Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1051
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI și pe intimat SC SRL, lichidator CIPI - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 86/S din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul statutar al intimatei debitoare "", dl..
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen, după care
Administratorul statutar al intimatei debitoare, dl. este identificat de instanță după permisul de circulație, singurul act identificativ pe care-l are asupra sa.
Interpelat de instanță, administratorul statutar al societății debitoare precizează că nu are de formulat cereri în cauza de față.
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl., administratorul statutar al intimatei debitoare, solicită respingerea recursului și menținerea hotărîrii instanței de fond.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 86/S/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic se dispune:
Respinge obiecțiunile la raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență, cu sediul social declarat în mun. I, B-. - nr. 13, --A, etaj 1,. 2, jud. I, număr de ordine în 587, formulate de către creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, jud..
Respinge cererea formulată de către creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului,cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, jud. I, în contradictoriu cu debitoareaSC,cu sediul în localitatea, comuna, județul I, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-, având ca obiectautorizareasapentru formularea acțiunii în stabilirea răspunderii materiale, prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În temeiulart.131din Legea privind procedura insolvenței,
Se dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC. cu sediul în localitatea, comuna, județul I, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
Se dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței,
Se descarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Se aprobă decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciarCabinetindividual de insolvență și s-a dispus plata către acesta a sumei de 2.772,33 lei (1.260,33 lei cheltuieli materiale și 1.512 lei onorariu) din fondul de lichidare.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
Se dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, cererea creditorului bugetar fiind lipsită de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat, în chiar cuprinsul obiecțiunilor sale specificând faptul că debitoarea înregistra încă din 2002 datorii la bugetul consolidat într-un volum mare.
Cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității. Judecătorul-sindic are în vedere și faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere un management defectuos al administratorului statutar, însă n reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită. Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în insolvență. Astfel, managementul defectuos, invocat de către creditor, nu este de natură să atragă răspunderea specială, întrucât, pe de o parte, această ipoteză nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 iar, pe de altă parte, întrucât nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii personale a administratorilor și a motiva suportarea pasivului de către aceștia. Prin instituirea acestei forme speciale de răspundere civilă, legiuitorul a urmărit să sancționeze patrimonial o serie de fapte care contravin în mod flagrant ordinii juridice ce trebuie să domine relațiile comerciale, nu și orice politică managerială deficitară.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, judecătorul-sindic va respinge cererea de autorizare, precum și obiecțiunile la raportul final formulate, pentru aceleași motive, și va dispune potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iad eclarat recurs și a criticat sentința comercială nr. 86/S/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului creditoarea a precizat că neprezentarea documentelor contabile lichidatorului judiciar indică o administrare frauduloasă a averii debitorului, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, neurmărirea încasării la timp a creanțelor de către debitoare, ineficienta utilizare a resurselor existente care a condus la acumularea de datorii față de bugetul de stat, constituie fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Susține creditoarea că neidentificarea persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitoarei reprezintă o omisiune din partea lichidatorului.
O altă critică vizează posibilitatea ca unicul creditor să poată investi instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din legea insolvenței în condițiile în care nu s-a putut constitui comitetul creditorilor.
Creditoarea Direcția Finanțelor Publice Ias olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii privind autorizarea introducerii acțiunii în răspundere patrimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, în speță recurentei -creditoare I, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de producerea stării de insolvență a debitorului și/sau dacă aceștia au omis să formuleze acțiunea în răspundere, iar termenul de prescripție al acesteia se apropie de prescripție.
Curtea mai reține că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 al. 3 din lege.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei "" SRL (aflat la filele 22-23 vol. I dosar fond), administratorul judiciar a menționat că nu se poate pronunța asupra cauzelor și persoanelor răspunzătoare de ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ceea ce nu echivalează cu o omisiune în sensul disp. art. 138 al. 3, așa cum în mod greșit susține recurenta.
Nefiind întrunite condițiile expres prevăzute de art. 138 al. 3 din legea insolvenței, curtea nu va mai analiza criticile recurentei referitoare la faptele presupus a fi săvârșite de administratorul social .
Nefondată este și critica referitoare la posibilitatea creditoarei -recurente de a formula cerere de autorizare în vederea stabilirii răspunderii personale a fostului administrator,
Într-adevăr, în cauză nu s-a putut constitui comitetul creditorilor, unicul creditor al debitoarei (înscris în tabelul definitiv al creanțelor) este recurenta, aceasta putând exercita toate atribuțiile pe care legea le conferă comitetului creditorilor, fapt evidențiat și de instanța de fond.
Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea creditoarei I pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006 și nu pentru lipsa calității procesuale active a creditoarei în formularea unei asemenea cereri.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței comerciale nr. 86/S/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
