Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 109/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 109
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr. 890/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă ec., director al debitoarei intimate SC SRL D, asistat de avocat, lipsă fiind recurenta creditoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și, în susținere, un set de înscrisuri: OP nr. 98/21.12.2009, Chitanța nr. -/22.01.2010, Declarația 100, Declarația 102, Declarația 300, dovada comunicării Deciziei civile nr. 1172/R/2009 și jurisprudență.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de jucată și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatarul SC SRL solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Susține că nu există stare de încetare de plăți în cazul societății intimate, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, care atestă că s-a continuat să se plătească, de la pronunțarea sentinței atacate plătindu-se peste un miliard de lei. Apreciază astfel, că nu se pune problema deschiderii procedurii insolvenței împotriva SC SRL.
Arată că o parte din debit este moștenit, societatea privatizându-se între timp și că o parte din debite sunt deja prescrise.
Avocat susține că nu există nici prezumția de culpă în sarcina debitoarei, care are de recuperat o creanță mult mai mare decât cea datorată DGFP H, de la SC SA P, societate în faliment, la care acționar majoritar este statul.
Apreciază că, creanța nu este certă și lichidă, unele nici exigibile, iar altele prescrise.
Învederează instanței că activele deținute de societate sunt foarte greu vandabile, astfel că, vânzarea lor nu este o soluție pentru reducerea debitului.
Mandatarul debitoarei intimate arată că scopul legiuitorului nu este acela de a desființa societățile comerciale și susține că nu este cazul intrării în procedura falimentului a SC SRL.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 890/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost admisă contestația formulată de debitoarea SC SA împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței introdusă de DGFP H și respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de DGFP H împotriva debitoarei SC SA
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță este lichidă, certă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Textul acestui articol stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să fie admisă.
Creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, lichidă și exigibilă (asupra cărora se pot ridica pretenții) și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12.
Dovada caracterului cert al creanței se face prin titlu executoriu, care poate fi hotărâre judecătorească, bilet la ordin, cec, cambie investite cu formulă executorie, precum și alte înscrisuri necontestate de debitor, nici în privința existenței lor, nici în ceea ce privește cuantumul acestora.
Mai mult, neplata la scadență a datoriei trebuie să constituie rezultatul incapacității debitorului de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile.
Din actele depuse la dosar se observă că, în anii 2008-2009, debitoarea a efectuat plăți către creditor, ceea ce denotă că debitoarea dispune de sume de bani, dar nu în mod constant, ci în salturi.
Debitoarea are de încasat sume de bani cu mult mai mari decât valoarea creanței invocată de creditoare. Ca atare, s-a apreciat că debitoarea poate face față datoriilor. Măsura deschiderii procedurii este una extremă și nu poate fi luată atâta timp cât societatea nu este într-o evidentă stare de încetare de plăți.
Așadar, ținând seama că debitoarea face plăți către creditoare, nefiind în stare vădită de insolvență și, totodată, că, creanța nu are caracter cert din punctul de vedere al TVA-ului, fiind contestată, a fost admisă contestația formulată de debitoare și, în temeiul art. 33 din Legea nr. 85/206, respinsă cererea formulată de creditoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP H, solicitând modificarea în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC SA
În motivarea recursului creditoarea susține că, la data formulării cererii, avea împotriva debitoarei SC SA Doc reanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 550.306 lei, termenul de plată fiind împlinit din 31.12.2004.
Recurenta arată că, întrucât debitoarea a avut obligații neachitate din anul 2004 și nu a plătit voluntar obligațiile anului 2008 și 2009, organul fiscal a început executarea silită pentru obligațiile fiscale restante, iar ordinea de stingere a obligațiilor este cea reglementată de art. 115 și 169 din Ordonanța nr. 92/2003, plata efectuată stingând cel mai vechi titlu executoriu, iar nu cel care îl dorește agentul economic.
Creditoarea învederează că, în urma cumulării actelor de executare, ca urmare a sentinței civile date în dosarul nr- al Judecătoriei Deva, a efectuat corecțiile necesare, iar în dosar nr- Tribunalul Hunedoaraa respins irevocabil contestația la executare față de procesele-verbale de sechestru bunuri imobile.
Mai susține că TVA se va ajusta doar în momentul închiderii procedurii falimentului la SC SA P, iar recuperarea creanței în sumă de 616.493,74 lei este imposibilă.
În drept se invocă Codul d e procedură civilă, Legea nr. 85/2006.
Debitoarea SC SA Das olicitat prin întâmpinare (fila 15) respingerea recursului ca netemeinic și nefundat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare, raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 pct.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, starea de insolvență există în condițiile în care debitorul este în imposibilitate obiectivă de a face față datoriilor exigibile cu sume de bani disponibile.
Din actele dosarului, depuse în recurs, rezultă că debitoarea a efectuat plăți importante din care suma de 137.500 lei către Administrația Finanțelor Publice D, în urma disponibilizării prin poprire a sumei încasate de la SC SA Orăștie, reprezentând rata 1, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1762/2008 potrivit ordinului de plată nr. 98/21 decembrie 2009, iar în cursul anilor 2008-2009 achitat obligații către bugetul local, furnizori, impozite și taxe locale și salariile angajaților.
Debitoarea deține bunuri imobile împotriva cărora creditorul bugetar a demarat procedura executării silite, iar pentru unele din actele de executare a fost admisă contestația la executare prin decizie irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 1172/R/30 noiembrie 2009 Tribunalului Hunedoara.
Totodată, debitoarea are de încasat de la SC spicul SA P suma de 616.439,74 lei, care este superioară creanței invocate de creditoare, iar susținerea recurentei că această sumă nu va fi încasată, întrucât SC SA P este în procedura falimentului, nu poate fi însușită de instanța de recurs, deoarece doar la momentul aprobării raportului final al lichidatorului și închiderea procedusii se cunosc sumele recuperate și distribuite în integralitate.
Prin urmare, debitoarea nu se află în stare de încetare de plăți, răsturnând prezumția de insolvență care se naște în urma neachitării debitului în 30 de zile de la scadență, astfel că, față de neîntrunirea tuturor condițiilor cumulative prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedura insolvenței nu poate fi deschisă în absența stării de incapacitate de plată a debitoarei.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind incidente motive de modificare sau casare, astfel că, în baza art. 312.pr.civ. va fi respins recursul creditoarei DGFP
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr. 890/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/18.03.2010
Jud. sindic:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Ioan Cibu
| ← Acțiune în anulare. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Brasov | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
