Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1024
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva încheierii comerciale nr. 228/ din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimata Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență din Oțelu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 228/ din 9 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, a desemnat comitetul creditorilor debitoarei Reșița, acesta fiind compus din Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, iar în calitate de președinte al comitetului pe primul creditor, dând în sarcina acestui organism exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 17 alin. 1 din lege. De asemenea, în baza art.16 alin. 4, dispus lichidatorului judiciar să convoace adunarea creditorilor pentru a se pune în discuție comitetul astfel desemnat, respingând, totodată, cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S pentru convocarea adunării creditorilor debitoarei având ca ordine de zi desemnarea ca administrator/lichidator judiciar al societății debitoare a Casei de Insolvență
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar și din tabelul preliminar întocmit de practician rezultă că la masa credală s-au înscris trei creditori, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, motiv pentru care comitetul creditorilor va avea această componență, iar președinte al comitetului va fi desemnată creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, acest organism urmând să exercite atribuțiile prevăzute la art. 17 alin. 1 din Legea insolvenței. În baza art. 16 alin. 4 din același act normativ, lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor pentru a se pune în discuție comitetul creditorilor desemnat de judecătorul-sindic.
Prin adresa nr. 167/01.04.2009 creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a solicitat convocarea adunării creditorilor debitoarei Reșița având ca ordine de zi desemnarea în calitate de administrator/lichidator judiciar a Casei de Insolvență
Conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, adunarea creditorilor poate fi convocată și prezidată de către administratorul judiciar în ipoteza în care s-a deschis procedura generală, până la intrarea în faliment, sau de lichidator, în cazul în care s-a intrat în faliment în procedura generală ori s-a deschis direct procedura simplificată. În ceea ce privește inițiativa convocării adunării generale, aceasta aparține administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului, doar dacă legea ori judecătorul-sindic nu dispun altfel. În ceea ce privește convocarea adunării creditorilor în urma măsurii dispuse de judecătorul-sindic, aceasta se poate face, conform art. 99 din Legea nr. 85/2006, când, după admiterea planului de reorganizare, tribunalul va dispune ca administratorul judiciar să convoace adunarea creditorilor, situație în care aceasta se ține la inițiativa judecătorului-sindic. Tot astfel, art. 129 din lege prevede că după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va prezenta judecătorului-sindic un raport final; în acest fel, judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Din aceste norme legale rezultă că dacă dispozițiile privind calitatea celor care pot convoca adunarea creditorilor nu sunt urmate, convocarea nefiind făcută cu respectarea cerințelor legii, aceasta este nulă. Potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, modificată, inițiativa convocării adunării creditorilor este conferită și comitetului creditorilor sau creditorilor care dețin creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora. Întrucât judecătorul-sindic a desemnat comitetul creditorilor, Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S poate ea însăși să convoace adunarea creditorilor, conform art. 13 alin. 3 din legea-cadru.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând modificarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul de a admite cererea sa privind convocarea adunării creditorilor debitoarei Reșița având ca ordine de zi desemnarea în calitate de administrator/lichidator judiciar a Casei de Insolvență A, practician în insolvență înscris pe lista practicienilor agreați de Agenția Națională Fiscală pentru Zona XV, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului instituția creditoare a arătat că prin încheierea comercială nr. 228/ din 9 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S în mod greșit a respins cererea pentru convocarea adunării creditorilor societății debitoare, raportat la dispozițiile art. 13 alin. 3 și cele ale art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestor prevederi legale, adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora. La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin Legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic. Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
În drept, a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență din Oțelu, legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 5-6), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Încheierea comercială nr. 228/ din 9 aprilie 2009 este temeinică și legală, prima instanță reținând în mod corect faptul că judecătorul-sindic nu avea competența, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006, de a convoca adunarea creditorilor unui debitor aflat în procedura falimentului având ca ordine de zi desemnarea unui alt practician în insolvență în calitate de lichidator judiciar. Așa cum reiese din hotărârea recurată, inițiativa convocării adunării creditorilor aparține judecătorului-sindic doar în cazuri limitate (art. 99 și 129 din lege), întocmai competenței pe care o are în această materie și administratorul judiciar/lichidatorul. Prin urmare, este lipsită de temei legal cererea creditorului bugetar având un asemenea obiect. Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 19 alin. 2 și alin. 21, deoarece în primul caz se poate desemna un administrator judiciar/lichidator în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau, ulterior, la recomandarea comitetului creditorilor. Referitor la al doilea caz, acesta reglementează doar momentul procedural al primei adunări a creditorilor, adunare în care se poate confirma sau nu practicianul provizoriu. Ca atare, nici acest text legal invocat de creditoare nu justifică pronunțarea unei soluții de admitere a recursului. Tocmai art. 13 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 permite recurentei convocarea adunării creditorilor având ca ordine de zi desemnarea administratorului judiciar/ lichidator dacă, bineînțeles, această solicitare era întemeiată, pentru că anterior înregistrării unei asemenea cereri lichidatorul judiciar provizoriu a fost confirmat în adunarea creditorilor de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În drept a invocat art. 115 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor lichidatorului judiciar, a dispozițiilor art. 3041, art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În mod judicios prima instanță a dispus respingerea cererii creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S având ca obiect convocarea adunării creditorilor debitoarei Reșița având ca ordine de zi desemnarea, în calitate de administrator/lichidator judiciar, a Casei de Insolvență
În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 85/2006, modificată, adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel, secretariatul ședințelor adunărilor creditorilor fiind în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului. Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar. Adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.
Din analiza acestui text rezultă fără dubiu că adunarea creditorilor, entitate fără personalitate juridică, este alcătuită din totalitatea creditorilor cunoscuți. Adunarea creditorilor este convocată și prezidată de către administratorul judiciar sau, după caz, de către lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispun altfel. Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori consideră necesar. Comitetul creditorilor sau creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor față de debitor au, de asemenea, dreptul de a cere convocarea adunării, conform art. 13 alin. 3.
De lege, inițiativa convocării adunării creditorilor aparține, ca regulă, administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului, cu excepția cazurilor în care judecătorul-sindic dispune altfel, în această din urmă ipoteză încadrându-se cele două situații prevăzute la art. 99, care reglementează convocarea adunării creditorilor pentru votarea planului, și la art. 129 privind convocarea adunării creditorilor pentru prezentarea raportului final, legiuitorul român renunțând la vechea reglementare (art. 13 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare) potrivit căreia creditorii cunoscuți erau convocați de către judecătorul-sindic de câte ori acesta considera că este necesar. Tocmai pentru că în noua Lege a insolvenței creditorii dețin un rol important în administrarea procedurii de executare colectivă, în alin. 3 al art. 13 s-a statuat că acest organism deliberativ, cu caracter nepermanent și fără personalitate juridică, va putea fi convocat și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în cuantum de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.
Ca atare, criticile recurentei sunt neîntemeiate, aceasta fiind președinte al comitetului creditorilor debitoarei Reșița, comitet care a fost desemnat de către judecătorul-sindic prin chiar hotărârea atacată, are la dispoziție fie calea procedurală de a convoca ea însăși adunarea creditorilor în această calitate pe care o deține în procedură, fie, dacă are acceptată la masa credală o creanță în cuantum de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor înscrise, să solicite, de data aceasta practicianului, să convoace adunarea creditorilor pentru a hotărî asupra cererii sale. În niciun caz, legea română nu reglementează în sarcina judecătorului-sindic obligativitatea de a dispune administratorului/lichidatorului judiciar, la cererea unuia dintre creditorii participanți la procedura insolvenței, să convoace adunarea creditorilor, știut fiind faptul că, în conformitate cu alin. 2 al art. 11 din Legea nr. 85/2006, modificată, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, în timp ce atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea, deciziile manageriale putând fi controlate, sub aspectul oportunității, de către creditori, prin organele acestora.
Din examinarea petiției de recurs rezultă că instituția creditoare, invocând temeiurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, a susținut că tribunalul, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 303 pct. 3 din același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Aceasta înseamnă că, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textelor, condiția legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, indicarea probelor pe care se bazează.
Dacă pentru critica referitoare la pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9 al art. 304) Curtea a putut analiza nemulțumirile părții recurente, pentru celălalt temei juridic al căii de atac declarate această analiză este imposibil de făcut în condițiile în care partea nu a argumentat în niciun fel motivele de pretinsă interpretare greșită a actul juridic dedus judecății sau cele vizând pretinsa schimbare a naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din susținerile creditoarei nu rezultă în ce constă eroarea instanței de fond a cărei hotărâre se atacă, cu toate că motivul de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a determina admiterea căii de atac.
Motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 din Codul d e procedură civilă este strâns legat de art. 969 din Codul civil, care statuează următoarele: convențiile legal făcute au putere de lege și, ca atare, judecătorii sunt obligați să le aplice așa cum au fost concepute și redactate de părțile contractante. Dacă părțile nu execută voluntar contractul, la cererea creditorului instanța va putea dispune executarea lui forțată, instanța fiind "legată" de contract cum ea se află "legată" de lege. Instanța nu va putea ignora sau modifica o clauză contractuală, dar pentru a dispune executarea forțată a contractului, ea poate și adeseori trebuie să-l interpreteze, regulile de interpretare a clauzelor echivoce, confuze sau a celor contradictorii pe care le cuprinde contractul fiind cele prevăzute de art. 978-979, art. 980 și art. 983-984 din Codul civil. Convențiile obligă părțile nu numai la ceea ce, în mod expres, s-a prevăzut prin clauzele lor, dar și la ceea ce ar rezulta din clauzele tacite care completează actul juridic. Iar instanța, interpretând contractul, va trebui să dea contur unor asemenea clauze. Interpretarea contractului, dacă este necesară, aparține instanței de fond. Instanța de recurs va putea fi implicată, sub motivul de recurs arătat, numai atunci când, pe calea interpretării greșite, s-a ajuns la schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic al actului interpretat, ceea ce nu este cazul în speța de față, unde judecătorul-sindic nu a denaturat înțelesul vreunui act juridic.
Deși sentința tribunalului nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva încheierii comerciale nr. 228/ din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimata Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență din Oțelu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 05.10.2009
Tehnored. - 09.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Magdalena Mălescu, Csaba
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
