Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 101/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 101
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva sentinței comerciale nr. 1388/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința comercială nr. 1388/C/15 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibius -a respins cererea creditoarei DGFP Sibiu pentru atragerea răspunderii împotriva pârâtului G în contextul art. 137 din Legea nr. 64/1995.
În motivarea acestei soluții, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Dispozițiile Legii nr. 85/2006, la fel ca și ale Legii nr. 64/1995 republicată sunt de natură procedurală, cum de altfel rezultă din chiar titlul legii.
Este adevărat că în cauză sesizarea instanței și deschiderea procedurii este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, însă aspectul aplicării în timp a normelor procedurale ale legilor insolvenței rezultă din dispozițiile art. 156 alin.3 ale legii noi care prevăd că: "a data intrării in vigoare a prezentei legi, <LLNK 11995 64 11 211 0 17>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, <LLNK 11990 31 11 212 282 30>art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, precum si orice altă dispoziție contrară se abrogă (la data de 26 iulie 2006 intrat în vigoare Legea nr. 85/2006, prin care s-a abrogat Legea nr. 64/1995 - lege care a suferit sute de modificări: 106 prin Legea nr.99/1999, 129 prin nr.OG 38/2002 și 122 prin Legea nr. 149/2004).
Prin interpretarea normei rezultă că procedura care a fost deschisă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 va fi administrată conform noilor reglementări.
A interpreta altfel, ar însemna să se deroge de la principiul prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituție și să creeze o situație de excepție, adică de ultraactivitate a legii vechi, fără ca excepția aceasta să fie prevăzută de lege (ca în cazul vechilor modificări al legii insolvenței prin dispozițiile art. IV de OG nr. 38/2002 etc.)
O asemenea excepție nu poate fi prezumată sau dedusă, ea trebuie să fie expresă, iar în absență s-a apreciat că trebuie să se rămână numai pe planul strict al reglementărilor constituționale.
Se susține, de asemenea că deși, de principiu, în materie delictuală în insolvență trebuie să fie aplicabile normele de drept substanțial în vigoare la data săvârșirii faptelor, în virtutea principiului neretroactivității legii, de imediată aplicare fiind doar normele de procedură.
Cu toate acestea, în speță sub acest aspect, nu există un conflict între Legea nr. 85/2006 și Legea nr. 64/1995, deoarece conținutul art.137 din Legea nr. 64/1995 este identic cu cel al art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, față de cele menționate, s-a apreciat că analiza legalității investirii judecătorului sindic, inclusiv sub aspectul calității procesuale active, trebuie efectuată la momentul sesizării, potrivit legii în vigoare la acest moment, respectiv Legea nr. 85/2006. S-a constatat astfel că, în raport de momentul sesizării - 2 mai 2009, calitatea procesuală activă pentru a solicita antrenarea răspunderii administratorului social culpabil pentru starea de insolvență a societății în faliment o avea conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul care trebuiau să exercite această acțiune în termenul de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 raportat la Decretul nr. 167/1958 și nu creditoarea reclamantă.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs creditoarea DGFP Sibiu, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului G și a obligării acestuia la plata sumei de 3.733 lei cu titlu de pasiv neacoperit în cursul procedurii falimentului.
În motivarea recursului se arată că a formulat cererea de atragere a răspunderii motivat de faptul deși, inițial, lichidatorul judiciar a formulat o atare cerere, ulterior a retras-o, având în vedere o anumită practică a Curții de APEL ALBA IULIA prin care erau respinse astfel de cereri ale lichidatorului judiciar prin care solicita atragerea răspunderii pe temeiul Legii nr. 64/1995.
Cât privește temeinicia cererii, se arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii administratorului social pe temeiul art. 124 lit. c din Legea nr. 64/1995 constând în aceea că a condus o activitate care ducea în mod vădit societatea stare de încetare de plăți. De asemenea, având în vedere că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, unde potrivit art. 1540.civil mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și încă pentru culpa comisă în exercitarea mandatului, se apreciază că fostul administrator răspunde inclusiv în temeiul acestor dispoziții legale.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În mod întemeiat a reținut judecătorul sindic că dispozițiile relative la sesizarea instanței de judecată inclusiv, deci, a judecătorului sindic în cadrul procedurii insolvenței, indiferent de legea care o reglementează la un moment dat, sunt norme privitoare la organizarea și desfășurarea procesului, cu alte cuvinte norme de procedură. Or, potrivit art. 725 alin. 1.pr.civ, aplicabile în această materie potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 (o dispoziție asemănătoare cuprindea și textul art. 127 din Legea nr. 64/1995), dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
În acest context, este evident că, dispozițiile privitoare la sesizarea judecătorului sindic cu o cerere de antrenare a răspunderii membrilor organului de conducere sunt dispoziții procedurale noi, cuprinse în art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 (legea nouă), în raport cu dispozițiile art. 125 din Legea nr. 64/1995 care, de asemenea, cuprinde dispoziții relative la sesizarea instanței de judecată în vederea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere, și care reprezintă vechile dispoziții procedurale (legea veche).
Această concluzie, nu va împiedica însă, judecătorul sindic ca legal sesizat fiind, în contextul normelor legale de procedură menționate, să procedeze la examinarea faptelor imputate pe baza normelor de natură materială cuprinse în legea veche (art.123 alin. 1 lit. a - g din Legea nr. 64/1995), și care fiind dispoziții substanțiale elaborate în materia răspunderii civile delictuale se aplică prin raportare la momentul săvârșirii faptelor, neputându-se cere făptuitorului o altă conduită decât aceea prescrisă de normele legale în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Așa fiind, făcând aplicarea dispozițiilor legii noi în ce privește sesizarea instanței de judecată cu o cerere de atragere a răspunderii, în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut, față de momentul sesizării instanței că recurenta creditoare nu este legitimată să formuleze o cerere de atragere a răspunderii împotriva pârâtului G, o atare legitimare fiind consacrată de textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în favoarea lichidatorului judiciar și, în subsidiar, în condițiile art. 138 alin. 3 din același act normativ, comitetului creditorilor.
Deși recurenta face vorbire despre o anumită practică a Curții de APEL ALBA IULIA, contrară celor menționate, nu motivează afirmația prin indicarea hotărârilor judecătorești relevante, așa încât aceste argumente vor fi înlăturate.
În condițiile în care hotărârea recurată a statuat doar asupra chestiunii procedurale relative la sesizarea judecătorului sindic cu o cerere de atragere a răspunderii pentru plata pasivului, fără a examina condițiile de fond ale cererii, acestea nu vor putea fi examinate, așa cum se solicită, nici în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva sentinței comerciale nr. 1388/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/10.03.2010
Jud. sindic:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Ioan Cibu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
