Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 755/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 755/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, cu sediul în Tg.-M,-/A, jud.M, împotriva sentinței nr.812 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu suma de 20 lei(1 bis dosar) și 0,15 lei timbru judiciar anulat la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.812 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar General Consult Tg.-M, în contradictoriu cu paratul, s-a dispus angajarea răspunderii personale a paratului pentru pasivul societății debitoare SC SRL pana la concurenta sumei de 468.116 lei la care se adaugă cheltuielile de lichidare și a fost bligat pârâtul să aducă la masa credală a debitoarei suma de 468.116 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd posibilitatea obligării membrilor organelor de conducere administrative, directori, cenzori la suportarea unei părți din pasivul societății pe acțiuni sau al societății cu răspundere limitată, ajunsă in încetare de plăți, in cazul in care aceste persoane au contribuit in mod efectiv la ajungerea societății in această situație, pentru săvârșirea uneia dintre faptele enumerate la alineatul 1 lit.a-g ale acestui articol. In vederea angajării acestei forme de răspundere JUDECĂTOR 1: Nemenționat l-sindic urmează să verifice dacă sunt îndeplinite toate condițiile acestui tip de răspundere.
Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 constituie o formă specială a răspunderii juridice care constă intr-un raport obligațional in temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa. Astfel, potrivit art.998 Cod civil, cadrul legal general cu privire la antrenarea oricărui tip de răspundere juridică, orice faptă care cauzează prejudicierea unei persoane obligă pe cel din a cărui greșeală 1-a ocazionat a-1 repara.
Condițiile generale ale răspunderii sunt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu, culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite si prejudiciabile in prezenta cauză fiind îndeplinite toate condițiile de angajare a răspunderii statuate de Legea nr.85/2006.
Așa cum rezulta din raportul întocmit de lichidatorul judiciar desemnat in cauza si depus la dosarul cauzei la data de 05.11.2008, vinovat de ajungerea debitoarei in stare de insolventa este administratorul statutar al acesteia, paratul, care nu a luat masurile ce se impun pentru conducerea la zi a evidentei contabile in conformitate cu legea, săvârșind astfel fapta prev. de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Paratul, deși a susținut in notele de ședința depuse la dosar ca nu el s-a ocupat de administrarea societății, ci numitul, nu a probat afirmațiile făcute.
Judecătorul - sindic constata săvârșirea de către administratorul statutar al debitoarei falite a faptei reglementata de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, deoarece prin fapte de ținere a unei contabilități fictive, dosirea unor documente contabile sau netinerea contabilității în conformitate cu prevederile legale se înțelege săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se încalcă reglementările imperative ale legii contabilității, indiferent dacă acestea reprezintă infracțiuni, contravenții sau simple delicte civile.
Tinerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidentei contabile in conformitate cu legea nu reprezintă, in principiu, activități direct producătoare de prejudiciu, insa acestea pot favoriza starea de insolventa prin ascunderea unor active sau prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Prin urmare, in cazul netinerii evidentei contabile in conformitate cu legea exista o prezumție de culpa, la răspunderea delictuala autorul prejudiciului răspunzând si pentru culpa cea mai ușoara ( culpa levissima).
Așadar, judecătorul sindic retine ca paratul a săvârșit acte sau fapte juridice de natură a-i angaja răspunderea personală.
In ceea ce privește cea de-a doua condiție de angajare a răspunderii personale, respectiv prejudiciul cauzat societății debitoare prin fapte ilicite imputabile pârâtului, judecătorul-sindic constată că si această condiție este pe deplin îndeplinită.
In prezenta cauză, prejudiciul cauzat prin faptele imputabile pârâtului are o natură certă, existând probe suficiente pentru cuantificarea sa, in vederea reparării acestuia in totalitate, fiind compus din întregul pasiv al debitoarei falite, in cuantum de 468.116 lei.
In ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre faptele imputabile pârâtului si prejudiciul suferit de debitoare, respectiv incapacitatea de plăți, judecătorul-sindic constată că si această condiție este îndeplinită, starea de insolvabilitate a societății debitoare fiind consecința directă a faptelor prejudiciabile săvârșite de pârât.
Fiind indeplinita si condiția existentei vinovăției paratului, judecatorul sindic concluzionează că sunt îndeplinite atât condițiile speciale ale antrenării răspunderii personale ale administratorilor statutari ai debitoarei falite, asa cum acestea sunt reglementate dedisp.art.138si urm. din Legea nr.85/2006 cat si condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a debitoarei prev. de art. 1072, art.1082, art.1083, art.1084 si art.1086 cod civil raportate si la prevederile Codului comercial.
Așadar, cererea de angajare a răspunderii personale a paratului este întemeiata si urmează a fi admisa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale, susținând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar nefiind în măsură să demonstreze săvârșirea cu intenție a faptei reținută în sarcina lui, dar nici a raportului de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență a societății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de prev.art.138 din lege este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele debitorului, acest text de lege reglementând câteva cazuri expres determinate în care membrii organelor de supraveghere sau membrii organelor de conducere ai persoanei juridice ajunsă în stare de insolvență sau orice altă persoană care a cauzat această stare vor putea fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent. Printre aceste cazuri se regăsește și fapta acestor persoane de a ține o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În sarcina recurentului s-a reținut ca modalitate de comitere a faptei prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 aceea de neținere a contabilității în conformitate cu legea, mai precis administratorul societății nu a fost în măsură să prezinte balanțele de verificare lunară, registrele jurnal, registrele de inventar, precum și alte documente contabile din care să rezulte situația economică a societății.
Singurul act care a fost găsit la nivelul societății de către lichidator a fost bilanțul contabil pe anul 2003, ori în raport de disp.art.73 din Legea nr.31/1990 administratori societății sunt răspunzători de existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere întrucât printr-o înregistrare corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate se asigură creditorilor o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că ei își pot recupera crreanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Lipsa acestor documente contabile a făcut ca lichidatorul judiciar să nu poată stabili situația economică reală a societății vizând în special patrimoniul acesteia, creanțele nerecuperate sau debitele ce se impuneau a fi achitate, vinovat de această stare fiind așa cum corect a reținut și judecătorul sindic pârâtul care îndeplinea funcția de administrator.
Toate aceste aspecte au fost evidențiate de lichidatorul judiciar în raportul întocmit și depus la dosar pentru ședința din 24.09.2008, raport care nu a fost contestat de către recurent.
În atare situație, recursul formulat de către pârât apare ca nefondat și în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de, cu sediul în Tg.-M,-/A, jud.M, împotriva sentinței nr.812 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2009.
Președinte, fiind în CO, semnează Președintele instanței | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red./Tehn.
20.07.2009/2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
