Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1054/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 1054/

Ședința publică din 27 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de SC. SA, cu sediul ales în B, str. - - nr. 44, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1026 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, conform ordinului de plată nr. 3 aflat la fila 2 dosarului și cu timbru judiciar în valoare de0,15 lei.

Instanța, în raport de actelor existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 1026 din 24 septembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins cererea formulată de creditorul SA B, prin mandatar "LL Consultanță și Recuperări " SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de pârâta debitoare Trans SRL.

Judecătorul sindic a reținut că s-a solicitat deschiderea procedurii pentru o creanță în cuantum de 10159,06 lei, în baza contractului de abonament la serviciul nr. 02705 din 8 2005, fiind emise facturi fiscale pentru suma de 961,54 lei, facturi neachitate de debitoare. Creditoarea a calculat penalități de întârziere conform art. 16.2.1, la nivelul de 1% pe zi de întârziere, ajungând la valoarea de 6.819,32 lei. S-a considerat astfel că sub aspect valoric este îndeplinită condiția valorii prag prevăzută la pct. 12 al art. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru suma pretinsă. Creditoarea însă nu a probat certitudinea creanței în condițiile în care a depus la dosar contractul de abonament și două facturi fiscale care nu poartă nici semnătura și nici ștampila debitoarei. Astfel, s-a apreciat că existând contractul de abonament s-a făcut dovada raportului juridic, certitudinea creanței putând fi reținută doar pentru contravaloarea celor două facturi fiscale în cuantum de 961,54 lei, în timp ce pentru penalități de întârziere și pentru nerespectarea duratei contractului nu s-a emis vreo factură fiscală. Întrucât partea din creanță care poate fi considerată certă este mai mică valoric decât valoarea minimă de 10.000 lei stabilită prin lege, judecătorul sindic a respins cererea, independent de faptul că debitoarea nu a formulat contestație. Aceasta deoarece, a considerat că certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, precum și criteriul valoric, intră în atribuțiile judecătorului sindic care trebuie să verifice condițiile de admisibilitate în vederea deschiderii procedurii insolvenței.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea SA, care a solicitat modificarea în sensul deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, motivând că judecătorul sindic a studiat selectiv actele dosarului și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă. Astfel, s-a subliniat că penalitățile de întârziere sunt datorate în temeiul contractului între părți, respectiv clauzele din art. 16.2.1 și art. 16.2.2. care este un act de creanță în sensul convenit de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă și că penalitățile constituie accesorii ale creanței principale care este valoarea facturilor fiscale și urmează soarta acestora. S-a precizat că nu există nici o dispoziție legală care să condiționeze achitarea penalităților de facturarea acestora și, având în vedere că penalitățile nu sunt purtătoare de TVA, ele pot fi facturate oricând. S-a mai invocat faptul că factura fiscală nu constituie un izvor de obligații de plată, din moment ce se prevede posibilitatea de emitere a facturii și după prestarea serviciului (art. 155 alin. 1 Cod procedură fiscală).

Recurenta a mai învederat că debitoarea a fost notificată și convocată la conciliere directă cu privire la sumele datorate, însă aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosar, întrucât a considerat că este suficient contractul dintre părți și facturile fiscale. Cele două adrese de notificare, respectiv invitația la conciliere directă, au fost depuse la dosarul instanței de recurs. (filele 11-14).

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.

Judecătorul sindic a făcut o analiză pertinentă a documentelor depuse de creditoare în vederea deschiderii procedurii insolvenței, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de certitudine, exigibilitate, lichiditate și a dat o corectă interpretare prevederilor art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, ca principiu. Astfel, în baza contractului de abonament și a celor două facturi fiscale, a reținut că este certă, lichidă și exigibilă creanța în cuantum de 961,54 lei, reprezentând servicii telefonice furnizate și neachitate.

În mod greșit însă, s-a considerat că penalitățile nu sunt certe pentru că nu sunt cuprinse în facturi fiscale, din acest punct de vedere argumentele recurentei fiind pertinente. Prin urmare, cuantumul real al creanței certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei se ridică la suma totală de 7.780,86 lei.

Incertitudinea părții de creanță solicitată privește diferența reprezentând penalitățile de nerespectare a perioadei obligatoriu de menținere a abonamentului conform art. 16.2.2 din contract. Creditoarea a solicitat echivalentul în lei al sumei de 1000 USD, deoarece, potrivit art. 16.2.2 din contract, abonatul va putea fi obligat cu acest titlu la echivalentul în lei a sumei de 200 USD, pentru fiecare activat. Art. 16.2.2 prevăd doar posibilitatea obligării abonatului la plata acestei sume, dar, contractul cuprinde mai multe clauze referitoare la motivele și situațiile la încetare a contractului, existând și situații în care abonatul este scutit de plata penalității de încetare. În plus, această penalitate de încetare nu are caracterul unei penalități de întârziere și nu poate fi considerat un accesoriu al debitului principal. Anexa 3 la care se face trimitere în cererea de deschidere a procedurii, nu este suficientă pentru a considera certă o asemenea pretenție care trebuie justificată, cu atât mai mult cu cât textul contractual care prevede această plată vorbește de echivalentul în lei al sumei de 200 USD la cursul valutar din ziua efectuării plății; acest curs de schimb este incert, variabil chiar de la o zi la alta, or, creditoarea s-a raportat fără nicio explicație la data întocmirii anexei: 15 mai 2008. Justificarea și cuantumul sumei solicitate cu acest titlu, nu sunt aspecte pe care să le stabilească judecătorul sindic și nici lăsate pur și simplu la latitudinea creditorului care are dreptul să cumuleze această penalitate, care practic echivalează cu o sancțiune, în momentul în care s-a stabilit certitudinea ei.

În contextul celor arătate, chiar la un nivel mai ridicat, dar tot sub limita de 10.000 lei, judecătorul sindic a apreciat corect că creanța nu este certă pentru o sumă care să atingă nivelul prag de admisibilitate.

Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de SA, cu sediul ales în B, str. - -, nr. 44,.35, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1026 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:

-10.01.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1054/2008. Curtea de Apel Tg Mures