Practica judiciara insolventa. Decizia 1109/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1109/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței comerciale nr.502/16.05.2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
La apelul nominal răspunde intimatul-contestator, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimatul-contestator declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimatul-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 502 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul de faliment privind debitoarea SC. SA nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, împotriva tabelului definitiv de obligații și împotriva tabelului suplimentar de obligații întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei de M SA, de către lichidatorul judiciar Consult SPPI Târgu-M; s-a dispus înscrierea creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M în tabelul definitiv consolidat cu suma de 53.528 lei creanță bugetară, format din suma de 29.397 lei creanță preluată de la CJP M și suma de 24.131 lei, reprezentând TVA, impozit pe salarii, obligații de plată privind fondul pentru susținerea învățământului și fondul de handicapați, sumă la care se vor calcula penalitățile și majorările aferente creanțelor bugetare până la data de 5 2002; s-a dispus întocmirea și înregistrarea la tribunal spre afișare a tabelului definitiv consolidat de către lichidator.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că împotriva debitoarei Sc. SA, procedura insolvenței s-a deschis prin sentința nr. 3757/2002, termenul limită pentru înregistrarea declarațiilor de creanțe fiind stabilit la 15.04.2003. Inițial, creditoarea DGFP M și-a înregistrat declarația de creanță la data de 05.04.2004 pentru suma de 27000,02 lei iar la data de 13.05.2004 și-a precizat-o, solicitând înscrierea în tabelul definitiv de obligații a unei creanțe de 263.432,4 lei, creanță care rezulta din procesul verbal de control nr. 1/11.05.2004. Ulterior, în baza procesului verbal de control nr. 1465/11.05.2004, creditoarea și-a precizat din nou creanța pentru suma de 347.990 lei. Dacă în tabelul suplimentar de creanțe creditoarea DGFP Maf ost înscrisă cu suma de 263.432,4 lei, în tabelul definitiv consolidat a fost înscrisă cu creanța de 347.990 lei. Excepția tardivității contestației a fost respinsă, întrucât, potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2006, până la închiderea procedurii, orice persoană interesată poate formula contestație împotriva creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în cadrul descoperii existenței unui fals, dol, sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a unui drept de preferință. În speță, contestatorul a formulat contestația după efectuarea unei expertize contabile încuviințată în cadrul soluționării cererii de angajare a răspunderii personale a foștilor administratori ai debitoarei falite, raportul fiind comunicat creditoarei care nu a înțeles să formuleze obiecțiuni. Creanța inițială a creditoarei a fost de 27.000,02 lei iar ultima creanță de 347.990 lei a fost stabilită prin procesul verbal din 11.05.2004 prin estimare întrucât nu existau documente pe baza cărora să se poată determina obligațiile debitoarei. Creanța se compune din impozit pe salarii, din fondul pentru susținerea învățământului de stat, TVA și fondul pentru handicapați la care s-au adăugat majorările aferente, sumele fiind calculate pentru perioada iulie 2000-martie 2004. Judecătorul sindic a reținut că debitoarea și-a valorificat ultimele active până la data de 30.06.2000, obținând venituri excepționale, așa încât, ulterior nu mai avea bunuri în patrimoniu care să-i permită desfășurarea unor activități sau tranzacții care să atragă obligația de plată a TVA-ului. Pentru perioada iulie 2000-martie 2004 creditoarea a estimat un TVA de 117.636,6 lei și majorări de întârziere de 62.635 lei, estimare care nu reflectă situația fiscală reală a debitoarei. În ceea ce privește impozitul pe salarii, s-a reținut că debitoarea nu a mai avut personal angajat din iunie 2000, așa încât nu avea obligația de plată a unor sume cu titlul de impozit pe salarii. Așa fiind, s-a considerat că elementele avute în vedere de creditoare la estimarea obligațiilor datorate nu au reflectat situația reală a societății, creditoarea fiind îndreptățită să solicite sumele datorate de debitoare până la data de 30.06.2000 și majorările de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii. Cuantumul acestora este de 22.645 lei TVA, 1253 lei impozit pe salariu, 46 lei fondul pentru susținerea învățământului de stat, și 186 lei fondul pentru handicapați, cu majorările aferente până la data de 05.12.2002, data deschiderii procedurii. La această creanță se adaugă cea în cuantum de 29.397 lei preluată de la CJP Cât privește titlul de creanță a creditoarei, s-a reținut că dispozițiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind interdicția de verificare a creanțelor cuprinse în titluri executorii, nu sunt aplicabile în speță întrucât actul de control din 11.05.2004 a fost întocmit după deschiderea procedurii iar calitatea de titlu executoriu trebuia dobândită anterior acestui moment procesual. Așa fiind, creanțele bugetare constatate în astfel de condiții pot fi supuse verificării în cadrul procedurii.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP M solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii contestației.
În expunerea de motive se arată că în mod greșit judecătorul sindic a reținut aplicabilitatea Legii nr. 85/2006 câtă vreme contestația s-a înregistrat sub legea veche, respectiv, 64/1995. Se mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 170 din OG. nr. 92/2003 debitoarea nu a formulat contestație împotriva procesului verbal din 11.05.2004, așa încât, acesta a devenit titlu executoriu. Contestatorul a acționat în instanță împotriva procesului verbal însă prin sentința nr. 486/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a anulat acțiunea ca netimbrată.
În notele de ședință depuse la dosar de către lichidator se solicită respingerea recursului creditoarei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedura insolvenței împotriva debitoarei s-a deschis prin sentința nr. 3757/2002, termenul limită pentru înregistrarea declarațiilor de creanțe fiind stabilit la 15.04.2003. Deși creditoarea DGFP Mas olicitat prelungirea termenului de depunere a creanței, după un an de zile, și-a înregistrat declarația de creanță la data de 05.04.2004 pentru suma de 27000,02 lei pentru ca, după o lună, la 13.05.2004 și-a precizat-o, solicitând înscrierea în tabelul definitiv de obligații a unei creanțe de 263.432,4 lei, creanță care rezulta din procesul verbal de control nr. 1/11.05.2004. Apoi, ulterior, în baza altui proces verbal de control, nr. 1465/11.05.2004, creditoarea și-a precizat din nou creanța pentru suma de 347.990 lei. Se constată astfel inconsecvența creditoarei care, nici măcar după un an de zile de la expirarea termenului de depunere a creanțelor, nu a fost capabilă să-și înregistreze o creanță certă, în termen de o lună precizându-și de 3 ori creanța. În acest context, este firească întrebarea despre ce titlu executoriu poate fi vorba. Acest titlu creditoarea trebuia să-l dețină la data deschiderii procedurii și nu să și-l constituie ulterior. Din conținutul raportului din 11.05.2004, rezultă că sumele datorate bugetului de stat s-au calculat prin estimare pentru perioada iulie 2000-martie 2004, deși procedura s-a deschis în 2002. Pe de altă parte, deși art. 67 din OG. nr. 92/2003 prevede că în caz de determinare a bazei de impunere prin estimare trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare, aceasta constând de altfel, tocmai în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, creditoarea nici măcar nu a luat legătura cu administratorul judiciar desemnat în cauză pentru a obține informații cu privire la situația reală a societății în perioada avută în vedere pentru control. De altfel, în momentul în care administratorul judiciar a intrat în posesia actelor contabile a adus la cunoștința creditoarei acest aspect tocmai pentru ca aceasta să-și poată preciza cât mai corect creanța. Cu toate acestea, controlul s-a efectuat fără a avea la bază documentele financiar - contabile ale societății pentru perioada respectivă, ci doar a celor anterioare datei de 30 iunie 2000. Așa fiind, în mod legal și temeinic judecătorul sindic a considerat că creanța creditoarei poate fi supusă verificării, nefiind aplicabile dispozițiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, titlul său de creanță, constând în procesul verbal de control, neconstituind titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 85, 110 și 141 din OG. nr.92/2003.
Cât privește critica adusă de creditoare sentinței atacate referitoare la calitatea procesuală a contestatorului, în sensul că, actul procedural, în speță contestația, fiind formulată sub imperiul Legii nr. 64/1995, trebuia soluționată prin prisma acestui act normativ, se dovedește a fi neîntemeiată câtă vreme contestatorul a formulat o nouă contestație la data de 06.12.2007, după intrarea în vigoare a legii nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 502 din 16 mai 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-15.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 991/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1111/2008. Curtea de... → |
|---|
