Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 104/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 104
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AVAS împotriva Sentinței nr. 1718/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința nr. 1718/C/12 noiembrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar - al Tribunalului Sibius -a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL S, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că nu există bunuri valorificabile în averea debitoarei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs AVAS B, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că nu i-a fost comunicat raportul final în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu a fost în măsură să formuleze obiecțiuni la raport și nici la închiderea procedurii insolvenței, mai ales că în cauză judecătorul sindic nu a manifestat un rol activ și nu a ordonat probe din care să rezulte eventuala necesitate a atragerii răspunderii membrilor organului de conducere pentru plata pasivului neacoperit în cursul procedurii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În primul rând, așa cum rezultă din sentința atacată, pronunțată în data de 12 noiembrie 2009, închiderea procedurii s-a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că debitoarea nu deține bunuri de valorificat în cursul procedurii.
Or, din conținutul alin. 2 al art.131 din Legea nr. 85/2006, introdus prin art. I pct.14 din Legea nr. 277/07.07.2009 de aprobare a OUG nr. 173/2008, rezultă că dispozițiile art. 129, dispoziții care prevăd necesitatea comunicării unui raport final creditorilor (însoțit de situațiile financiare aferente), nu sunt aplicabile. Soluția legiuitorului este explicabilă, dat fiind că în cazul prevăzut ale art. 131 alin.1 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii are loc din cauză că în averea debitorului nu există bunuri sau valori ce ar putea fi valorificate, iar textul art.129 are în vedere situația contrară, respectiv aceea în care au existat bunuri în averea debitorului și acestea au fost lichidate.
Așa fiind, de vreme ce, în speță, lichidatorul judiciar nu era obligat să comunice un raport final creditorilor, inclusiv recurentei AVAS B, nu poate fi primită critica acesteia privind necomunicarea raportului final și eventualele prejudicii suferite din această cauză.
În al doilea rând, din partea introductivă a sentinței atacate, se constată că recurenta a avut la cunoștință despre raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, întrucât a participat la ședința adunării creditorilor din data de 12 noiembrie 2009 în care s-a pus în discuție tocmai raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar și necesitatea închiderii procedurii.
Așa cum rezultă din aceeași sentință creditoarea recurentă nu a avut obiecțiuni legate de închiderea procedurii, solicitând convocarea adunării creditorilor în vederea formulării unei eventuale cereri de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, cerere neagreată de către ceilalți creditori.
În al treilea rând, cu privire la o eventuală cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, se constată că recurenta nu a formulat o astfel de cerere, conștientă fiind că poate fi formulată doar în condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 138 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006 și care, în speță, neavând calitatea de creditorilor deținând cel puțin 50 % din totalul creanțelor, nu-i conferă o atare posibilitate.
În al patrulea rând, în condițiile în care, calitatea procesuală pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere este expres și limitativ determinată prin textul de lege menționat, iar acesta nu prevede nici pentru judecătorul sindic o atare posibilitate, legea conferindu-i obligativitatea soluționării de astfel de cereri, în mod evident vor fi respinse susținerile creditoarei recurente, prin care susține că judecătorului sindic i-ar reveni obligația de a administra probe din care să rezulte o eventuală oportunitate de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere. Obligativitatea indicării probelor necesare dovedirii unei cereri de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, cade în sarcina persoanelor abilitate să promoveze o asemenea cerere, în temeiul art. 1169.civ. între care însă, nu se găsește și judecătorul sindic, acesta având, în concepția legii, doar atribuțiuni jurisdicționale.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS împotriva Sentinței nr. 1718/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/11.03.2010
Jud. sindic:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Ioan Cibu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 912/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
