Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1275
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I, recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat " 5 ", lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " 5 ", intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recursuri formulate împotriva sentinței comerciale numărul 288/ din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons.jr. G pentru recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recursuri la prim termen, declarate și motivate în termen;
- recurenți scutiți de taxele de timbru, după care
La interpelarea instanței, dl. cons.jr. precizează că recurentul Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului nu mai are de formulat alte cereri în cauză iar chestiuni preliminare nu sunt.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a recursului formulat de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dl. cons.jr. arată că în cauza de față nu s-a putut constitui un comitet al creditorilor, fiind doi creditori. În această situație, creditorii pot formula cererea privind autorizarea introducerii unei acțiuni pentru stabilirea răspunderii patrimoniale. La dosar există cererile formulate de cei doi creditori privind aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Creanța Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, preluată de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, creează premiza autorizării cererii, susține dl. cons.jr.. Din actele dosarului rezultă că existau suficiente stocuri și mijloace de acoperire a creanțelor, mai arată reprezentantul delegat al recurentului creditor, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate și trimiterea dosarului cauzei spre rejudecare.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 288/S din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 formulată de creditorul B,cu sediul în B,str. - nr.9 -11,sect.1.
S-au respins obiecțiunile formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I,cu sediul în I, str. - nr. 26 împotriva raportului cuprinzând propunerea de închidere a procedurii întocmit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare,cu sediul în I,str. - - nr.22.
A fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I și, în consecință,
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC 5 SA, cu sediul social declarat în I,-,având număr de ordine în registrul comerțului J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului SC 5 SA I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat în parte decontul prezentat de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I și s-a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 3.402,75 lei din care suma de 1.594 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.808,75 lei onorariu.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin sentința comercială nr.294/S/12.06.2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului SC 5 SA I,constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art.1 alin.2 lit. e din Legea nr.85/2006, fiind anterior dizolvat potrivit încheierii nr.1825 din 28.03.2005 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.
Prin hotărârea sus-indicată a fost desemnat lichidatorul judiciar care să administreze procedura și fixate termenele limită pentru stabilirea masei pasive.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii procedurii în condițiile art. 61 din Legea nr.85/2006 și, în baza cererilor depuse de creditori, a întocmit și înregistrat tabelul preliminar al creanțelor.
obligațiilor debitorului, astfel cum a fost definitivat prin încheierea nr. 209/18.09.2008, cuprinde pe creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță în sumă de 32.978 lei și AVAS B cu o creanță în sumă de 11.942,20 lei.
Dat fiind faptul că demersurile sale pentru a intra în posesia actelor contabile au rămas fără rezultat iar din informațiile furnizate de organele fiscale rezultă că în patrimoniul debitorului nu există bunuri care să poată fi supuse operațiunilor de valorificare pentru plata creditorilor, la data de 05.11.2008 lichidatorul judiciar a înregistrat raport cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Raportul a fost înregistrat și comunicat părților iar împotriva lui creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iaf ormulat obiecțiuni, apreciind că anterior închiderii procedurii se impune refacerea raportului și formularea de către lichidatorul judiciar a cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorilor debitorului, existând suficiente dovezi pentru a se aprecia în sensul aplicării art.138 din Legea nr.85/2006 față de aceștia iar în situația în care nu se va uza de această prerogativă, să fie autorizat pentru promovarea unei astfel de acțiuni.
O cerere în vederea autorizării pentru introducerea acțiunii în răspundere a formulat și creditorul AVAS
Atât obiecțiunile cât și cererea de autorizare, se vor respinge în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin.3 al acestui articol, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe, comitetului creditorilor.
Cum aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor,instituind totodată și anumite restrângeri în exercitarea lui, exprimarea intenției de către creditorii bugetari de a formula o cerere de atragere a răspunderii personale nu este suficientă pentru a se acorda autorizarea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar nu are obligația de a solicita atragerea răspunderii personale a administratorilor debitorului, ci doar posibilitatea, în măsura în care apreciază că printr-o anumită activitate, de natura celor enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr.85/2006, s-a cauzat starea de insolvență a societății
În rapoartele pe care le întocmește în cursul procedurii, lichidatorul poate face mențiuni în sensul prevederilor art.20 alin.1 lit. b doar prin raportare la dispozițiile art.138 din aceeași lege, fără a putea inventa fapte și responsabilități a căror săvârșire nu a putut constata și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica după cum pretind creditorii.
Prin rapoartele întocmite în cursul procedurii, lichidatorul judiciar a arătat că nu i-au fost accesibile documentele contabile ale societății iar cele pe care le deține respectiv cele puse la dispoziție de organele fiscale la insistența sa nu sunt de natură a identifica persoane responsabile de insolvența astfel încât nu se poate vorbi de o omisiune în sensul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare a celor doi creditori pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, după cum aceștia sugerează.
Pe de altă parte, managementul defectuos al resurselor și al potențialului unei societăți comerciale nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 pentru că nu orice deficiență managerială este de natură a duce la stabilirea răspunderii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și a motiva suportarea pasivului de către administratorul statutar.
Așa fiind, constatând că debitorul nu are în patrimoniu bunuri ori disponibilități care să justifice continuarea procedurii în chip util, în vederea plății creanțelor reclamate, s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului și evidențele fiscale, în conformitate cu art.131 din Legea nr. 85/2006, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Prevederile art.131 din Legea nr.85/2006 condiționează închiderea procedurii doar de inexistența bunurilor sau a altor elemente de activ în patrimoniul debitorului așa încât, independent de orice alte împrejurări și indiferent de stadiul în care s-ar afla, procedura insolvenței poate fi închisă atunci când, lipsind obiectului lichidării, scopul declarat al acestei nu poate fi realizat.
Prin urmare, obiecțiunile și cererea de autorizare au fost respinse și s-a aprobat raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii prezentat de lichidatorul judiciar, continuarea procedurii în lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului fiind fără obiect și în același timp costisitoare întrucât ar genera cheltuieli administrative inutile.
Totodată, pentru activitatea desfășurată s-a încuviințat lichidatorului judiciar devizul de cheltuieli în sumă de 3402,75 lei (suma de 1594 lei cheltuieli de procedură și suma de 1808,75 lei onorariu) plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile în contul debitorului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs creditorii B și a Municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat de cuprinde următoarea motivare:
În dosarul falimentului debitoarei Grup 5 A Comitetul Creditorilor nu s- constitui din motive obiective, pentru că nu era îndeplinită condiția impusă de art. 16 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 85/2006. Astfel, comitetul creditorilor se constituie dintr-un număr minim de 3 creditori, înscriși în tabelul preliminar. În lipsa acestui număr minim, legiuitorul apreciază că proporțiile și complexitatea cauzei nu necesită organizarea acestei entități.
Cu toate acestea, lipsa acestui comitet, reglementarea lacunară a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 cu privire la acest aspect, nu trebuie să limiteze dreptul creditorilor la acționarea în temeiul art. 138, sub aspectul calității procesuale, a legitimării procesuale, întrucât sunt încălcate însăți dispozițiile art. 2 care stabilesc scopul legii insolvenței (instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului).
În această situație obiectivă, consideră că este discriminatoriu ca oricare dintre creditorii izolați să fie lipsiți de vocație la acțiunea pentru recuperarea unor sume de bani care le-ar putea servi indirect la plata creanțelor, iar accesibilitatea și previzibilitatea presupune aplicarea sa uniformă atunci când situațiile sunt identice; aplicarea literală a textului în acest caz nu ar fi o soluție judicioasă.
Este evident că procedura își poate urma cursul și cu un singur creditor, care, asemenea creditorului unic al unei societăți unipersonale își va asuma rolul de adunare de creditori și de comitet al creditorilor. În această plurală calitate este logic să aibă și dreptul de a-l investi cu cererea pentru aplicarea art. 138-
Modificarea adusă de Legea 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art.138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea în unele cazuri de a putea fi constituit un comitet al creditorilor, conform dispozițiilor art. 16 din legea anterior menționată, în creditorilor nefiind înregistrați un număr suficient de mare de creditori.
Cum în speță sunt doar 2 creditori, și astfel nu s-a putut constitui un Comitet în cauză, consideră că se impunea soluționarea pe fond a acțiunii. Instanța de fond, însă, se limitează să motiveze faptul că reclamanta AVAS nu a acționat în numele Comitetului Creditorilor (autorizat să introducă o asemenea cerere) chiar dacă acest organ participant la procedură nu exista.
Subliniază faptul că cererea AVAS nu a încălcat scopul prevăzut de legea insolvabilității cu privire la procedura concursuală, instituția solicitând obligarea pârâtului la întreg pasivul rămas neacoperit și nelimitând acțiunea doar la prejudiciul cauzat instituției, cererea profitând totodată și celuilalt creditor. Practic instanța impune instituției să solicite acordul celuilalt creditor să formuleze acțiunea, situație neregăsită în dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Astfel, judecătorul sindic, competent să judece acest tip de cerere avea obligația soluționării ei pe fond și nu să o respingă pe excepția lipsei calității procesuale active a instituției.
Reiterează faptul că legea nu prevede ce se întâmplă cu titularii creanțelor cu privire la acțiunea întemeiată pe art. 138 în lipsa unui Comitet constituit și astfel soluția adoptată de instanță este eronată.
Recursul formulat de a Municipiului I cuprinde următoarea motivare:
Consideră întemeiată solicitarea creditorului Mun. I prin prisma faptului că, în tabelul de creanțe al creditorilor 5 a fost înscris un număr de doi creditori, respectiv Mun. I si S B, iar în aceste condiții nu s-a putut desemna un comitet al creditorilor, care să solicite judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din legea nr. 85/ 2006. În condițiile în care lichidatorul judiciar desemnat a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului 5, rezultă că erau îndeplinite prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
În urma analizei efectuate de către personalul de specialitate din cadrul Mun. I asupra documentelor din dosarul fiscal, a informațiilor extrase din aplicația "Comerț - date registrul comerțului", din fișa agentului economic, din bilanțul contabil la data de 30.06.2004, rezultă că 5 I avea posibilități să-și achite obligațiile fiscale create dacă membrii organelor de conducere ale societății ar fi întreprins toate demersurile pentru a achita obligațiile create cu numerarul aflat în casierie și la bancă în sumă de - mii lei, dacă valorifică stocurile în valoare de - mii lei și dacă încasa clienții cărora Ie-a furnizat mărfuri în valoare de - mii lei, în timp ce obligațiile totale la acea dată se ridicau la suma de - mii lei.
Conducerea societății comerciale pe acțiuni este răspunzătoare pentru prejudiciul adus bugetului consolidat al statului datorită faptului că a desfășurat un management defectuos în gestionarea resurselor materiale și financiare a societății debitoare, folosind sumele existente în casierie și în conturile bancare ale societății în alte scopuri decât spre achitarea debitelor către creditorii existenți, lucrând astfel contra intereselor 5
Se poate observa că valoarea numerarului aflat în casierie și la bănci (163.402 mii lei) putea acoperi aproape în totalitate debitul datorat, la acel moment, către creditorul Mun. I (181.230 mii lei).
În perioada decembrie 2003-iunie 2008 debitoarea a efectuat plăți în sumă de 585 lei din totalul obligațiilor fiscale declarate și reprezintă un procent de 1,7 % din valoarea totală a obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului.
Obligațiile fiscale ale 5 au fost create în perioada 31.12.2003-12.06.2008, perioadă în care activitatea debitoarei anterior menționată a fost condusă de către numitul, în calitate de Director General (Manager). Administratori ai societății au fost G, G, si.
Potrivit art. 152 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile art. 144^1, 144^3, 144^4 se aplică directorilor în aceleași condiții ca și administratorilor.
Potrivit art. 143 alin. 1 din legea nr. 31/1990 directorii sunt responsabili cu luarea tuturor
masurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu
respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de
administrație și adunării generale a acționarilor.
În conformitate cu 1431alin. 3 din legea nr. 31/ 1990, Consiliul de administrație este însărcinat cu supravegherea activității directorilor. Orice administrator poate solicita directorilor informații cu privire la conducerea operativă a societății. Directorii vor informa consiliul de administrație în mod regulat și cuprinzător asupra operațiunilor întreprinse și asupra celor avute în vedere.
Rezultă că activitatea directorului general a fost desfășurată sub controlul direct al Consiliului de administrație. În această situație și răspunderea pentru faptele care au atras starea de insolvență a debitoarei 5 este solidară. Potrivit art. 1442alin. 1 din Legea nr. 30/1990, administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73, iar potrivit aliniatului nr. 2 al aceluiași articol, administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor.
Culpa organelor de conducere constă și în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și că nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.
profit, ba dimpotrivă, mergând în pierdere, situația financiară a societății a fost periclitată. Aceasta nu denotă decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că activitatea desfășurată nu a urmărit decât realizarea unor interese personale în detrimentul intereselor 5
Astfel numitul, în calitate de Director General (Manager), și membrii Consiliului de administrație au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți (fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/ 2006.
Organele de conducere ale societății au dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 85, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, procedură pe care nu au urmat-
Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență. Așa după cum a statuat teoria și practica judiciară, obligarea organelor de conducere a societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezenta, în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie, acolo unde legea specială nu dispune.
Astfel, potrivit disp. art. 35, alin. 3 si 4 din Decretul nr. 31/1954: Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce Ie-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea .
Raportul dintre Director și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute în această lege . Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art. 5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând
desemnarea, directorii stabilesc un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridică.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar însa și de culpa în executarea mandatului, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (directorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.
Situația financiară a 5 este rezultatul activității desfășurate de reprezentanții acesteia.
Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficienta economica si a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Această situație de încetare a plaților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori.
În ceea ce privește vinovăția organelor de conducere, potrivit teoriei și practicii în dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesitații acoperirii pasivului debitoarei falite.
Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse intr-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului I este creditor îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată, având un interes legitim.
Astfel, recurenta a dat dovadă de rol activ în recuperarea creanțelor de la 5 După epuizarea tuturor măsurilor de executare silită prevăzute de Codul d e procedură fiscală, instituția a formulat cerere pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, cerere de admitere a creanței, a participat la adunările creditorilor.
Prin adresa nr. 42350/ 14.05.2008, a solicitat autorizarea privind introducerea acțiunii prevăzute de art. 138 pentru stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei 5 Față de aspectele mai sus-prezentate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr. 288/S din 14.05.2009, admiterea obiecțiunilor formulate de creditorul Mun. I împotriva raportului final depus de lichidatorul judiciar cu propunerea de închidere a procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006. În situația în care se vor respinge, totuși, obiecțiunile, iar lichidatorul nu va introduce acțiunea în răspundere patrimonială, reiterează instanței solicitarea Mun. I de a autoriza instituția să formuleze cererea privind autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a formula acțiunea pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea 5 în incapacitate de plată și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea procedurii.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, modificată prin OUG nr. 173/2003, legiuitorul a conferit calitate procesuală activă, în cazuri precis determinate, și comitetului creditorilor.
În speța de față, tabelul definitiv al creditorilor, debitoarei "Grup 5" cuprinde (fila 140 vol. I dosar):
1.. I (creanță bugetară;
2. I (creanță bugetară).
Or, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori (față de 3-5 creditori, cum prevede art. 16 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată și completată prin nr.OUG 173/19 2008), fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că fiecare dintre aceștia poate exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a introduce la judecătorul sindic acțiunea prev. de art. 138.
A lipsi un asemenea creditor de calitate procesuală activă contravine scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație.
Din acest punct de vedere în mod greșit tribunalul a apreciat că recurenta-creditoare nu ar avea legitimitate procesuală activă în formularea unei acțiuni în răspundere.
Reținând că dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă creditoarei I, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la omiterea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a indica în raportul întocmit în conformitate cu art. 59 din lege, a persoanelor vinovate de producerea stării de insolvență a debitoarei.
Curtea mai reține că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din lege.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei Grup 5 (filele 203-204 vol. I), lichidatorul judiciar Lichidator 2003 precizat că neplata creanțelor a fost cauzată de managementul necorespunzător promovat de administratorul statutar.
Nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, Curtea nu va mai analiza criticile recurentei referitoare la faptele presupus a fi săvârșite de persoanele aflate în organele de conducere ale debitoarei.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 288/S din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.12.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 642/2008.... → |
|---|
