Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1083/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1083
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PT. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și pe intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, intimat SC SRL B, lichidator -LRJ- I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL B, intimat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței civile numărul 152/F din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons.jr. G pentru recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen;
- între termene lichidatorul judiciar a depus la dosar întîmpinarea formulată în cauză și al cărei duplicat s-a comunicat recurentului creditor, după care
Dl. cons.jr. precizează, la interpelarea instanței, că nu are de formulat alte cereri în cauză iar chestiuni prealabile nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons.jr. pune scurte concluzii orale de admitere a recursului potrivit motivelor dezvoltate în scris, insistînd asupra faptului că titlul obținut de creditor îl îndreptățește a solicita obligarea conducerii societății debitoare la a-i suporta pasivul. În acest sens, reprezentantul delegat al recurentului creditor invocă soluții ale Curții de Apel Bacău sau ale Curții de Apel București dar fără a exemplifica.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 152/F/25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s- admis cererea lichidatorului judiciar LRJ I.
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului Bîrlad și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului
S-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a aprobat decontul de cheltuieli depus de lichidatorul judiciar, dispunîndu-i-se să i se plătească din fondul prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Sentința s-a notificat debitorului, creditorilor,Direcției Finanțelor Publice V și Oficiului Registrului Comerțului V în vederea efectuării mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, Administrația Finanțelor Publice Bîrlad a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva Bîrlad pentru recuperarea creanței de 30.229 lei.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență cît și din raportul de activitate rezultă că în patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri care să fie valorificate în timpul procedurii și nici sume de bani în conturi sau în casieria societății și nu s-au pus la dispoziția lichidatorului actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 precum și faptul că societatea a fost dizolvată în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004.
Art. 131 din Legea nr. 85/2006 prevede că, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Instanța, în baza celor reținute mai sus și a art. 129 cu referire la art. 131 din Legea nr. 85/2006, aprobă raportul final, dispune închiderea procedurii de faliment și radierea debitorului din registrul comerțului.
În baza art. 135 se dispune notificarea hotărîrii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice V pentru efectuarea mențiunii și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Se aprobă plata onorariului de lichidator din contul deschis conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, invocînd motivul de neregularitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas usținut că hotărîrea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, art. 142 alin. 1, art. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Din analiza acestor texte de lege, recurenta susține că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 și pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138 se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărîrile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului)și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația(rezultată din Legea nr. 85/2006)și dreptul procesual(în calitatea sa de reprezentant al falitului)să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin.2 din Legea nr. 86/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că "că executarea siluită trebuieîncepută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, prevăzută de Legea nr.85/2006(întrucît instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atît în faza reorganizării judiciare cît și a falimentului)și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită, instrumentată de executorul judecătoresc".
Analizînd motivele de recurs prin prisma criticilor formulate, dar și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat.
Este de reținut faptul că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută de alin. (1) al art. 138, fost instituită pentru acoperirea datoriile societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărîrea pronunțată de judecătorul sindic astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent, este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizîndu-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și urm. Cod procedură civilă, judecătorul sindic neavînd posibilitatea legală de a stabilit prin hotărîrea de închidere a procedurii modalitatea de punere în executare a hotărîrii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente B privitoare la acest aspect nici o bază legală.
În cazul în care obligația stabilită prin hotărîrea unei instanțe sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu împotriva debitorului său, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Avînd în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca, după închiderea procedurii falimentului, să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate lesne observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului,ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că, după închiderea procedurii, practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de insolvență deoarece, după închiderea procedurii, sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului persoanei juridice așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decît în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. Însă, o asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai datorită faptului că prin art. 142 alin. (2) legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc, care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, și aceasta chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur cu respectarea prevederilor legii speciale privind efectuarea plăților.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, motivat de împrejurarea că hotărîrea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, conform prevederilor Codului d e procedură civilă la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de B și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul formulat de B împotriva sentinței civile nr. 152/F din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /3 ex.
15 Iulie 2009
Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
