Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1095/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A împotriva sentinței comerciale nr. 1091/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin fax-ul instanței la data de 05.10.2009, întâmpinare formulată de către lichidator.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1091/01.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - Internațional SRL A și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; plata cheltuielilor de procedură avansate de lichidatorul judiciar, în sumă de 266,63 lei, precum și plata onorariului acestuia în sumă de 1.500 lei, pentru toată perioada derulării procedurii insolvenței, din fondul unic de lichidare; afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor debitoarei; precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 09 martie 2009, prin sentința comercială nr. 415, fost deschisă procedura simplificată prevăzută de legea insolvenței, față de debitoarea - Internațional SRL A, fiind desemnat lichidator judiciar să administreze procedura insolvenței debitoarei.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta.
În ciuda eforturilor depuse de lichidatorului judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății.
S-a reținut de către judecătorul sindic că potrivit adresei emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad de la fila 116 dosar fond, societatea debitoare se află în dizolvare de drept, conform art. 30 din Legea nr. 359/2004 și nu a mai depus la organele în drept situațiile fiscale, motiv pentru care nu a putut fi întocmit nici raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea la starea de insolvență conform acestor documente. Din acest motiv nu au putut fi reținute de către lichidatorul judiciar nici incidența disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii fostului administrator.
Judecătorul sindic a mai constatat că, în conformitate cu declarația doamnei, rezultă că societatea debitoarea nu mai desfășoară activitate la adresa declarată la ORC de aproximativ cinci ani și nu se cunoaște sediul actual, conform adresei emise de Primăria mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, fila 43 dosar, debitoarea nu are și nu a avut bunuri în proprietate.
Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul judiciar a pus în vedere creditorilor să avanseze sume necesare continuării procedurii, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări. Aceeași prevedere a fost pusă în discuție și de către judecătorul sindic, astfel cum rezultă din Încheierea dată în ședința publică din data de 04 mai 2009.
Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Judecătorul sindic, constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar rezultă că societatea nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune lichidatorului judiciar continuarea procedurii de insolvență și formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii administrative față de fostul administrator al societății, conform art. 138 din Legea 85/2006, cu motivarea că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Conform art. 4 din Legea 85/2006: "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Recurenta consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, apreciind că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se în imposibilitatea realizării scopului declarat al legii enunțat în art. 2 din Legea 85/2006.
Se consideră că faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, recurenta afirmând că nu s-au făcut cercetări la OCPI privind eventualele bunuri înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci pentru eventualele conturi bancare.
Creditoarea recurentă consideră că nedepunerea documentelor contabile ale societății atrage incidența prevederilor art. 147 din Legea 85/206, iar pentru ajungerea societății în stare de faliment, în virtutea mandatului conferit de Adunarea generală a acționarilor, vina îi incumbă fostului administrator, iar concluzia care se impune este că sunt incidente prevederile art. 138 din legea 85/2006, menționând totodată că nu a fost desemnat administratorul special care, potrivit legii, să fie notificat la închiderea procedurii
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 304 Cod procedură civilă.
, în calitate de lichidator al debitoarei, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că la termenul de judecată din data de 01.06.2009, prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei, a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că societatea debitoare nu deține bunuri mobile și/sau imobile de valorificat, potrivit informațiilor deținute de către acesta, nu are disponibil bănesc și nici drepturi de creanță de încasat, iar niciunul dintre creditori nu si-a exprimat disponibilitatea de avansa sumele necesare continuării procedurii. Astfel, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic închiderea procedurii, având în vedere faptul că nu s-a putut identifica nicio sursă de acoperire a cheltuielilor pe care continuarea procedurii insolvenței față de debitoare, le-ar fi generat.
Referitor la susținerile creditoarei recurente privind scopul declarat al legii insolvenței, lichidatorul arată că a depus toate diligentele, a efectuat toate demersurile necesare identificării bunurilor mobile și imobile din averea debitoarei și a constatat că în averea debitoarei nu există bunuri, iar art. 131 din Legea - obligă judecătorul sindic să procedeze la închiderea procedurii dacă se constată că nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, în orice stadiu al procedurii.
Cu privire la invocarea prevederilor art. 4 din Legea 85/2006, lichidatorul arată că nu se justifică continuarea procedurii față de o societate care nu deține nici bunuri în patrimoniu și nici lichidități apelând la fondul de lichidare, întrucât acest demers ar genera doar costuri suplimentare; cu privire la obligația lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a), chiar și în absența actelor contabile și cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori, lichidatorul arată că a întocmit respectivul raport, iar în cuprinsul respectivului raport a arătat că în absența documentelor contabile, se află în imposibilitate de indica persoana căreia îi este imputabilă starea de insolvență a debitoarei.
Lichidatorul afirmă că art. 131 din lege nu condiționează închiderea procedurii de formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din Legea 85/2006; că referitor la incidența în cauză a prev. art. 138, în absența documentelor contabile, se află în imposibilitate de indica persoana căreia îi este imputabilă starea de insolvență a debitoarei, astfel că nu poate reține vreo culpă în sarcina fostului administrator; cu privire la posibilitatea introducerii unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, arată că nefiind în posesia actelor contabile ale societății, s-a aflat în imposibilitatea de a identifica sumele de recuperat, pentru a putea, apoi, să procedeze la acționarea debitorilor în justiție în vederea recuperării creanțelor; cu privire la desemnarea administratorului special, arată că acesta este o prerogativă exclusivă a Adunării Generale a Asociaților, potrivit art. 18 alin. 1 din legea 85/206.
Se mai arată că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligația de a convoca Adunarea Generală a Asociaților pentru data de 15.05.2009, dar niciunul dintre asociați nu a dat curs convocării, apreciind că nu este obligația sa să solicite judecătorul sindic desemnarea administratorului special, în absența unui text de lege în acest sens, câtă vreme acționarii aveau acest drept și nu l-au exercitat.
Prin urmare, lichidatorul judiciar consideră că în prezenta cauză a depus toate diligențele pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor, iar prevederile art. 131 din Legea 85/2006 sunt pe deplin aplicabile, prima instanță pronunțând o sentință temeinică fi legală, apreciind totodată că în aceste condiții, recursul creditoarei este nefondat.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Susținerea creditoarei recurente A că lichidatorul judiciar, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, trebuie să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă, este întemeiată, însă acest raport se regăsește la dosarul cauzei, fiind întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu prevederile legale.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței, nepunându-se problema desemnarea administratorului special, care este o prerogativă exclusivă a Adunării Generale a Asociaților, potrivit art. 18 alin. 1 din legea 85/2006.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 1091/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.10.2009
Tehn. / 2 ex./12.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
