Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 191/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 191
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de foștii administratori ai AF și, numițiiși, ambii domiciliați în P,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1231 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B și lichidatorul judiciar al debitoarei,& Asociații, cu sediul în B, str. -,. 19 F,. 3, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60.00 lei, conform chitanței nr. 41380 și timbru judiciar de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții, personal și asistat, G, AF G și, reprezentați de avocat din Baroul Buzău și lichidatorul judiciar & Asociații, prin consilier juridic, lipsind intimata-creditoare
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, aducându-se la cunoștința instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Avocat, pentru recurenți, depune la dosar taxa de timbru menționată mai sus, arată că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Consilier juridic -, pentru lichidatorul judiciar & Asociații, depune la dosar întâmpinare, care solicită a fi apreciată ca și concluzii scrise. De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, critică sentința recurată pentru nelegalitate, aceasta fiind afectată de nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civ.
În susținerea recursului, arată că în mod greșit judecătorul sindic a admis cererea creditoarei, dispunând închiderea procedurii și radierea asociației din registrul comerțului, iar cei doi administratori să fie obligați să acopere întregul pasiv al debitoarei, deoarece aceasta nu a fost înmatriculată la ORC B, nu a deținut certificat de înmatriculare emis de ORC B, așa cum reiese din adresa nr. 50353/20.07.2009, emisă de ORC
Debitoarea a fost înființată în temeiul Decretului Lege nr. 54/1990, care a fost abrogat prin Legea nr. 507/12.07.2002, abrogată, la rândul ei, prin Legea nr. 300/28.06.2004. Potrivit Legii nr. 507/2002, asociațiile familiale, înființate în baza 54/1990, își puteau desfășura activitatea, în termen de un an de la intrarea în vigoare a Legii 507/2002, perioadă în care erau obligate să obțină autorizație în condițiile acestei legi. Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 507/2002, asociațiile familiale își pot desfășura activitatea pe o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a legii, dată de la care, autorizațiile eliberate în baza 54/1990, cu modificările ulterioare, își pierd valabilitatea.
Cum, G și, nici până în prezent nu a preschimbat autorizația nr. -/25.08.2000, aceasta a fost anulată de drept, iar creditoarea DGFP Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Consideră că în mod greșit judecătorul sindic a dispus antrenarea răspunderii organelor de conducere, deoarece, atâta timp cât autorizația a fost anulată de drept la data de 31.12.2004, nu se poate reține culpa acestora în ajungerea asociației în stare de insolvență.
Solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii administratorilor. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, pentru lichidatorul judiciar & Asociații, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii administratorilor, deoarece, potrivit analizei actelor contabile pe care le-a avut la dispoziție, nu pot fi identificate fapte culpabile pentru atragerea răspunderii celor doi administratori, neexistând niciun raport de cauzalitate între faptele acestora și prejudiciu.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, creditoarea Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei AF și G, în vederea recuperării unei creanțe în sumă de 103.148 RON, datorată bugetului de stat consolidat.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că, în fapt, potrivit titlurilor executorii nr.7916 din 17 decembrie 2008 și nr.2351 din 20 martie 2009, debitoarea AF și G înregistrează obligații de plată către bugetul de stat consolidat, în sumă de 103.148 lei, reprezentând impozit, regularizări și dobânzi, aferente neachitării debitelor în termenele legale de plată.
Constatând că reclamanta-creditoare are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, în cuantum de 103.148,00 lei, că aceasta se află în încetare de plăți și că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.85/ 2006, prin Sentința nr.549 din 13 mai 2009, a fost admisă cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, în temeiul art.107 alin. (1) lit.a, raportat la art. 32 alin.(1), cu aplicarea art. 1 alin. (2) lit.b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitorului AF și G, fiind desemnat lichidator judiciar SP & Asociații.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului AF și G (fila 56 din dosar), întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că debitorul nu are în evidență active fixe imobilizate, nici active circulante și nici clienți de încasat.
S-a precizat că starea de insolvență a societății debitoare se datorează modificării legislației de licențiere a serviciilor de transport mărfuri, ceea ce a permis desfășurarea acestei activități numai în cadrul societăților comerciale, că actuala stare de insolvență a AF și G nu a fost cauzată de membrii organelor de conducere sau de altă persoană și că nu sunt aplicabile, în cauză, prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Acest raport a fost contestat de către creditorul DGFP B, care nu l-a aprobat, având în vedere Raportul de inspecție fiscală din 31 martie 2008, precum și Sentința nr.353 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, din care rezultă că AF și G nu deține evidență contabilă.
În aceste condiții, cu Adresa nr.1550 din 16 septembrie 2009, DGFP Bas olicitat, în temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, autorizarea să introducă acțiunea de antrenare a răspunderii administratorilor sociali ai debitorului și G, pentru întregul pasiv al acesteia.
B fiind unicul creditor înscris la masa pasivă, judecătorul-sindic, prin încheierea din 14.10.2009, a admis cererea acestuia de antrenare a răspunderii, fiind comunicată celor doi pârâți, și G, la data de 26 octombrie 2009.
În motivarea acestei cereri, s-a invocat faptul că, la data de 31 martie 2008, societatea debitoare a fost supusă inspecției fiscale, iar constatările acestui act de control contrazic, în totalitate, cele invocate de lichidatorul judiciar în raportul său asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență.
Astfel, controlul fiscal programat pentru perioada 12 februarie 2008 - 18 februarie 2008 fost suspendat, deoarece agentul economic nu a putut prezenta documentele contabile. Acesta a fost sancționat și s-a dispus refacerea evidenței contabile în termen de 30 de zile, măsură care, însă, nu s-a îndeplinit.
În urma contestării, de către debitoare, a Deciziei nr.43 din 8 iulie 2008, emisă de DGFP B, în calea administrativă de atac, instanța de judecată s-a pronunțat prin Sentința nr.353 din 20 februarie 2009, irevocabilă prin nerecurare.
Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea lichidatorului judiciar că debitorul i-ar fi predat evidența contabilă, câtă vreme acesta nu a prezentat-o organului de control fiscal. Lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin sentința nr. 1231 din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea creditorului DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, obligând foștii administratori ai debitorului, și G, la plata întregului pasiv al debitorului, în sumă de 105.760,00 lei, datorată Direcției Generale a Finanțelor Publice B, în condițiile art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului AF ȘI și radierea acestuia din registrul comerțului; a descărcat lichidatorul judiciar SP & Asociații de orice îndatoriri și responsabilități, a dispus plata, către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 1.350,00 lei, sumă ce reprezintă onorariul cuvenit acestuia, în calitate de lichidator judiciar. Totodată a dispus și celelalte măsuri ce decurg din Legea 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, potrivit
dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate de acest text de lege, lit.d) a acestui articol statuând că "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Răspunderea instituită de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, în cadrul căreia operează două reguli, una fiind faptul că intervine pentru cea mai ușoară culpă, iar cealaltă că obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției; cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului, nu însă și de gradul de vinovăție și, pentru antrenarea răspunderii, în temeiul textului de lege menționat, este necesară întrunirea condițiilor art.998-999 din Codul civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
S-a mai reținut, de judecătorul sindic, că pârâții și G, foști administratori ai societății debitoare, și-au încălcat obligația legală de a întocmi evidența contabilă a asociației familiale, cu consecința imposibilității urmăririi activității acesteia, iar această împrejurare, chiar dacă nu a fost cauza încetării plăților, constituie o condiție favorabilă apariției stării de insolvență a debitoarei.
de verificare de la 30 aprilie 2004, despre care vorbește lichidatorul judiciar, nu poate fi considerată evidență contabilă, ci doar o sinteză, o acumulare de date ce se impunea să fie verificate pentru a se constata realitatea celor înscrise în ea, dar și justificarea lor cu documentele cerute de Legea contabilității nr.82/1991.
În această situație, judecătorul-sindic a apreciat că sunt îndeplinite, în sarcina pârâților, condițiile răspunderii civile delictuale, pentru obligarea foștilor administratori ai societății debitoare, și G, la plata întregului pasiv al debitorului, în sumă de 106.760,00 lei, datorată Direcției Generale a Finanțelor Publice
Judecătorul sindic a mai reținut că, la data de 26 noiembrie 2009, lichidatorul judiciar a depus, la dosarul cauzei, raportul lunar și a propus închiderea procedurii insolvenței debitorului, în condițiile art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, radierea acestuia din registrul comerțului și descărcarea sa de orice îndatoriri și responsabilități și văzând că împotriva acestui raport nu au fost formulate obiecțiuni, creditorul prezent fiind de acord cu închiderea procedurii; că în averea debitorului nu au fost identificate bunuri și că nici un creditor nu se oferă să acopere cheltuielile de administrare a procedurii, s- apreciat că sunt motive suficiente pentru închiderea procedurii insolvenței debitorului AF și G și radierea acestuia din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții G și, foști administratori ai debitoateri, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea, în tot, a acesteia și, pe fond, respingerea cererii creditoarei, formulată în temeiul art 138 din Legea 85/2006.
In susținerea recursului, pârâții arată că, la soluționarea cauzei, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că ei, ca pârâți, nu mai au calitate procesuală pasivă, din moment ce debitoarea AF și G nu mai figura ca persoana juridică, ca urmare a abrogării D-L 54/1990 prin legea 507/2002 și ulterior și aceasta abrogată prin legea 300/2004 și OG 44/2008.
Mai susțin recurenții că, prin sentința pronunțată, instanța de fond nu a intrat, practic, în cercetarea fondului cauzei,deoarece nu a stabilit care este culpa lor în ajungerea asociației în stare de faliment și dacă există vreo legătură de cauzalitate între o eventuală culpă și starea de insolvență a debitoarei.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenți, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Din verificarea actelor dosarului de fond, rezultă că, prin sentința nr 549/13 mai 2009, Tribunalul Buzău, la cererea creditoarei DGFP B, a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoarea AF și G, pentru recuperarea unei creanțe de 103.148 lei, reprezentând debite către bugetul de stat.
Din raportul depus de lichidatorul judiciar ( filele 36-37 ) dosar fond, rezultă că administratorii au depus actele conform art 35 coroborat cu art 28 alin 1 din legea 85/2006 și că, din acestea, rezultă că obiectul de activitate al debitoarei constă în servicii de transport rutier de marfă.
Activitatea desfășurată în cadrul asociației s-a făcut cu mijloc de transport pe baza unui contract de comodat, înregistrându-se în evidența contabilă, atât veniturile, cât și cheltuielile.
Mai arată, lichidatorul, că starea de insolvență a asociației s-a datorat, atât concurenței, căreia nu i-a făcut față, cât și modificărilor legislației privind licențierea serviciilor de transport marfă, în sensul că s-a permis efectuarea unor asemenea prestații numai de către societățile comerciale.
Starea de insolvență, subliniază lichidatorul, nu s-a datorat culpei organelor de conducere și, ca atare, nu se impune depunerea unei cereri pentru antrenarea răspunderii acestora, potrivit art 138 din legea 85/2006.
Față de actele dosarului, recursul pârâților este întemeiat, deoarece, în cauză, nu s-a făcut dovada culpei acestora în ceea ce privește ajungerea asociației în stare de insolvență.
Instanța de fond reține, ca temei al admiterii cererii creditoarei privind răspunderea administratorilor asociației pentru acoperirea pasivului, incidența art 138 lit d din legea 85/2006.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din legea 85.2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență prin săvârșirea unor fapte enumerate expres în continuare în text, printre care și cea prevăzută la lit d - în sensul că au ținut o contabilitate fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -.
răspunderii, în temeiul art 138 lit d, impune întrunirea condițiilor impuse de art 998- 999 Civ, răspunderea fiind una delictuală, așa cum a reținut și instanța de fond.
Pentru existența acesteia este necesar a se dovedi fapta, prejudiciul și legătura de cauzalitate între aceste elemente,care, însă, în cauza de față nu se regăsesc, în sensul că nu s-a făcut dovada că asociația a ajuns în stare de insolvență prin faptele culpabile ale administratorilor.
Instanța de fond a reținut în sarcina acestora faptul că și-au încălcat obligațiile legale privitoare la întocmirea evidențelor contabile, cu consecința imposibilității urmăririi activității asociației,situație care nu rezultă din actele dosarului și verificările lichidatorului.
Lichidatorul, așa cum s-a arătat mai înainte, reține că starea de insolvență a asociației s-a datorat altor împrejurări, care nu țin de activitatea necorespunzătoare a administratorilor.
Chiar prin hotărârea pronunțată în cauză și instanța de fond reține, prin considerente, că faptele reținute în sarcina administratorilor nu au fost cauza încetării de plăți a asociației, ci au constituit o condiție favorabilă apariției stării de insolvență,dar care, însă, este insuficientă în a opera antrenarea răspunderii administratorilor, în vederea obligării lor la suportarea pasivului.
In concluzie, cum din dosarul cauzei, respectiv analiza și verificarea făcută de lichidatorul judiciar, nu rezultă culpa pârâților, în calitate de administratori ai debitoarei, în ceea ce privește ajungerea acesteia în stare de insolvență, cererea creditoarei trebuia respinsă, ca nefondată.
De aceea, Curtea, în raport cu art 312 alin 3 pr.civ, coroborat cu art 304 pct 9 din același act normativ, va admite recursul,va modifica, în parte, sentința, în sensul că va respinge cererea creditoarei prin care s-a dispus obligarea administratorilor pârâți la plata pasivului debitoarei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Susținerile recurenților, cu privire la lipsa calității lor procesuale pasive, sunt nefondate, deoarece calitatea procesuală pasivă, în cadrul acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere, potrivit art 138 din legea 85/2006,este legată de calitatea de administrator, sau altă calitate pevăzută în text la data apariției stării de insolvență a asociației. Răspunderea poate fi antrenată în măsura în care ei au contribuit prin fapte din cele enumerate în art 138 la insolvența societății, fapte a căror existență nu s-a dovedit în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de foștii administratori aiAF și, numițiiși, ambii domiciliați în P,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1231 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoarea
Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B și lichidatorul judiciar al debitoarei,& Asociații, cu sediul în B, str. -,. 19 F,. 3, județul B și, în consecință:
Modifică, în parte, sentința nr. 1231 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii administratorilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red.AU
tehnored MC
7 ex/19.02.2010
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
