procedura de insolvență a debitoarei, SC SRL a fost aprobat irevocabil prin Decizia nr. 458/R/20 mai 2008 Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă pe seama debitoarei și radierea ei din Registrul Comerțului, reținându-se în considerentele hotărârii atacate că deși s-a dispus angajarea răspunderii personale pentru suma de 211.226,89 lei, potrivit Sentinței nr. 1129/13.06.2007 a Tribunalului Comercial Mureș, modificată prin Decizia nr. 1272/R/29 2007 Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, creditoarea DGFP M nu a putut finaliza procedura executării silite, astfel încât nu se justifică menținerea în continuare a cauzei pe rol, mai ales că legiuitorul a reglementat posibilitatea urmăririi încasării și distribuirii sumelor potrivit procedurii speciale din Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât nu s-a realizat scopul consacrat de lege, că nu s-a pus în executare hotărârea de angajare a răspunderii personale a administratorilor societății în cadrul procedurii, că nu s-au respectat principiile procedurii insolvenței, dat fiind caracterul acesteia, o procedură concursuală, colectivă și egalitară, că lichidatorul judiciar nu a respectat scopul procedurii, că prin hotărârea atacată nu s-a dispus descărcarea acestuia de atribuțiile sale și cesionarea către creditori a drepturilor de executare a hotărârilor de angajare, că abandonarea procedurii nu servește intereselor creditorilor.
De asemenea a declarat recurs și creditoarea AVAS B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a disp. cuprinse în Legea nr. 85/2006, respectiv nu a fost respectat scopul legii insolvenței, că în mod nelegal s-a dispus închiderea procedurii, fără a ser dispune întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a hotărârii de angajare a răspunderii personale a administratorilor, și că executarea silită a acestora, se face de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc; și deci, executarea silită trebuia începută în cadrul procedurii, putând fi însă continuată și după închiderea acesteia de către creditori.
S-a mai arătat că tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc și că executarea silită după închiderea procedurii, l-ar transforma pe executorul judecătoresc în lichidator.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Susținerile recurentelor potrivit cărora prin închiderea procedurii nu s-ar realiza scopul instituit de Legea nr. 64/1995 sunt nefondate, în condițiile în care finalitatea procedurii rezidă tocmai în asanarea mediului comercial, prin eliminarea comercianților care introduc insecuritate în relațiile comerciale în care sunt parte.
Mai exact, prin închiderea procedurii în cazul de față, încetează existența societății falite ca persoană juridică și în aceeași măsură se sting și raporturile juridice în care aceasta a fost parte, încercându-se, în raport de disp. art. 2 din Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitoarei prin lichidarea unor bunuri din averea lui.
Or, în prezenta cauză s-a dispus și angajarea răspunderii personale a administratorului, tocmai în vederea realizării scopului instituit de legiuitor, dar împrejurarea că atât societatea falită cât și administratorul nu dețin bunuri mobile sau imobile, urmăribile în prezenta procedură este de natură a atrage, după cum a reținut și judecătorul sindic, tocmai închiderea procedurii falimentului.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică îndestularea creditorilor și ulterior procedurii, în condițiile în care în patrimoniul administratorului ar exista bunuri supuse urmăriri, în condițiile procedurilor de executare silită reglementate de codul d e procedură civilă.
În acest sens, au fost invocate de către judecătorul sindic disp. art. 136 alin. 6 din codul d e procedură fiscală, potrivit cărora executarea silită urmează a fi făcută pentru creanțe fiscale în condițiile procedurii fiscale. Or, în aceste condiții, este cert că nimic nu va împiedica creditorii să procedeze la urmărirea silită a bunurilor administratorilor, fiind lipsit de relevanță faptul că executorul judecătoresc nu ar fi în posesia tabelului definitiv consolidat pentru a cunoaște modul de distribuire a sumelor astfel obținute. Aceasta pentru că nimic nu-l împiedică să obțină un asemenea exemplar al tabelului, procedând la distribuire conform ordinii de prioritare a creditorilor, fără însă a se substitui atribuțiilor lichidatorului judiciar așa cum acestea au fost stabilite prin legea insolvenței.
Pe de altă parte, este nerelevantă împrejurarea că prin hotărârea atacată nu s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de atribuțiile sale, pentru că această dispoziție poate fi luată de judecătorul sindic și ulterior, printr-o nouă hotărâre judecătorească, această omisiune nefiind de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate.
Referitor la susținerea recurentei DGFP M potrivit căreia nu s-a dispus cesionarea în favoarea creditorilor, a dreptului de executare a hotărârilor de angajare a răspunderii personale a administratorilor, este neîntemeiată întrucât în patrimoniul debitoarei se regăsește acest drept care poate fi exercitat oricând în condițiile și termenele legale.
Împrejurarea că în cadrul procedurii s-a încasat o sumă infimă este nerelevantă în cauză, întrucât demersurile lichidatorului judiciar au fost în acest sens, au fost cenzurate de către judecătorul sindic, nefiind identificate nelegalități în activitatea lichidatorului judiciar.
Referitor la susținerea creditoarei recurente AVAS B, referitoare la obligația lichidatorului judiciar de a începe executarea silită pentru a putea fi continuată ulterior, după închiderea procedurii de către executorul judecătoresc, Curtea apreciază că recurenta a interpretat greșit disp. art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât a apreciat în sens restrictiv dispozițiile precitate, limitând posibilitățile de valorificare a eventualelor bunuri regăsite în patrimoniul debitorilor. De altfel, această dispoziție se impune a fi coroborată pentru o interpretare sistematică cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 85/2006 în sensul că aceste dispoziții invocate să producă un maxim de efecte juridice prin ipotezele textului legal.
În consecință, prin prisma acestor considerente, curtea apreciază că se impune, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea recursurilor promovate în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, pentru că nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de AVAS, cu sediul în B- sector 9-11 și DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.1027/25.09.2008 a Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,la 18 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exmeplare
7 ianuarie 2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 525/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1109/2008. Curtea de... → |
|---|
