Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 112/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 112/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Judecător - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. -.10.2008 a Tribunalului Comercial Mureș pronunțată în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2009, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi 27 ianuarie 2009, încheiere ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1185/03.10.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererii formulate de creditoarea FILIALEI de FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " FURNIZARE TRANSILVANIA" SUD
S-a dispus respingerea contestației debitoarei " " împotriva acestei cereri ca rămasă fără obiect.
S-a dispus respingerea contestației debitoarei privind cererea de deschidere a procedurii formulată de
A fost admisă cererea formulată de M pentru deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei și a constatat că debitoarea este în încetare de plăți, astfel că a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare. A dispus toate celelalte mențiuni legate de deschiderea procedurii generale.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 08.11.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea Mas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare precizând că aceasta are obligații față de bugetul general consolidat al statului în cuantum de 1.146.183,08 lei.
Prin contestația formulată la data de 03.12.2007, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, debitoarea a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței motivând, aceasta, prin faptul că ar exista diferențe dintre fișa de plătitor a societății emise de M și situația ce rezulta din actele sale contabile, reglarea acestor inadvertențe realizându-se de abia la data de 22.11.2007, această reglare scoțând în evidență faptul că debitele societății se ridicau de abia la suma de 485.177 lei, plus suma de 34.080 lei penalități și 340.904 lei penalități. Totodată, mai arată că nu se află în încetare de plăți, având în derulare mai multe contracte de execuție de lucrări în baza cărora urmează să încaseze sume importante de bani cu care poate achita datoriile față de bugetul general consolidat al statului. Cu atât mai mult, precizează debitoarea, cu cât creditoarea a constituit garanții asupra bunurilor din patrimoniul societății în valoare de 715.696 lei.
La data de 08.04.2008 creditoarea a solicitat suspendarea judecății până la finalizarea operațiunii de reglare a evidenței analitice pe plătitor a debitoarei, astfel că prin încheierea de ședință din 09.04.2008, judecătorul sindic a dispus suspendarea în baza art. 242 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Ulterior, la data de 08.09.2008, creditoarea a solicitat redeschiderea judecății, precizând că debitoarea nu s-a prezentat în vederea reglării fișei analitice, iar debitul datorat este în cuantum total de 657.453 lei, ultimele plăți fiind făcute la data de 26.02.2008.
În continuare, precizează judecătorul sindic, debitoarea a susținut, prin concluziile scrise depuse la dosar, că nu se află în încetare de plăți, având de încasat creanțe în sumă de 400.000 lei de la diverși clienți, și că motivul pentru care nu a achitat obligațiile față de creditoare este acela că nu a fost finalizată operațiunea de reglare a fișei analitice, creanța nefiind certă. Or, precizează debitoarea, după ce inițial suma creanței a fost de 1.146.183,08 lei, s-a ajuns la suma de 143.259 lei, la care se adaugă penalități și dobânzi. La data de 01.10.2008 debitoare, după cum afirmă, a încasat suma de 140.000 lei de la un client, pe care a și virat-o creditoarei, acte pe care le-a depus la dosar.
Creditoarea, reține judecătorul sindic, nu confirmă plata făcută de debitoare, iar în ce privește suma totală datorată, arată că este în sumă de 661.230 lei. Din bunurile sechestrate nu au putut fi recuperate decât sumele de 45.914 lei.
La data de 23.11.2007 și FILIALEI de FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " FURNIZARE TRANSILVANIA" SUD a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, pentru suma de 22.150,57 lei, față de care debitoarea a formulat, de asemenea, contestație afirmând că facturile pretinse de creditoare a fi neplătite, în fapt nu au fost comunicate debitoarei. Debitoarea, în continuare, afirmă că a achitat sumele pretinse de această creditoare. Pentru acest motiv, creditoarea a depus cerere de renunțare la judecată, fapt pentru care, în temeiul art. 247 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a luat act de renunțare la judecată, iar contestația debitoarei a fost respinsă de judecătorul sindic ca rămasă fără obiect.
În ce privește cererea de deschidere a procedurii, formulată de creditoarea M, judecătorul sindic a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006. În acest sens, afirmă judecătorul sindic, existența a suficiente bunuri ca și a sechestrului asupra bunurilor mobile ale debitoarei prin care se pot acoperi datoriile, ca și existența unor contracte în derulare de pe urma cărora ar urma ca debitoarea să încaseze o sumă importantă de bani, nu pot fi reținute ca motive care infirmă starea de insolvență. Judecătorul sindic apreciază că starea de insolvență se stabilește doar în funcție de fondurile bănești disponibile ale debitoarei, fonduri necesare plății datoriilor exigibile; din acest punct de vedere, debitoarea nu a dovedit cu extrase de cont că ar dispune de aceste sume de bani.
În legătură cu caracterul incert al creanței, afirmat de debitoare, judecătorul sindic respinge această apărare, arătând că deși debitoarea a fost chemată de creditoare pentru clarificarea neconcordanțelor dintre evidența contabilă a debitoarei și fișa sintetică a plătitorului, reprezentanții debitoarei nu s-au prezentat la această întâlnire.
Judecătorul sindic precizează că potrivit art. 65 alin. 1 Cod procedură fiscală se răstoarnă sarcina probei, așa cum este ea precizată la art. 1169 Cod civil, în sensul în care "contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal",iar"organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii". Din acest motiv, consideră judecătorul sindic, există o prezumție de certitudine a creanței creditoarei rezultate din evidențele acesteia, sub aspectul existenței și întinderii obligației fiscale a debitoarei, debitoarea nefăcând dovada caracterului incert al creanței creditoarei. Așadar, judecătorul sindic pornește de la ideea că prin art. 65 Cod procedură fiscală s-ar fi instituit o prezumție legală simplă de certitudine a creanței creditoarei, debitoarea fiind cea care trebuie să dovedească contrariul.
Pentru că este certă, lichidă și exigibilă creanța precizată de creditoarea M, aceasta fiind mai mare decât valoarea - prag, fiind îndeplinite și condițiile de la art. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea de deschidere a procedurii, procedând în consecință.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs debitoarea solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea sentinței atacate, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea În motive se arată, în primul rând, că în ce privește reglarea datoriilor către creditoare au existat multe discuții, că la data de 30.10.2007 societatea debitoare a depus o cerere prin care se solicită reglarea fișei de plătitor, iar la numai 8 zile creditoarea depune cererea de deschidere a procedurii. Totodată, după depunerea cererii de deschidere, creditoarea a depus mai multe precizări, pentru că la data de 08.09.2008 aceasta să pretindă suma de 657.453 lei. În acest sens, debitoarea pretinde că este de notorietate faptul că atât timp cât o societate se află în operațiunea de reglare a fișei nu se pot face plăți cu privire la sumele care se află în discuție deoarece ar conduce la plăți nedatorate statului, iar plățile care au fost făcute au fost făcute pentru creanțe a căror certitudine a fost stabilită de comun acord. În continuare, debitoarea susține că din chiar actele emanate de la creditoare, ar rezulta că creanța nu este una certă, valoarea definitivă a sumelor datorate de debitoare nefiind stabilită. Mai mult, incertitudinea a fost răsturnată prin toate actele de la dosar, astfel că prezumția simplă de care făcea vorbire judecătorul sindic a fost răsturnată: au fost depuse la dosar mai multe fișe de plătitor, unele din ele emise la scurt timp după ce au fost emise cele inițiale. De altfel, chiar creditoarea, consideră recurenta, prin adresa nr. 4607/368/29.01.2008 recunoaște că creanța fiscală nu este certă întrucât nu se află în curs de finalizare reglarea evidenței analitice pe plătitor, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 și art. 31 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, debitoarea susține că în intervalul de 30 de zile a făcut plăți, astfel că nici această condiție nu este îndeplinită. În fine, mai arată că s-a dispus sechestru asupra bunurilor acestora, dar pentru care nu a început urmărirea, aceste bunuri fiind îndestulătoare pentru acoperirea datoriilor.
În dovedirea celor afirmate în recurs, debitoarea a depus mai multe înscrisuri, respectiv plăți făcute către creditoare în perioada 24.10.2008 - 28.10.2008 ( 9 - 23 dos. recurs).
Creditoarea - intimată, prin întâmpinarea formulată ( 33 - 35 dos. recurs), a solicitat respingerea recursului. În esență, se aduc aceleași argumente ca cele prezentate în fața judecătorului sindic. În plus, în legătură cu documentele de plată prezentate de recurentă, se afirmă că sumele achitate în perioada 24.10.2008 - 28.10.2008 sunt infime în raport cu totalul obligațiilor datorate bugetului general consolidat al statului. Totodată, se arată că potrivit art. 65 Cod procedură fiscală s-a instituit o prezumție legală de certitudine a creanței deținute de creditorul fiscal, sub aspectul existenței și întinderii obligației fiscale a debitoarei, iar creditoarea este cea care trebuie să facă dovada caracterului incert al creanței pretinse, dovadă pe care recurenta nu ar fi făcut-
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv instituit de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea intimată Mad epus și documentele justificative ale totalului creanțelor afirmate de aceasta.
Astfel, la dosar intimata a depus somațiile și titlurile executorii ( 116 - 294, vol. I dos. Tribunalul Comercial Mureș ), acestea fiind, de altfel, documente justificative în sensul dat de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
De observat că titlurile executorii sunt emise începând cu data de 25.04.2006 și pe tot parcursul anului 2006 ( 234 - 292, vol. I), pe parcursul anului 2007 până la data la care s-a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței de către creditoarea intimată.
De asemenea, după ce a formulat cererea de redeschidere a judecății, creditoarea intimată a depus și alte documente justificative, respectiv somații și titluri executorii ( 273 - 318, vol. III dos. Trib. Comercial Mureș ). Toate aceste documente justificative sunt legate de obligații fiscale născute în perioada scursă de la data suspendării judecății privind cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței și până la zi.
Judecătorul sindic își motivează în principal soluția de deschidere a procedurii generale a insolvenței pe faptul că debitoarea nu a răsturnat prezumția legală instituită de art. 65 Cod procedură fiscală.
Însă, în cauza de față nu se aplică această prezumție din mai multe motive.
Astfel, în primul rând, deși este corect faptul că toate creanțele, constând în impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului, afirmate de creditoare sunt stabilite prin decizii de impunere și nu prin declarații fiscale (potrivit distincției făcute de art. 85 alin. 1 lit. a și b Cod procedură fiscală), totuși, având în vedere dispozițiile art. 65 alin. 2 Cod procedură fiscală, sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii. Așadar, din punctul de vedere al sarcinii probațiunii, în raport cu deciziile care au stat la baza emiterii actelor de executare (somații și titluri executorii fiscale) sarcina probațiunii, la data modificării bazei de impunere, revenea organului fiscal și nu contribuabilei - debitoare. În orice caz, toate aceste decizii, care au stat la baza emiterii actelor de executare fiscală, sunt titluri de creanță.
În al doilea rând, și în logica celor menționate anterior, din documentele justificative, enumerate mai sus, rezultă că toate aceste titluri de creanță au devenit titluri executorii la data la care fiecare titlu de creanță în parte a devenit scadent prin expirarea termenului de plată (art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală).
Cu alte cuvinte, prin emiterea titlurilor executorii, majoritatea în anul 2006, dar și în anul 2007, practic certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea titlurilor de creanță, care au stat la baza titlurilor executorii, nu mai pot fi puse în discuție, în sensul în care prin neplata la scadență acestea s-au transformat în titluri executorii. Mai mult, debitoarea nu a făcut dovada că ar fi atacat titlurile executorii depuse de creditoarea intimată la dosar.
Debitoarea recurentă face vorbire de faptul că nu ar fi creanța certă întrucât nu s-au reglat situațiile contabile între ea și intimată.
O astfel de apărare instanța nu o va reține și o va respinge ca inconsistentă, netemeinică și nelegală, din mai multe motive.
În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, transformarea titlurilor de creanță în titluri executorii și neatacarea titlurilor executorii potrivit art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală fac inutilă discuția asupra incertitudinii creanțelor pentru care creditoarea intimată a solicitat deschiderea procedurii, întrucât aceste creanțe sunt, fără discuție, certe și, tocmai prin faptul că nu au fost achitate la scadență (fiind, deci, atât lichide, cât și exigibile) ele s-au transformat în titluri executorii (în acest context, deși la data soluționării cererii de deschidere a procedurii nu se punea problema verificării creanțelor în sensul dat de art. 66 din Legea nr. 85/2006, totuși, aliniatul 2 al acestui articol demonstrează că titlurile executorii necontestate în termenele procedural fiscale nu sunt verificate, ceea ce conduce la concluzia logică că nici atunci când se discută asupra creanțelor transformate în titluri executorii necontestate, certitudinea creanțelor apare ca fiind de la sine înțeleasă, iar art. 3 pct. 6 este îndeplinit pentru a aprecia creanțele ca fiind certe, lichide și exigibile).
În al doilea rând, debitoarea recurentă pornește de la o prezumție greșită, și anume că totalul sumei pentru care intimata creditoare solicită deschiderea procedurii generale a insolvenței ar fi, în fapt, o singură creanță. Or, rezultă foarte clar că intimata a solicitat deschiderea procedurii generale pentru zeci de creanțe, de fapt în baza a zeci de titluri executorii necontestate. Așadar, pentru fiecare din aceste creanțe (titluri executorii fiscale) se poate verifica în parte condiția de la pct. 6 și pct. 12 ale art. 3 din Legea nr. 85/2006.
Din examinarea câtorva titluri executorii rezultă că toate condițiile impuse la pct.-ele 6 și 12 sunt îndeplinite. Odată, pentru că titlurile executorii necontestate îndeplinesc toate cerințele pct.-ului 6 și, a doua oară, pentru că valoarea prag este mai mare de 10.000 lei, cum ar fi cazul titlurilor executorii fiscale de la filele 250 vol. I, dos. Trib. Comercial Mureș (emis titlul executoriu fiscal pentru suma de 63.372 lei), 251 (suma de 165.375 lei), 267 (pentru suma de 27.867 lei), 269 (pentru suma de 34.002 lei), 285 (pentru suma de 11.513 lei), 288 (pentru suma de 48.848 lei), 289 (pentru suma de 17.358 lei) etc.
Concluzia firească este că dacă și una singură din creanțele afirmate de creditoare (în cazul de față transformate toate în titluri executorii independente) întrunește condițiile pct.- elor 6 și 12, cererea de deschidere a procedurii insolvenței este întemeiată, iar soluția judecătorului sindic, și din această perspectivă, este corectă.
În al treilea rând, trebuie observat că așa - zisa reglare a neclarităților, din perspectiva titlurilor executorii necontestate, precum și din cele precizate mai sus, nu are nicio relevanță în prezenta cauză, fișele analitice și sintetice efectuate de creditoarea intimată fiind documente interne fără relevanță din punctul de vedere al documentelor justificative pe care creditoarea intimată este obligată să le prezinte, respectiv, în cazul de față, somațiile și titlurile executorii.
Este adevărat că debitoarea recurentă a efectuat anumite plăți în contul obligațiilor fiscale, însă acestea au fost insignifiante în raport cu sumele cuprinse în titlurile executorii, fapt pentru care "reglarea" datoriilor fiscale nu poate constitui motiv pentru a aprecia "incertitudinea" creanțelor intimatei, cu atât mai mult cu cât certitudinea lor este în afara oricărei discuții din moment ce ele s-au transformat în titluri executorii fiscale, ce nu au fost contestate de debitoarea recurentă.
Instanța de recurs își însușește integral celelalte argumente aduse de judecătorul sindic legate de plata parțială a unor creanțe afirmate de creditoare, ca și cele legate de sechestrul asupra bunurilor instituite de creditoarea intimată pe calea execuțional silită fiscală, din perspectiva aprecierii stării încetării de plăți. Este evident faptul, în raport cu vechimea titlurilor executorii (2006, 2007), cu pasivitatea debitoarei ce pe parcursul acestei lungi perioade de timp (până la cererea de redeschidere a procedurii) nu a plătit sumele înscrise în titlurile executorii, că debitoarea se află în stare de insolvență, astfel cum o definește art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge recursul debitoarei ca nefondat și netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1185/03.10.2008 a Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 27 ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
Jud.fond. R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
